1,426 matches
-
ucis atâtea iubiri și-am plecat mereu mai departe să te chem să te strig păcătos condamnat la singurătate am știut că nu sunt eu trupul ce-l port după mine că voi fi iar și iar doar un vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui
TE-AM CĂUTAT NEBUN de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377691_a_379020]
-
nu ți-am scris și-i zi pierdută, Dar te-am purtat la mine-n gând, Barcă-n Bermude dispărută, Dar când și când reapărând. Trei zile curs-au fără noi Și patru nopți, eu mor întruna, Din ochii-mi pustiiți șiroi De lacrimi curg și văd doar luna. Dar astrul lumii ne unește Că-l vezi și tu și-l văd și eu, Iar gândul meu îl urmărește Că el te mângâie mereu. Și îl urăsc, că-ți joacă-n
ȘI DOAR TĂCERI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378455_a_379784]
-
Banul se lipește de ban ca zilele de an. • Hoții se gândesc și la ziua de mâine. Ei fură banul cu sacul. • Banul nu alege. Se însoțește cu primul infractor. • Banca este o groapă cu lei. Foamea de bani a pustiit mai multă lume decât foamea de pâine. • Cine se scaldă în bani nu e nici mai bun, nici mai curat, ci pur și simplu putred de bogat. • Omul sărac nu trăiește din banii, ci din cioburi de speranță. • Tâlharului natura
GÂNDURI REBELE (20) – IARĂŞI ŞI IARĂŞI DESPRE BANI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378576_a_379905]
-
Autorului Nu vrei tata să cobori din cer, aici pe pamant? te visez de multe ori, și mereu te am în gând. Ai plecat mult prea devreme dragul meu tăicuț iubit inima-mi vrea să te cheme, sufletul mi-e pustiit. Am nevoie să mă mângâi și să-mi vorbești cu blândețe cum făceai tu...de demult... ...închid ochii cu tristețe. A trecut atâta timp tu te-ai dus în altă lume, nu vrei tata să cobori? că mi-e tare
TATA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378904_a_380233]
-
deloc ce este frica Prin scris, transmiți că nu ești de vânzare Rămâi neprețuită, rară floare Dar nu vei fi vreodată, VERONICA ! Ne scriem sentimentele pe-o coală Iar de la viață nu cerem nimica... Și terminând de așternut cronica Rămânem pustiiți, inima-i goală... Dar nu vom fi MIHAI și VERONICA ! Referință Bibliografică: NOI NU SUNTEM MIHAI ȘI VERONICA / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI, 22 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni
NOI NU SUNTEM MIHAI ȘI VERONICA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380076_a_381405]
-
nu venite devenite între timp să mai și pot după și-nainte nu-nțeleg de ce nu ai venit când nu erai departe am rămas cu răutăciunile-astea de urlete de gemete de șoapte odată ajunsă-n mintea mea părăsită-n castelul pustiit de urgii mi-am dat seama că nu știu să călăresc - nici pe cal alb nici pe libelulă ori fluture - să te iau - da să te iau - și ce-ar fi ori ar avea să te iau odată definitiv ! amfiteatru
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > CÂNTEC TRIST Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce te legeni codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt
CÂNTEC TRIST de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380421_a_381750]
-
XXI. CINE-AU ÎNDRĂGIT STRĂINII?!..., de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2040 din 01 august 2016. de Iacob C. Istrati, membru al Sfatului Țării 2 ” Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casă pustia, Și neamul nemernicia!” Mihai Eminescu Stau și mă gândesc din ce in ce mai des: oare nu ne-a ajuns blestemul de mai sus al poetului profet Mihai Eminescu pe noi, acest neam de români, care nicidecum nu putem să ne debarasam de acei
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
sfântă și de limbă neamului, pe acei...pe acei!...Cum de s-a putut întâmpla ... Citește mai mult de Iacob C. Istrati, membru al Sfatului Țării 2”Cine-au îndrăgit străinii,Mâncă-i-ar inima câinii,Mânca-i-ar casă pustia,Si neamul nemernicia!”Mihai EminescuStau și mă gândesc din ce in ce mai des: oare nu ne-a ajuns blestemul de mai sus al poetului profet Mihai Eminescu pe noi, acest neam de români, care nicidecum nu putem să ne debarasam de acei, care
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
muguri de curând născuți, Renaște-n primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Alei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Își scutură veșmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gând Aezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonând Cu glas duios
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
cum țesenu-i așa că nu sunt rele?... XII. BETEGITĂ DE FRUMOS, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. betegită de frumos, betegită de simțire plânge doina lăcrimos, plânge fără contenire betegită de căldură, betegită de alean, pustiită-n bătătură, plânge tristă an de an betegită de pădure, betegită mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din bătrâni, pierită prin uneltirea hoardei de stăpâni ne rămâne doar amarul Citește mai mult betegită de frumos,betegită de simțireplânge doina lăcrimos,plânge fără contenirebetegită de căldură,betegită de alean,pustiită-n bătătură,plânge tristă an de anbetegită de pădure,betegită mișelește,fără fragi și fără mure,doina încărunțeșteși precum rugina roadepână în adâncuri fierul,doina noastră-ncet decadefiindcă-și pierde fluierulne rămâne amintireadoinei noastre din bătrâni,pierită prin uneltireahoardei de stăpânine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Maria Ta,/ Lasă Putna, nu mai sta/ Că te-așteptă litvele/ Să le zboare tigvele/ Să le spui motivele/ Pe câți pari, pe câți fuștei/ Căpățâni de grecotei/ Grecoteii și străinii/ Mânca-le-ar inima câinii/ Mânca-le-ar țara pustia/ Și neamul nemernicia/ Cum te pradă, cum te seacă/ Săraca, țară, săraca! (,, Mihail Eminescu- poezii tiparite în timpul vieții,, vol III , Note și variante, editie critica îngrijită de Perpessicius cu reproduceri după manuscrise, Ed. Fundației Regale, București -1944) Cinstire și dor
