1,071 matches
-
Dimpotrivă, ea apropie cele două structuri într-un mod extrem de intens. În mijlocul unei dureri trupești acerbe sufletul conștientizează mai profund ca nicicând telurica sa împletire cu soliditatea corporală. Ghimpele care pătrunde și arde sfredelitor deschizând noi adâncimi de mistuire în pulsația caldă a țesuturilor care-și pierd celulele atomare sub impactul sfârtecării ce înaintează decisiv, ascuțișul ce mutilează perturbator liniștea vibrațiilor calme din mecanica bine centrată a trupului dinamic și integru își proiectează întreaga prezență și acțiune, forță negativă și efect
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nici drept o suferință pur sufletească raportul și conexiunea ei cu sfera trupului fiind evidentă. În acest sens, se poate spune că orbirea reprezintă o suferință intermediară între durerea mijlocită de trup și cea pur spirituală, o suferință ce preia pulsația devastatoare a acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl ce acoperă și învăluie deplin ființa martirizată a orbului. Printr-o forțare a limbajului, putem spune că orbii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
purtător de viață prin albia morții ce stă să survină, prin drumul care-și deschide șerpuirea spre stingerea sa întru final agonic. Dar aici corporalitatea nu este intermediar al suferinței sufletești ci stânca ce se fragmentează întru ruinare sub eroziunea pulsațiilor negative care reverberează dinspre spirit. Aceste suferințe ale sufletului ce sunt numai de ordin spiritual reflectă poate, cel mai fidel, dramaticul paradox de neputință și totodată mereu înălțare ce caracterizează destinul sufletului uman ancorat în potirul de materii active denumit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Acest scenariu al îndepărtării părea el însuși extrem de îndepărtat dar, asemenea furtunilor din verile incandescente, se declanșează aici brusc, violent și tulburător. Desigur, multe dintre despărțiri evoluează lent, se consumă gradual conexiunea relațională dintre persoanele implicate suportând disoluția și răcirea pulsației întemeietoare într-un proces de multe ori extins prelung. Dar această stare de înghețare treptată a unei relații se relevă a fi etapa introductivă, propedeutică, pregătitoare pentru dezlănțuirea, descătușarea energiilor distructive de despărțiri și îndepărtari efective, concrete. Înstrăinarea dintre individualitățile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat cu sine are viziunea propriei neputințe și finalități deplorabile. În magia conviețuirii cu un altul atașat afectivității proprii, sufletul, abandonat acum, își proiecta pulsația ființării într-o iluzie atemporală, într-un crepuscul de basm ce, în mod firesc, nu putea estompa fluxul temporal dar îl neglija total neraportându-se la el. A ignora timpul înseamnă, în acest context, a închide privirea ce sesizează procesualitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferind în vederea anulării propriei dureri. El își asumă speranța eliberării de suferința trupului prin sondarea posibilităților tămăduitoare ce se pot afla în lume. Intensitatea durerii determină, cel mai adesea, ignorarea problemelor ontice implicate în prezența celorlalți precum și poziționarea exilantă față de pulsațiile cotidianului. Oricât de mare și intensă ar fi dragostea suferindului pentru semenii săi, în clipa agonică de suferință sfredelitoare, de ascuțită și arzătoare străpungere a trupului el va căuta întru disperare, picătura izbăvitoare a propriei vindecări, suflul ce-i răpește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de posibilitatea asumării transcendenței în acest context survine într-un mod problematic și pentru al trei-lea tip de suferință amintit aici. Așadar, cum percepe cel pătruns în vârtejul existențial insuflat prin suferințele de ordin sufletesc mundaneitatea ce-și răsfiră pulsația în succesiunea temporală? Survin deschiderile transcendenței și în acest context spre a fi asumate? Să reluăm fidel exemplul celui care suferă îndepărtarea sau chiar moartea celui drag. Solitudinea, exilul în existență și cunoaștere pare a fi noua paradigmă spre care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Astfel, suferindul se simte nu numai singur dar și neînțeles. El se percepe, într-adevăr, drept un exilat în existență deoarece simte profunda inadvertență ontică dintre persoana sa din acest moment și cromatismul lumii, incapacitatea de a-și mai ancora pulsația propriei ființe în cotidianitatea optimismului banal. De asemenea, el se resimte și drept un exilat în cunoaștere, suferința sa determinându-i un neinteres primordial, o apatie generalizată în raport cu multitudinea cunoștiințelor proiectate dinspre lume către sinele său îndurerat. Această retragere vitală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
învăluitoarele tentacole ce aparțin rigorii cotidiene, vigilenței care restrânge totul în aria evidențelor calculabile și ușor de supus controlului. Aici profunzimea conștiinței proprii și a celorlalți reprezintă un orizont spre care nu trebuie să se tindă el deschizându-se spre pulsațiile originare incompatiblie cu superficialul și vulgul cotidianului fluent, el reprezentând un pericol de risipire dizolvantă pentru hipnoza liniștii colective, pentru narcoza unei acalmii comune. Astfel, chiar tendințele sau încercările de înaintare spre acele adâncimi ale conștiinței trebuie reprimate sau atent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și contemplativ iubitorul operei de artă, admiratorul ce-și alunecă ființa indusă în extazul izbăvitor al frumuseții care-i surâde precum o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și deschide aici prea-plinul atinge și învăluie individualitatea predispusă fascinării prin întâlnirea cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare asupra ființării în totalitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
