KorAP: Find »[drukola/base=pulsiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

care au ca obiect plăcerea Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
pentru ceilalți; - trăirile emoționale, În raport cu situațiile vieții; - conținutul ideativ referitor la mine, la felul În care eu gândesc propria mea persoană, - durata existenței mele, percepută ca scurgere a timpului, la care raportez prezența mea În lume, - nevoile sau trebuințele proprii pulsiunilor mele care se cer a fi satisfăcute; - conduitele, acțiunile și creațiile mele ca mod specific de a fi, proprii persoanei mele. Orice persoană are o identitate proprie. Identitatea este marca Eului. Ea este o sinteză a Eului prin care persoana

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
o altă dimensiune. Eu sunt atras de anumite modele ideale sau, mai exact, de anumite persoane care reprezintă pentru mine modele idealizate, către care tind și cu care doresc să mă identific. Natural că aceasta este, În primul rând, o pulsiune morală, care vine dinspre Supra-Eul meu valoric. Aceste modele umane corespund aspirațiilor mele, către care eu mă Îndrept. Ele pot fi părinții, profesorii, educatorii, maeștrii, șefii, alte personalități. Modelele de referință incarnează anumite arhetipuri, către care Eu tind, și această

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
propria mea Împlinire. Cum trebuie să Înțelegem, din punct de vedere psihologic și moral, aspirația de a te identifica cu un model uman ideal? Este aceasta doar o variantă a situației oedipiene, sau este altceva? Situația oedipiană este legată de pulsiunile primare, raportate În primul rând la Inconștient, pe când identificarea mea cu un model ideal este o aspirație pe care o raportez la valorile morale selectate de către Eul meu și care sunt În legătură cu Supra-Eul moral. Din acest motiv, nu se mai

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine exemplară, respectată și admirată. În felul acesta pusă problema, situația prometeică se dovedește a fi cu totul altceva decât situația oedipiană. Persoana umană este atrasă de celălalt, nu numai În virtutea unor pulsiuni primare, de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea pulsiunilor secundare, de factură morală, valorică, ale Supra-Eului. Așa cum există o situație oedipiană descrisă de S. Freud În psihanaliză, trebuie să admitem că există și o situație prometeică În psihologia morală

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
respectată și admirată. În felul acesta pusă problema, situația prometeică se dovedește a fi cu totul altceva decât situația oedipiană. Persoana umană este atrasă de celălalt, nu numai În virtutea unor pulsiuni primare, de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea pulsiunilor secundare, de factură morală, valorică, ale Supra-Eului. Așa cum există o situație oedipiană descrisă de S. Freud În psihanaliză, trebuie să admitem că există și o situație prometeică În psihologia morală. Situația prometeică nu este un complex. Eu nu mă simt

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
valoric moral, intelectual, spiritual, pe care Îl incarnează pentru mine o anumită persoană, devenită simbol de referință. Aceasta nu mai este Însă numai o simplă atracție simpatetică, ci mai mult decât atât, ea este un interes sau, mai exact, o pulsiune morală care vine din partea Supra-Eului meu. Ea reprezintă tendința mea de depășire și de Împlinire a propriei mele condiții umane, ca ființă interioară și ca persoană, În exteriorul meu, prin identificarea cu un model exemplar de referință către care aspir

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
nefericire pentru el, este și rămâne singur, deși aspiră la salvarea lumii. Se poate vorbi, prin urmare, de o aspirație profundă, latentă În Supra-Eul moral al fiecărui individ, către un ideal uman. Această aspirație a Supra-Eului poate fi comparată cu pulsiunile Inconștientului. Ea este Însă de o altă factură. Existând latent În interiorul persoanei, ea așteaptă momentul realizării. Această așteptare este starea de neliniște legată de Împlinire și pe care o putem considera un complex prometeic, de data aceasta cu aceeași semnificație

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și invers, În cazul unui model ideal negativ. În orice caz, alegerea sau asocierea mea cu celălalt, sau cu ceilalți, nu este Întâmplătoare, ci dictată de o atracție care Își are rădăcinile În Supra-Eul meu moral și spiritual, urmărind satisfacerea pulsiunilor valorice ale acestuia. În plan general, Eu prefer persoane care Îmi sunt asemănătoare, În care mă recunosc și cu care, din acest motiv, mă pot ușor identifica. În cazul acesta, se stabilește rapid un acord reciproc. Dar aceasta nu reprezintă

