1,270 matches
-
îndrăgostesc nebunește de vreun țărănoi care să mă învețe munca pe ogor sau de un cioban care să mă ducă-n vârful muntelui la stână ca să-i mulg oile! Iuhu!”- chicoti ea deodată furată de val, încât tresăriră cu toții. Instantaneu pufni în râs de propriu-i gând și de exclamație. Mesenii se priviră surprinși neînțelegând ce se întâmplă. Englezul o întrebă surâzând ce o amuză așa de mult ca să râdă și ei. Fata reacționă pe moment cu dibăcie și-i zise
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
petreceri în fiecare lună, pentru amuzamentul stăpânelor pe care le slujeau. La o astfel de petrecere se porni o gâlceavă fără asemănare între cele patru surori. Zâna Primăvara striga că, fără ea, nu ar înflori niciodată nici o floare, Zâna Vara pufnea supărată că fără ea nu s-ar coace nici un fruct, iar Zâna Toamna șuiera peste ele cu glasul său ascuțit, arătând că, de fapt, ea are și flori și fructe la discreție, cât să umple tot palatul din nori, cum
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
ieșisem din baia unde făcusem un duș cu apă călduță și-mi legasem peste brâu un prosop flaușat. - Femeie de serviciu, menajeră, i-am răspuns eu râzând, aruncându-mă finuț peste ea și sărutându-i năsucul mic și cârn. O pufnise râsul. Mă simțeam extrem de bine în preajma ei. A fost un adevărat noroc pentru mine că o întâlnisem (păstrăm și la ora actuală legătura, deși s-a recăsătorit cu un prosper om de afaceri din Timișoara, are un copil și se
SUSPICIUNILE RAŢIUNII PURE ÎN PAŞI UŞORI DE AMOR AFLAT ÎN DEGRADEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378504_a_379833]
-
mormanul de lemne se epuiză, timp în care Marius îi turnă cu nemiluita de la complimente până la promisiuni, un șir interminabil de povești răsuflate, cu care, în nici un club n-ar fi agățat o fată, se gândi Radu, pe care îl pufni râsul. Vecinul se întoarse furios: - Ce e de râs și cine ești tu? - Hai, lasă-mă! Te pomenești că ai orbul găinii! - Radu? Dacă se aștepta să îl salute călduros sau măcar să își strângă mâinile, se înșelase. Nu mai găsi
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
l-aș supăra. O să creadă că sunt o gâsculiță proastă dar cu pretenții înainte de a fi măcar prieteni... Vai de capul meu, ce-mi trece prin el! Uf, nu știu să mă port ca o domnișoară educată!”, a concluzionat Iuliana pufnind nemulțumită de ea însăși. Au făcut câțiva pași în tăcere după ce au convenit să o conducă până la ușa blocului în care locuia. Apoi, au discutat puțin despre gândurile ei de viitor. Era speriată că nu va reuși la o facultate
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
cine să se supere, și mai ales, nici Dorina nu era ușă de biserică, doar o cunoștea bine. Era stația de știri a cartierului și-a orașului, era foarte rea de gură și nu se punea nimeni cu ea. O pufni râsul pe stradă de una singură, gândindu-se la ,,piticoata bombată'' cum îi spunea Vasile și râse din tot sufletul, apoi se opri speriată să nu o vadă cineva. Nu era nimeni, așa că răsuflă ușurată și își continuă drumul spre
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
-i frică? Așa crezi tu, mă Sile? Mă duc și-i dau una, de rămâne nu mai cu gâtul, fără mansardă, de nu se vede! Și-apoi, trebuie să văd de ce latră sau lătrară câinii mai devreme. Pe Sile îl pufni râsul, auzindu-l cum vorbește și căpitanul îi ținu isonul. În timp ce băteau palmele prietenește și râdeau, câinii începură să latre iarăși. Cum nu erau prea departe, se mai auzea și-o voce de femeie, strigând la căpitan. Niciunul nu o
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
am cu fizica și mă bucur enorm când iau un șase sau un șapte. Dacă e să îi întrebi pe ceilalți, îți vor spune că șapte e o notă mare la fizică și pentru care trebuie să muncești mult. El pufnise doar și plecase de lângă ea, cu toate că se simțea ușor mai bine că își vărsase necazul. Spera din tot sufletul ca ea să nu bată din gură și să le spună tuturor că el o credea pe profesoara lor grozavă o
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
imbecilule! N-o să stau cu mâinile-n sân, privindu-te cum îți distrugi viața. Asta numești tu prietenie? Am o presimțire că toată treaba asta se va termina foarte urât. Și știi că intuiția nu m-a trădat niciodată.” Daniel pufni agasat. „ - Intuiția ta de căcat, care te ajută să contrazici toți barbații de pe Terra, înainte ca aceștia să-și deschidă gura! De aia nu ești măritată la treizeci și opt de ani, din cauza afurisitei tale de intuiții, care, doamnă scumpă
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
să stea pe loc: Surprinși de ținuta mea, ei credeau că sunt polițist, unul m-a întâmpinat în engleză: - Să trăiți șefu, am greșit cu ceva? - Bună măi băieți, le-am răspuns eu calm, în românește! - Ce m-ai speriat! Pufni șoferul la mine. Am aflat că ei, erau din Făget, aproape de Lugojul meu, construiau case pe aici, fuseseră prin Detroit, unde era o comunitate numeroasă de români, dar nu mai mergea afacerea și erau hotărâți să plece în California, Aveau
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
lor. Nu-i vorba de Iisus din Nazaret, acesta a primit ce i se cuvenea. E vorba de faptul că înaltul procurator al Iudeei l-a denumit pe acest Iisus - împărat al iudeilor, iar împărat al iudeilor este Yahve! -Hm! pufni procuratorul iritat. Ei au spus atunci că doar cezarul Tiberius este împăratul iudeilor! Irod îl privi încruntat. -Ei se refereau atunci la un împărat lumesc mărite procurator. Privitor la tabla pusă la capul răzvrătitului ei au interpretat înscrisul ca fiind
