1,576 matches
-
închis, a pădurii tropicale). Am fost de mai multe ori în Mexic: la Mexico City (un oraș care m-a fermecat după câțiva ani de locuit în Los Angeles cu care contrasta puternic, căci era pentru mine o metropolă care pulsează, ca Parisul, ca Bucureștiul). Aici mi-a plăcut în special muzeul lor de arheologie: foarte bogat, foarte interesant, și cu expuneri bine luminate, modern aranjate (nu ca cel din Cairo unde din păcate domnește haosul). Am fost în locurile de
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
întunericul. Apoi i se făcuse somn și fără nicio reținere mă luase de braț și își culcase capul pe umărul meu. Atât de aproape n-o avusesem niciodată. Îi simțeam căldura pătrunzându-mi în trup și inima începuse să-mi pulseze sălbatic. Părul ei blond, mătăsos, mirosind a aer proaspăt, îmi atingea obrazul. Poate lui Hodoșan i s-o fi șoptit ce se întâmplă, căci într-un moment de liniște, când parcă tot vagonul cufundat în obscuritatea serii aștepta cu respirația
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
predomina atmosfera calmă a introversiunii-reflexive, a meditației, arhitectura poetică realizându-se ca într-un veritabil joc de suprafețe orizontale, în prezentul volum (mai ales în a doua parte - teodikeia) se produce o înrolare graduală în spațiul existenței, acolo unde istoria pulsează viu și conștiința omului resimte fiecare seism al timpului, epocii și condiției sale, generând revoltă - manifestată, totuși, într-o tonalitate condescendentă. Poeziile sale se construiesc singure, pe suportul elastic, flexibil, al inovației, fără canoane formale prea acuzate (a se vedea
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
îl poartă cu demnitate, trecând prin “cete de lumini” și tranformând noaptea în zi. Acolo unde “soarele străluce tandru”, străluce și dorința sa de a se contopi cu frumusețile neștirbite de timp. Prin versul său “trece-un dor nedezmințit” și pulsează iubirea în cea mai pură formă, pe care poetul o redă prin prisma unor peisaje superbe, în care natura este martor al celor mai tandre trăiri. Gândurile sale ard intens împletindu-se în ode profunde, iar stelele îi vorbesc lăsându
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
ale morții, că am Îndrăznit să pun mai presus de lichidul tău amniotic, limfele mele vremelnice, iartă-mă că aplecîndu-mi urechea la țipătul cărnii mele mi-am zămislit un mit și șoapta ta Îndepărtată În care respiră bronhiile pierdutelor stele pulsînd semnale străine, Înfricoșătoare, am alungat-o de la mine. Te-am folosit În toate felurile cu lăcomie și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult această destinație. Domnul D. deschide ochii. În cameră e liniște deplină. Pe masă au rămas cîteva farfurii cu resturi de friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unei sciziuni a eului, o formă de schizoidie, necesitatea unei confirmări reale de existență paralelă În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căzut peste Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându-mi sub pleoape, ca și cum ar vrea să-mi iasă din orbite, părul mi-l simțeam de lână și vroiam să mi-l smulg din cap ca să mă răcoresc. Când mi-am venit în fire, am început să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu ea a fost cel mai frumos moment de când am terminat școala sau de când s-a ținut petrecerea de la fabrică, din timpul războiului. Când îmi aminteam de ziua aceea de la drogherie, fața mi se încălzea și ochii începeau să-mi pulseze din nou. Îmi simțeam inima bătându-mi în tot corpul. Era o zi de care nu voiam să-mi mai amintesc niciodată, dar de fiecare dată când urcam în cameră și-mi lăsam gândurile să curgă liniștite, totul îmi revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Fiecare om e responsabil de faptele sale. Am știut că nu puteam să simt plăcere prin corpul meu fără să plătesc cu durere. Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință, arătându-și prezența prin sunet. Doream să mă așez imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o senzație neplăcută, care se accentua pe măsură ce observa că persoanele prezente refuză să-i vorbească. Conștiința faptului că se întâmplase ceva rău începea să prindă din nefericire un contur din ce în ce mai clar în sufletul său, făcându-l să amețească, cu tâmplele pulsându-i nebunește de teamă. Îngrijorat cum nu mai fusese de multă vreme, înaintă spre biroul soției sale. Ceea ce văzu, însă, avu darul să-l neliniștească și mai mult. Lucrurile de pe masă erau răvășite ca și cum cineva le răscolise cu furie, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și dincolo nu, pentru numele lui Dumnezeu? Nici în ruptul capului nu pricep ce cosmogonie nebună și fantomatică a putut inventa toate formele acestea infernale și cum de a putut avea atât de puțin umor încât să se manifeste astfel, pulsând printre bietele proiecții astrale cu forța și imaginația a mii și mii de evenimente și grohăieli născocite de cine știe ce mare arhitect al universului... Umbrele acestea, ei bine, sunt - acum înțeleg - toți cei alături de care am trăit noi toți. Îi recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și Cristi se lăsă iarăși în voia somnului. Când își reveni, era de acum dimineață. Soarele strălucea puternic