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ale sentimentului de iubire, cum ar fi iubirea pentru animale. Aceasta Însă nu este iubire propriu-zisă, ci o formă particulară de atașament față de o ființă diferită de om. Se mai pot discuta și formele aberante ale iubirii, iubirea deturnată de pulsiunile perverse dintre partenerii de același sex (homosexualitateaă, iubirea incestuoasă etc. Nici iubirea deviantă, nici atașamentul de obiecte (avariția, colecționarismul etc.Ă nu sunt forme ale iubirii. Iubirea trebuie să reunească un sentiment sufletesc cu o valoare morală care să corespundă

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de preferința interpersonală a membrilor cuplului, de nivelul de educație și de extracția socială a acestora, de nivelul de cultură, profesiune, gusturi etc. Timpul este proba prieteniei. Iubirea, dominant emoțională la Începutul ei, se va transforma treptat În prietenie, prin pulsiunile inițiale devenind sentimente morale. Ca și prietenia, iubirea este capabilă de sacrificii. Dar sacrificiul În iubire este dat de Însoțire. Toate cuplurile pasionale au un sfârșit tragic: Abéloise, Tristan și Isolda, Francesca da Rimini și Paolo Malatesta, Romeo și Julieta

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
numeroase forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale, persoane imature afectiv, personalități narcisiste, care nu și-au putut fixa identitatea, sau personalități dependente

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și spiritual-religioase, care normează și cenzurează conduitele persoanei, poate suferi grave deprecieri. Scăderea forței morale va avea consecințe nefaste asupra formării persoanei. Atracția pentru persoanele de aceleași sex poate apărea fie ca o modă, fie ca o consecință a eliberării pulsiunilor primare În absența unei situații oedipiene nerezolvate. În toate situațiile Însă se remarcă o tulburare a Eului privind identitatea acestuia. Individul nu mai poate sau nu mai ajunge să fie el Însuși și compensează acest deficit prin identificarea cu un

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
psihologic și alienate din punct de vedere moral. Partenerii acestor cupluri Își vor sublinia tendințele prin cultură, preocupări intelectuale, artistice, sau prin modele de conduită hipercontrolată, afișând distincție, rafinament, politețe exagerată. Toate acestea trebuie Însă interpretate ca forme mascate ale pulsiunilor deturnate ale acestor indivizi. Separarea Prietenia și iubirea sunt selective. Eu Îmi aleg prietenul după preferințele mele și, la rândul meu, sunt preferat de celălalt În măsura În care corespund așteptărilor sale. Este o punere de acord reciprocă. Partenerii cuplurilor se pot, În

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
aceste considerente, fiecare individ are la dispoziție opțiunea liberă de a alege sau de a adera la un anumit model. Tipul moral de personalitate este rezultatul imitației unui model, fie că este vorba de o imitație mecanică, având la bază pulsiunile instinctuale, respectiv nevoia satisfacerii imediate a trebuințelor fundamentale, fie că este vorba de o imitație voluntară, În timp, de natură spirituală, aleasă În mod liber și conștient de către individ. Rezultă În mod clar faptul că tipurile morale sunt rezultatul imitării

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga tipul coartat sau retractat. Acestea au Însă, În primul rând, un pronunțat caracter psihologic și de factură psihanalitică. Fr. Minkowska, utilizând rezultatele obținute În experimentul

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
axiologic, acest tip ilustrează și Împlinește valorile ideale, sacrificiul de sine, expansivitatea și eroismul; Tendință de superioritate Zona tipurilor teoretice (pasiveă Tendință anxioasă EUL Tendință la inferioritate Tendință agresivă Zona tipurilor pragmatice (activeă 2. tendința de inferioritate se raportează la pulsiunile primare, fundamentale, ale inconștientului și se caracterizează prin nevoia de libertate, dorința de schimbare, căutare, evadare, realizarea propriilor dorințe, apetențe, Înclinația către aventură; 3. tendința de agresivitate concentrează tendințele proiectate către viitor. Ele sunt specifice tipului anticipativ, reformator, care demolează