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
alerge din răsputeri pe coridoare, gâfâind sacadat. La un moment dat, se împiedică și căzu în fund, chipiul militar căzându-i pe ceafă. Se uită încruntat la soldații din gardă (adică cioroii lui Negru-Cioară) care lasară capetele în jos și pufniră. Se ridică agitat, își așeză ținuta și intră țanțoș în sala tronului, bătând călcâiele: - La poruncă, Majestate! - Te-ai lăudat că ai întocmit un plan de distrugere totală. Ce vrei să distrugi și cum vei face treaba asta? - Majestate, nevoile
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Știi că la Muzeul Toamnei se întâmplă fenomene fantastice? - Cum așa? se miră David, în timp ce schița un desen cu mulți cocori. Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul culorilor mai puțin răsfățate. Începuse să-mi fie frig
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
atentez la pudoarea ta, virgină fiind? Tu însuți susțineai că o fată spune NUuu cât timp e fată. Și tu mai ești. - Dar vreau să fiu orășeancă, să mă încurc cu tine cum se spune pe la voi în oraș. Ionel pufni într-un râs sănătos și o luă în brațe. Anica se lăsă îmbrățișată și răspunse chiar la sărut cu mult foc. Un pește în zare le-a atras atenția sărind după o gâză deasupra apei. - Tu m-ai sărutat sau
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
data asta simți o strângere de inimă nu în dreptul ei, ci lângă portetul Conducătorului. Nu-i veni să creadă când, la o privire mai atentă, constată, nu fără oarecare satisfacție, că îi scosese cineva ochii! Își reprimă impulsul de a pufni în râs, se uită în stânga și-n dreapta, observând că era singur și se pregăti să-l dea jos de pe perete. Dar apoi ezită. Își aminti de interogatoriul la care îl supuseseră doi funcționari zeloși, care îl vizitaseră cu o
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
Unde ai o frânghie,tanti, sări și Violeta. Cum sunt și eu supărată...dar nu cu făcălețul. Îl legăm și jucăm bătuta pe el, să se-nvețe minte...Niciuna nu observă că Florina lăsase capul în jos, încruntându-se. Tăcea pufnind ca un motan. Dar n-apucară să facă planul cum îl vor bate că se auziră lovituri în ușă, cu pumnii și picioarele, însoțite de răcnete: - Deschideți sau sparg ușa, curve-mpuțite! Vă omor, pe-amândouă vă omor! Amuțiră toate
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
să o ocolească, îi aținu calea împiedicând-o și după senzația de arsură la genunchi, o șuviță subțire de sânge, porni să șiroiască de-a lungul piciorului. Auzindu-i țipătul înnăbușit, mama își întoarse capul și văzându-i genunchiul zdrelit, pufni nemulțumită: “Poftim, de ce să mă mai mir când îmi spun alții că ești adormită? Treci imediat de te spală și, la culcare cu tine! - adăugă ea ieșid și închizând cu zgomot poarta. Șchiopătând, Aurelia se îndreptă către casă. Tălpile goale
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
în jurul lui, cântărindu-l din ochi, curioase. Numai sticleții se țineau la distanță: „Parcă poți să știi ce-i trece ăstuia prin cap?” se gândeau ei. Însă lui Șușurel nu-i trecea niciun gând rău prin cap. Își arcui spinarea, pufni de câteva ori, se strecură sub o frunză de brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe o parte
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
Refuz categoric să mai continui discuția și măsurătoarea! Voi reclama primarului intenția dumitale. --Și eu voi reclama primăria că a dat loturi pe izlazul comunal. În cazul ăsta, mă tem că dumneata ai să bagi primăria în bucluc. Pascu Vârtosu pufnea și se roșise ca un rac. Se tot răsucea pe loc, ca un cal în buiestru, cugetând: Mărășteanu ăsta se dovedește a fi un șmecher fără pereche. Dacă mă las uns, sigur mă bagă-n bucluc, prilej pentru vice să
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
atins deci de tânăr și i-a spus ca unui om cu care se putea vorbi: ,,Tinere, ție îți zic, scoală-te !” Așa i-a spus! Unii dintre cei prezenți auzind aceste vorbe și privind către el au început să pufnească, să vocifereze ori să-și dea unul altuia din coate, întrebându-se ce voia să facă acel om care nu părea a fi întreg la minte. Doar bătrâna mamă a acelui tânăr aștepta încordată ștergându-și lacrimile, ca și cum mai spera
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
dar nu reușeam să-l escaladez nici în ruptul capului. Costel mi-a aruncat câteva crenguțe pline cu cireșe. O bunătate! Mari, cărnoase și parfumate. Am pus mâna pe mânerul porții, așa, într-o doară. Poarta era deschisă...! M-a pufnit râsul, știind cum sărise Costel gardul. Mai greu mi-a fost să mă urc în cireș, dar nu imposibil. Prietenul meu nu mai prididea să bage în gură, cu amândouă mâinile. Era un mare mâncăcios. Hulpav! Eu mai puneam și
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
doar, doar, m-o vedea șoferul prin oglinda retrovizoare ... Aș! ba și-a mărit viteza și-a dispărut din raza mea vizuală ... Ostenită și necajită, m-am așezat pe o băncuță în fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care îl dădusem, îmi imaginam cum apăream în fața celorlalți; fugisem în urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni din autobuz nu mă văzuse și nici șoferul. Era un râs
BORCANUL CU FASOLE BĂTUTĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371258_a_372587]