914 matches
-
podului, clipă în care s-a auzit un pârâit puternic și am simțit că mă duc în gol... Podul se rupsese sub greutatea noastră și a tunului. Cred chiar că undeva mai sus a plouat mai tare și pârâul primise puhoiul... Mi s-a oprit respirația! În timp ce cădeam, am urlat ca o fiară după ajutor, dar era prea târziu... Apa mă ducea deja de-a valma cu bucăți din podeț! De văzut, nu vedeam nimic. De ce să mă prind? Am întins
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de la Vaslui, cunosc puterile țării și cunosc și puterile dușmanilor. Ceea ce facem acum e o sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căci aceasta avea să se Întâmple oricum, ori În fața tătarilor, ori În fața urgiei turcești. Al doilea era acela că, până și rănit, Oană era mai valoros decât zece generali pe câmpul de luptă. Dacă exista cea mai mică șansă ca puhoiul tătar să fie oprit, atunci șansa aceea putea fi exploatată strategic doar de Oană. Restul cavaleriei avea să fie comandat de spătarul Mihail, pe care voievodul Îl chemă lângă el. - Spătare, am cu tine o vorbă care nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luminoase de vară mai puteau părea străfulgerări ale Paradisului. 3 iulie 1476, ora 14.30 , Ștefănești pe Prut După șase ore de lupte, aproape Întreaga armată a Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor pierderi de peste cinci mii de războinici. Apoi călăreții lui Mihail se retrăseseră după dealuri, urmăriți de avangarda tătară, spulberată, Însă, de atacul Apărătorilor. Călăreții Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră cu pierderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în rafale colosale, cu o forță după care a tânjit dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite, când fumegai în șoaptă, ațâțătoare: «’Bite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezidar mai păcat nu este că prăpădim
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
muta din loc; Din zare pînă-n zare, pește pămînt și mare, Fulgerul îmi dă sens mișcării, De duhuri ispitit, de dragoste vrăjit, În adîncul de purpura al mării; Peste cîmpii, si dealuri, si munți, Pește apele line ori torente-n puhoi, Oriunde-ar visa, sub munte sau jos în vîlcea, Spiritul pe care-l iubește veghează vioi; Iar eu mă-nsoresc în zîmbet ceresc Pe cînd el se dizolvă în ploi... Odrasla alintata a zeiței Pămînt și-a zeului Apă, De Cer
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Grădina Nemișcării. Se îngroapă sub cearșafuri și perne. În pivnița lui Kang Sheng, ea și-a pierdut liniștea. Nu mai poate să doarmă acum. Aude întruna pocnete, ca și cum craniul ei s-ar sfărâma în bucăți. În ochiul minții ei, un puhoi gigantic de fiare a venit să o umple. În zori, simte cum nervii ei ard la vârfuri. Se trezește și descoperă că a renunțat să mai înțeleagă. Se simte ușoară și uimită. Se gândește să-i trimită ea însăși concubine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nici măcar tusea care îl necăjea, în ultima vreme, pe general, mai precis, de când înfruntaseră viscolul acela cumplit prin satele ciumaților. Brrr! Bine că scăparăm! Mai ales generalu’! Ce s-ar mai fi ales de ei, de toți soldații, de tot puhoiul armatei, dacă Înălțimea Sa și-ar fi pierdut sănătatea, poate chiar viața? Apără, Milostive, și ne ferește de așa o năpastă! Ivan își făcu repede vreo câteva cruci mărunte în dreptul pieptului și oftă mulțumit. Era bună funcția lui pe lângă Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din ei vor reprezenta scurte scene din activitatea lor zilnică, pe mici vehicule vor fi purtate mașini, uneltele vor scânteia în soare. Sportivii se vor înfrunta în mici dispute improvizate. Tenis, fotbal, box, lupte, volei. Sute de stegulețe din hârtie. Puhoiul de elevi și studenți va înainta în pas de voie, Tarhuna va fi și el acolo, era întotdeauna acolo, pentru ca prietena lui să-l poată vedea la televizor. Dintre eleve, unele se vor ține de braț, multe vor ridica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca la Dâmbu sau ca la halda de stârvuri, la Protan! Pe pereți, văz că se urcă și colcăie puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vrîstînd calea cu dâre de sânge. ― Nu fugiți, fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un puhoi de ape ce au rupt zăgazurile. Ilie Cârlan, strângând cu mândrie pușca goală, gâfâia lângă Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-au mai concentrat la Oglindești? Lixandru își trecu palma pe față și