și aerul proaspăt de afară pătrundea prin fereastra întredeschisă. Se simțea mai în putere, dar durerea în piept era mult mai mare, pulsând intens sub claviculă. Deocamdată nu-i mai era somn, așa încât încercă din nou să se orienteze. Se afla singur într-o rezervă cu două paturi. Mirosea slab a antiseptice și era liniște. Apoi ușa se deschise și intră asistenta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai repezise spre locul unde stăteau cei doi. Inspectorul simți un fior rece de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unui torent care își săpase drum la vale pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în lungul ei. Mai la deal de ei, la cel mult douăzeci de metri, ascunsă sub buza ravenei stătea vâlva. Bulgărele de ceață pulsa rar, părând că-i așteaptă. Bătrânul se destinse brusc, în sfârșit o găsiseră. Ai văzut-o? îi șopti el lui Cristian. Cum naiba să n-o văd? Ce face acolo? Ne pândește. Mie mi se pare că se comportă ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuprinse cu brațul și ridică toiagul deasupra lor. Erau acum amândoi într-un fel de cavitate de aer curat în ceața lăptoasă ce îi înconjura. Apoi, negura se strânse din nou în ghemul compact de la început. Se retrăsese la distanță, pulsând nervos. Preț de câteva clipe, stătu acolo nemișcată. Cristian avea impresia că bestia îl cântărește ca un adversar în ring, înainte de a reporni la atac. Pe urmă, cu o viteză extraordinară se ridică peste malul vâlcelei și se pierdu printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pe urmă, cu o viteză extraordinară se ridică peste malul vâlcelei și se pierdu printre copacii de acolo. Calistrat rămăsese nemișcat, Cristian se temea că ajunsese prea târziu. Îngenunche alături de el și își lipi urechea de pieptul bătrânului. Sângele îi pulsa zgomotos în timpane, așa că îi era imposibil să audă bătăile inimii acestuia. Încercă să-l ajute să respire, trăgându-i mâinile în lateral și apăsându-i-le apoi pe piept. După câteva minute, în care repetă aceste mișcări, bătrânul gemu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își mai amintea din copilărie că ar fi așa ceva. Dintr-o dată, mașina se eliberă de sub greutatea aceea uriașă și lumina lunii pătrunse din nou prin geamuri. Negura se retrăgea cu repeziciune. Acum se adunase din nou în fața peșterii. Sfera clocotitoare pulsa rar, mărindu-și și micșorându-și volumul. După o clipă, prinse a se rostogoli și se pierdu în viteză dincolo de pintenul de stâncă, spre podul de lemn. Răsuflă ușurat dar continuă să privească locul unde dispăruse bestia, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multor idile mizere. Erau funcționărași și vânzătoare, bătrâni care ar fi putut foarte bine să fi coborât din paginile romanelor lui Balzac; membri - masculini și feminini - ai profesiilor care adună profituri de pe urma slăbiciunilor omenirii. Străzile cartierelor mai sărace ale Parisului pulsează o vitalitate a mulțimii care înfierbântă sângele și pregătește sufletul pentru neprevăzut. — Cunoașteți bine Parisul? l-am întrebat. — Nu. Am fost aici doar în luna de miere. De atunci n-am mai venit. — Dar cum Dumnezeu de v-ați găsit hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bătaia curenților dinspre lac, fata își adună pletele cu mâna dreaptă, le trage spre sân și își bagă părul sub vesta de fâș - inutil gest -, blugii mulați nu pot împiedica pătrunderea frigului la picioarele ei lungi, mușchii pulpelor îi tremură, pulsează. Nu-l întreabă nimic pe bărbat, nu-i spune că, de frig, ar vrea să intre în casă, îl ascultă, îi simte o greutate în glas, faptul că el înghite mereu o salivă inexistentă, că mărul lui Adam i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
inima bătându-mi să-mi sară din piept, ca o fată de la țară rumenă-n obraji. Însă după ceva vreme am Înțeles că era ceva mai mult decât berea Corona care mi se părea mai gustoasă. Simțeam ceva nedefinit cum pulsa repetat undeva În adâncuri, În ciuda toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda impresiei că mi se dizolvaseră toate mucoasele corpului. Simțeam cum lua naștere În mine o stranie iritare, ce părea că-mi străbate Întreg sistemul nervos, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Rromii nu erau agreați acolo sau cel puțin în zona centrală în care se afla restaurantul cu pricina. Iar românii îi respingeau mai mult decât spaniolii. Gitanii Spaniei sunt cu mult mai civilizați decât rromii României... Simțea cum sângele îi pulsează puternic în tâmple. O durere nelămurită îl strângea puternic în gheare și avea senzația că tot trupul îi tremură și e gata să se prăbușească. O durere ce-l năucea și care s-a transformat în ură și dorință de
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
Iti simți sufletul spart în mii de bucățele și simți că nu te poți misca.Stai țintuit în pat ,privirea îți caută rătăcita în gol...tot ce credeai până acum despre durere și dezamăgire a fost depășit. Îți simți tâmplele pulsând de parca o inimă nemiloasa vrea să-ți explodeze în creier.Cutitul înfipt adânc în rană se răsucește ușor mânuit parcă de o mană sadica.Pumnii îți sunt atat de strinsi că-ți sinti unghiile înfipte adânc în carne.Mintea refuză
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]