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
pui cu mine, mă hoțule? Grijania mamii voastre de bandiți! Nu vă mai satură Dumnezău! și sări ca un ghepard la atacator, să-i ia arma din mână. - Niculaie, ogoaie-te, mă! Dă-o-ncolo de pădure, ducă-se pă pustii! strigă Ilona cât o ținu gura, încercând să-i despartă. Copiii începură să țipe și ei de-a valma. Era un vacarm îngrozitor, presărat din belșug cu înjurături din toate părțile. Deodată, se auzi o împușcătură. Pistolul se descărcă brusc
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului OMUL Nimic nu-i mai presus decât omul El e sămânța, el e și rodul Tot în el stau rânduite Lumina și focul, Ghinionul și norocul El creează și tot el demolează Pustiit de dor, își trăiește viața în Re Major... Omul e cânt și poezie, Patimă și frenezie El urcă și coboară, Aleargă și zboară Nimic din ce-i omenesc Nu-i este nefiresc! Poate fi umbră și senin Nebunie și sublim
VERSURI DE MARTIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381315_a_382644]
-
în Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017. OMUL Nimic nu-i mai presus decât omul El e sămânța, el e și rodul Tot în el stau rânduite Lumina și focul, Ghinionul și norocul El creează și tot el demolează Pustiit de dor, își trăiește viața în Re Major... Omul e cânt și poezie, Patimă și frenezie El urcă și coboară, Aleargă și zboară Nimic din ce-i omenesc Nu-i este nefiresc! Poate fi umbră și senin Nebunie și sublim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > BETEGITA DE FRUMOS Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului betegita de frumos, betegita de simțire plânge doina lăcrimos, plânge fără contenire betegita de căldură, betegita de alean, pustiită-n bătătura, plânge tristă an de an betegita de pădure, betegita mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din
BETEGITĂ DE FRUMOS de DORA PASCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380827_a_382156]
-
chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Citește mai mult Iar salcâmii...Secera vântul pustia,Sufletu- mi, melancolia,Secera toamne și veri,Românul poartă dureri,Iar salcâmii înflorițiCiucuri albi, înzăpezițiIute cad pe caldarâmCalci pe ei, rămași pe drum.Amintiri, dureri trecutePagini de român durute,Mi le- aduc salcâmii verii,Chiar de- i vânt, pala- adieriiNu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
cu jind la ele, Sunt vise sfărâmate, nu pot să le mai strâng. Covor de frunze, se așterne la picioare, Eu văd în el, culoarea bătrâneții, Las cu tristețe, banca-nselătoare, Ea nu-mi mai dă, dulceața tinereții. Iar toamna-mi pustiește sufletul, Cel trist și gol, care tânjește după tine, Iubirea-ti tandra mi-o aduce vântul, Însă, îmbrățișarea ta, va ști să mă aline. Referință Bibliografica: Lacrimi de toamnă / Margareta Merlușcă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII
LACRIMI DE TOAMNĀ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374331_a_375660]
-
rodi iubire! Cartea vieții plină de mărgăritare, Prin Cuvânt adună întreaga omenire. DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși inima spre tine o cobor. Și dacă gându-mi refuză că ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea face prin timpul neînduplecat? Doar lacrima timpului aș preschimba-o în lumină, Durere, de ce mă
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎNTUNERIC ȘI UMBRE Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului ÎNTUNERIC ȘI UMBRE Zările nopții-s pustii Pânze de păianjen-îs țesute Printre copaci invizibili Doar umbrele mute... Ies să contemple lumina ceții difuze O alee-i tristă și dispare.. În noapte cu cuvântul feeric Băncile-s agățate de mâinile unui întuneric Lumi nepământene apar În oglinzile invizibile
ÎNTUNERIC ȘI UMBRE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373483_a_374812]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VÂNTUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
cel turcesc. A fost, de veacuri, totuși, asuprită Dar a păstrat ascuns osul domnesc. Au vrut dușmanii noștri să stârpească Tot neamul românesc să-ngenuncheze. Să-l umilească și să-l asuprească Pe zeii lor păgâni să venereze. Ne-au pustiit chiar hoardele tătare Nimic și nimeni nu ne-a-ngenunchiat. N-au reușit nici trupele barbare Să ne învingă, cum au tot sperat. Dintotdeauna nouă ne-a fost frate Pământul ăsta rodnic și mănos. Dar avut numai de rele parte Și de
TESTAMENT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373624_a_374953]
-
care Abia acum de s-au născut Și nu lansați ninsori polare Peste o lume fără scut! Nu mai priviți cu nepăsare Spre glăsuirea celor mulți! Că neamul nu mai vrea trădare Și nici să umble iar desculți! Destul ați pustiit ca hunii Și ați lăsat munții golași! De se trezesc din morți străbunii N-or mai găsi decât pungași! Timpul nu-i gară de-așteptare... Nimic nu este cum a fost. Într-ale noastre vechi hotare Ar trebui s-avem
NE-AM SĂTURAT DE STRIGOI! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371405_a_372734]