scuipă în lături, cătrănit de necaz. - Spuneai că n-o să vină până aici, că urcă pe la Oglindești. Și acum o să dea puhoiul peste noi... Scuipă iar și-și ridică privirile spre cer. - Stă să ploaie, spusei. - Acum trebuie s-o îngropăm din nou. Bine că n-am apucat să spunem oamenilor. Nu știe decât părintele. Dacă ar fi aflat femeile, tocmai acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ciorbă ! Da bine că n-avusei banii la mine, îi stricam degeaba ! Că tu tot mi-aduseși prăjituri... Că dac-am văzut că n-am bani, mi-am luat și gându să mai merg la chioșc, mai venea și lume puhoi, să nu mă rătăcesc p-aci, Doamne ferește, zic. Venea grămadă de lume, să fi văzut ce de lume venea ! La unu venea și câte patru, cinci, venea, de nu se mai termina... Venea la toți, la mine - nimeni... P-ormă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
propaganda și agenți din NKVD, bolșevismul era ca o mașinărie, aveau o strategie, ca să-și instaleze socoteala lor tîmpită rădeau locul, Îl curățau de identitatea lui, de tradiția lui, de ce avea el mai bun și mai luminat... Și veneau cu puhoiul de armată, s-au instalat ca lăcustele, au prădat Cernăuțiul În cîteva zile... Păi, dă-ți seama, În Rusia era o sărăcie lucie, cine și cum să hrănească ditamai armata? Prădau tot, pînă și firele de telegraf și mobilierul din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
George în a interpreta orice cuvânt al lui John Robert drept un semn de comunicare sau de încurajare nu cunoștea limite, totuși în fața acestei scrisori rămase total neputincioasă. Era obișnuit cu răceala filozofului, cu sarcasmul și agasarea lui. Dar acest puhoi, aproape incoerent, de furie și de ură îl lăsă pe George, la început, doborât și înfrânt, de parcă n-ar fi putut supraviețui într-o lume în care spiritul feroce al lui John Robert exista doar ca să-l insulte în asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
caietul de note, alunecase și în cădere se lovise la cap, pierzându-și cunoștința. Circumstanțele în care fusese găsit excludeau ideea sinuciderii și singura teorie care a mai circulat (înăbușită de directorul Vernon Chalmers) a fost cea a năvălirii unui puhoi de apă clocotită, care-l făcuse pe filozof să-și piardă cunoștința. Părintele Bernard a fost citat ca martor la anchetă. Se rugase ceasuri întregi, în prealabil, cerând călăuzirea, dacă să facă sau nu cunoscută scrisoarea sinucigașului. Până la urmă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după un număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe pantaloni încă o palmă de rugină când se lăsa să lunece de pe tampon în jos. Vrei să intri gratis la toate meciurile? Hai cu mine! Radocea îl lua pe după umeri și îl trăgea zorit înăuntru pe poarta stadionului, împotriva puhoiului de spectatori care plecau. Culegem cioburile din iarbă și ne lasă să intrăm gratis până la sfârșitul anului! Domnul Dragnea mi-a zis că vrea doi băieți. Vii cu mine? Se lăsau pe sub bara de fier îndoindu-se pe spate, agățați
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Scrâșnea numai din când în când, strângând pumnul pe baston... „Uite cum merg liftele! Nu-i doare nicăiri de munca noastră. Ei, spune dumneata! Să nu pui mâna pe pușcă și să tragi în neștire? Da’ cine mai poate opri puhoiul ista? Nemții au pus coada pe spinare și pe aici 99 ți-i drumul... iar noi... Noi... Cine știe câți am mai scăpat din prăpăd? După câteva zile, o veste ca o ploaie cu gheață a trecut pe deasupra satului: România a întors
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fac o colibă din pănușiță - a hotărât Toaibă într-o seară cu semne de ploaie. Spre ziuă, calul ședea deja sub acoperiș de stuf. Acum-i altă viață pentru bietul animal... O noapte grea scurgându se peste sat ca un puhoi de smoală s-a lăsat încet-încet. Toaibă a aprins lampa, așteptând-o pe Maranda să se întoarecă din Șărpărie. Golea cam al patrulea pahar când ea a intrat pe ușă. Da’ ce faci, Toadere? Cum văd eu, ai cam înjumătățit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nimici cu desăvîrșire din el și pe cei ce se duc și pe cei ce se întorc. 8. Îi voi umple munții cu morți și cei uciși de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale și în toate puhoaiele tale. 9. Te voi preface în niște pustietăți veșnice, cetățile nu-ți vor mai fi locuite, și veți ști că Eu sunt Domnul. 10. Pentru că ai zis: Aceste două neamuri, și aceste două țări vor fi ale mele, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]