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de acestea. La fel ca eroul, educatorul se dăruiește celorlalți. Ambele sunt tipuri psihomorale altruiste, deschise către dăruirea pentru ceilalți. II. Tipurile active Grupa acestor tipuri psihomorale se raportează la funcțiile inconștientului, proiectându-se către viitor. Ele privesc realizarea, satisfacerea pulsiunilor primare ale individului, precum și descărcarea tendințelor agresive ale acestuia. În cadrul tipurilor umane active se disting următoarele forme: 1. Tipul pasional Acesta este tipul aventurierului care sondează necunoscutul. Neliniștit și instabil, el este Într-o permanentă mișcare, e mobil, agitat, dornic

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
tipul aventurierului care sondează necunoscutul. Neliniștit și instabil, el este Într-o permanentă mișcare, e mobil, agitat, dornic de a pleca, de a căuta, incapabil de a se putea fixa Într-un loc anumit. Acest tip psihomoral este dominat de pulsiunile inconștientului. El este tipul care caută mereu să evadeze din realitatea imediată. Este dominat de nevoia de libertate și noutate. 2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
bunăstarea generală etc. Ca și tipul aventurierului, tipul revoluționarului se situează În centrul acțiunilor pe care le Întreprinde. Ei impun schimbarea. O schimbare care să corespundă Însă dorințelor proprii, și nu intereselor colective. Sunt tipuri egoiste și pasionale, care ilustrează pulsiunile nconștientului, refuzând prezentul și proiectându-se În viitor. Aceste aspecte sunt reprezentate sintetic În schema ce urmează: Tipul educatorului (conservator, orientat către trecut, este sub influența supraeuluiă Tipul eroic (Împlinește valorile ideale ale supraeuluiă EUL Tipul aventurier (sondează necunoscutul și

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și proiectându-se În viitor. Aceste aspecte sunt reprezentate sintetic În schema ce urmează: Tipul educatorului (conservator, orientat către trecut, este sub influența supraeuluiă Tipul eroic (Împlinește valorile ideale ale supraeuluiă EUL Tipul aventurier (sondează necunoscutul și e dominat de pulsiunile inconștientuluiă Tipul revoluționar (reformator, orientat către viitor, aflat sub influența inconștientuluiă Se poate remarca faptul că tipurile psihomorale prezentate sunt determinate În principal de Înclinațiile psihologice ale eului personal, care manifestă o anumită tendință. Fiecare tip uman este rezultatul influenței

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și după care să fie evaluat În societate are o importanță majoră. Această problemă a „imaginii de sine”, a modului de a apărea al propriului eu În fața celorlalți este una dintre problemele centrale ale psihologiei morale. Ea are la bază pulsiunile supraeului, adesea, manifestate sublimativ sub forma unor pure fantasme sau fabulații, care se impun persoanei cu mai multă forță decât realitatea propriei și persoane și vieții. De regulă, fiecare individ Își construiește o „biografie paralelă” care este fie exagerarea, fie

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
relațiilor sale cu ceilalți. La factorii mai sus menționați, care reprezintă elementele ce contribuie la formarea tipurilor psihomorale, trebuie să mai adăugăm și mobilurile personalității care impun individului un anumit sens În viață. Aceste „mobiluri” Își au originea tot În pulsiunile supraeului, de natura lor depinzând d orientarea către formarea sau dezvoltarea unui anumit tip psihomoral. Aceste mobiluri sunt următoarele: aă nevoia de a avea, de a acumula pentru sine, care corespunde egoismului, egocentrismului persoanei; bă nevoia de a oferi, mergând

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de a fugi, de a evada, dorința de căutare sunt proprii acțiunilor idealiste; dă nevoia de a domina, de a fi ascultat de ceilalți, de a influența și de a-și impune voința celorlalți este specifică pasionalului. Din combinarea acestor pulsiuni ale supraeului cu elementele constructive ale persoanei și vieții acesteia, se pot deduce natura tipurilor psihomorale umane. În sensul acesta, am distins patru grupe de tipuri umane, fiecăruia corespunzându-i câte două tipuri psihomorale, pe care le-a detaliat anterior

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]