opturat, este acceptată în prezența ei supra-logică doar ca dăruire a zeului ce coboară spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea calmă a seninului ce poartă sinele dincoace de pulsația proprie reprezintă, în tensiunea reculegerii mistice a credinciosului, arătarea epifanică a zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici natura nu poate fi înțeleasă decăt ca rezultantă a impulsiunilor divine creatoare, drept concepție de ierarhie cosmică în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe marginea patului, singura poziție în care parcă respira mai bine ? în timpul lungilor ore de noapte când rămânea așa, cu halatul aruncat pe umeri, peste cămașa lungă de noapte, cu trupul năpădit de o transpirație lipicioasă, cu tâmplele bubuind de pulsațiile sângelui... Așteptând dunga cenușie a dimineților tot mai timpurii (se făcea ziuă din ce în ce mai devreme, se apropia vara), așteptând să audă copitele calului pe caldarâm și fâșâitul roților faetonului, și zgomotul garnițelor de lapte care se ciocneau între ele. Aceasta era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domnul Ialomițeanu are impresia că reproșul o vizează pe surioara cu care a antamat o conversație aparte ; de aceea o lucire vicleană îi luminează ochii transparenți. Sentimente contradictorii se încrucișează, de altfel, în sufletul lui, făcându-se vizibile printr-o pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă curtoazie, scaunul din apropierea sa distinsei doamne Mironescu, apoi întoarce o privire atentă spre gheridon. Evident, persoana care îl atrage cel mai mult în salon este Profesorul. Dar interesul Profesorului este acaparat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu este organizată într-un sistem închis. Chiar am putea spune că suita completivă a lucrărilor sale este un model de gândire anti-sistem și de "relativism intelectual" în sensul pozitiv al termenului. Autorul este mereu atent să "simtă" (să înțeleagă) pulsațiile realității societale născânde în prezentul postmodernității, încât devenirea istoriei postmoderne și devenirea operei fac corp comun, integrându-se într-un "parcurs inițiatic" solidar, deopotrivă ontologic și epistemologic. Ceea ce înseamnă mai întâi că sociologia în viziunea sa necanonică nu se reduce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
multe variante de final -, poetul aduce, în planul conținutului, frământările dintotdeauna ale omului cu o sensibilitate exacerbată prin cunoaștere și-și construiește, în apa unei imperfecte lentile, un tărâm abstras din concretul exoteric, dar căpătând valențe ezoterice, În oceanul de pulsații și semne / Triunghiuri transparente și sfere, unde Se-nlănțuie elipse corecte... Iar, între rațiune și sentiment, poetul cu formație matematică așteaptă soluția finală sau ecuația albastră. Când e prezent, eul liric își asumă, concomitent, statut de actor, regizor și spectator
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
facto lumea, se exprimă uneori nostalgic, alteori ironic sau ludic. Dominantă însă este tema dublului (ale cărei rădăcini sunt departe, la origini, la Gemelarii / Abel cel ucis și Cain, explicându-se astfel manifestarea schismatică a ființei: inima e a mea, pulsația nu!): eul așteaptă să se întregească prin venirea fratelui celest (sporind neliniștea, prin trăirile oximoronice induse: Plânsul meu râde), iar sufletul e gemelar și aspiră la atingerea unui egoism protector, care-l îndeamnă să se rezume la sine (O, suflete
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavitățile aglutinante, huruitul de șenile, tiru rile asurzitoare și urletele cotropitoare au
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se mișca, În tot ceea ce era neclintit, În roșul viu al unui zid de cărămidă precum și În pulsația vieții și circulației de pe stradă. Pe fețele celor care treceau pe stradă și În nenumăratele momente familiare ale vieții și muncii de fiecare zi a oamenilor. Singuratic, sălbatic și obsedant, chemîndu-ne mereu din cornul cu inflexiuni unduitoare și Îndepărtate, pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca tăcerea Îndepărtată, ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și mîngîierea Îmbietoare a unei femei. Și chiar În clipa cînd mă gîndeam la toate acestea am auzit glasul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin țevile murdare În formă de pîlnie? Oare n-au așteptat În Întunericul străzii, măcinați de foamea crudă și singuratică a tuturor băieților, simțind În jurul lor liniștea nesfîrșită și Înduioșătoare a somnului, pulsația inimilor a milioane de bărbați care dorm, În timp ce așteptau, așteptau În noapte? Oare nu și-au ridicat și ei ochii, ca și noi, să vadă chipul uriaș, presărat de stele, al nopții, Întunericul violet, nețărmurit, al Americii În aprilie? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la masă pe tăvi Încărcate pe care le purta pe sus, În vîrful degetelor bronzate, Într-un echilibru miraculos. Iar peste mirosul amețitor al mîncării hrănitoare și suculente plutea veșnic mirosul fierbinte și ademenitor - care parcă adăuga savoare și prospețime pulsației dimineții, pline de forță și de fior - al cafelei fierbinți, care aburea Într-un uriaș cazan nichelat, iar artiștii circului o Înghițeau bînd ceașcă după ceașcă. Iar artiștii Înșiși, atît femeile cît și bărbații, marile stele, erau oameni atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de către călugări: „Muzica este acea disciplină care este prezentă în toate acțiunile vieții noastre: dacă observăm mai întâi poruncile Creatorului și ne conformăm cu mintea curată regulilor stabilite de El. Tot ceea ce spunem sau faptul de a fi vitalizați de pulsația circulației sangvinice se datorează puterii armoniei prin ritmurile muzicale. Fără îndoială, muzica este știința modulației corecte: dacă vom avea un comportament corect, ne vom conforma acestei discipline; când însă comitem nedreptatea, nu ne conformăm muzicii. Cerul și pământul, toate lucrurile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-avea importanță, creierul i se limpezi și nu mai tremură. După un minut, deși valurile de slăbiciune nu-și încetară pulsațiile, realiză ce anume făcea Ashargin când îl copleșise. Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră și-l priveau. Unul dintre ei spuse: - Excelența voastră, nu vă simțiți bine? Până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]