456 matches
-
dintre ctitorii care și-au arătat nemulțumirea este Doamna Maria Zotu, fiica lui Petru Șchiopu, care a ctitorit mănăstirea Hlincea. Se știe că, întorcându-se în țară odată cu Radu Mihnea voievod, a găsit mănăstirea <pustie și toate satele răshirate și pustiite>, cum spunea la 18 decembrie 1616.” Același Radu Mihnea voievod, lund-o drept martor tot pe Doamna Maria Zotu, cu ocazia închinării mănăstirii Galata la Sfântul Mormânt, din 26 martie 1618, spune: „Toate cele...din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
hrisov din 26 martie 1703 (7211) și ai să vezi cine a refăcut mănăstirea Copou și a înzestrat-o gospodărește.” Dintr-o privire, mi am dat seama că vodă își motivează gestul arătând întâi că mănăstirea „fiind de câtăva vreme pustiită și risipită din vremile răscoalelor și nepacea și greul ce-au fost în țară...Domnia mea o am grijit și o am acoperit și o am îngrădit și am făcut și casă lângă svânta mănăstire din temelie și cu cărți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a fost, cred, cultivat. Acum e sălbăticit, acoperit cu o iarbă măruntă și aspră. Câmpul coboară la un moment dat într-o vale și urcă apoi pe o colină joasă unde fâșiile de iarbă alternează cu petele cenușii ale Pământului pustiit de soare. În depărtare, se vede dunga neagră a unei păduri în care se pierde linia ferată. O altă linie ocolește gara, face o buclă prin spatele magaziei de mărfuri, dar după câteva sute de metri se oprește în fața mlaștinii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sănătății mentale și a dezvoltării echilibrate, fiecare individ trebuie să învețe să se adapteze lumii reale care-l înconjoară. Există metode de antrenament care permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o poză de crucificat grotescă. Tarrou s-a aplecat asupra lui și, cu mâna sa grea, șterse micul chip udat de lacrimi și de sudoare. De la un timp, Castel își închisese cartea și se uita la bolnav. A început o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în anul 1844, după ce o furtună descoperise casele, însă nu au fost suficiente, deoarece în 1857 s-a consemnat că ,,în afară de poziție și de clopot, nimic nu-i alta de văzut în Cetățuie, care ajunsese o ruină mai de tot pustiită”<footnote Theodor Codrescu, op. cit., p. 314 footnote>. După actul Unirii din 24 ianuarie 1859, statul român a trecut la secularizarea mănăstirilor închinate. Conducătorii mănăstirilor închinate după criticile primite au început să repare unele mănăstiri. La 18 aprilie 1863, arhimandritul Platon
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la mormanul de hârtii înalt de peste zece centimetri. Altădată, simpla vedere a unui contract nou-nouț îmi stârnea un val de adrenalină. Întotdeauna voiam să fiu prima care sesizează o anomalie, prima care ridică o problemă. Însă acum mă simt total pustiită. Toată lumea din compartiment s-a pus pe treabă. Răsfoiesc contractul, sforțându-mă să-mi stârnesc entuziasmul. Haide. Asta e viața mea de-acum. În clipa în care am să reintru efectiv în joc, o să înceapă să-mi placă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
243‐245. MOARTEA LUI FULGER ( fragment ) Să‐ i moară Fulger? Poți sfărâma și pe‐ un voinic ce cuteza Să ‐ nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii, dacă pier Cei buni așa? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga. Cu hohot lung ea blăstăma și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce‐i Topiți sunt ochii viorei De‐atâta vaiet ne‐ ntrerupt, și graiul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
secerător și cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăștie sămînța, cînd mustul va picura din munți și va curge de pe toate dealurile. 14. Voi aduce înapoi pe prinșii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui, vor sădi vii și le vor bea vinul, vor face grădini și le vor mînca roadele. 15. Îi voi sădi în țara lor, și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în vieața pustiită rîde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat, Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și ascultă dus din lume a ei dulci și timizi șoapte. Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele Trece-n lume fericită, înger, rege și femeie; El răscoală în popoare a distrugerii scânteie Și în inimi pustiite samănă gândiri rebele. Despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor, Cîteodat- - deși arare - se-ntîlnesc, și ochii lor Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă. {EminescuOpI 52
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultuoase și sălbatece pe strună, Și în gîndu-mi trece vântul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... Unde-s șirurile clare din vieața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! {EminescuOpI 159} SCRISOAREA V Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea Când dormea, tăindu-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rîndurele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele. Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecînd, Și se duc ca clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngîn numai cu el! {EminescuOpI 215} LA MIJLOC DE CODRU... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de aici? Se întoarse și arătă spre mai multe grămezi mari de buruieni și plante, copaci care au fost tăiați și ciopârțiți. Munți întregi de verdețuri și vreascuri și flori de felurite culori se înălțau din loc în loc pe terenul pustiit. Îmi trecu prin minte o idee. Du-le la subsol, la nivelul doi. Din câte știu eu, acolo e un furnal ecologic. Depozitează-le în camerele goale, dar nu și în aia care se află sub laboratorul de biologie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la 22 iulie, Mangalia la 26, Pallas la 28. În afara unor neînsemnate ciocniri cu detașamente de cazaci, aflate în retragere, n-a avut loc nici o confruntare mai însemnată 397. Campania s-a desfășurat în condiții insuportabile, pe un teren arid, pustiit, infectat de holeră și pe o caniculă de peste 300. După mărturia medicului Gourbeil, "soldații care se deplasau între orele 11 și 15 după amiază, zdrobiți sub greutatea ranițelor lor și, mai ales [năuciți] de căldura insuportabilă, se prăbușeau la pământ
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
trebuiau întreprinse: la început, aliații au debarcat la Varna, spre a contribui la apărarea Silistrei asediate de rușii ce amenințau să spargă apărarea turcească: "Ce mai rămânea de făcut însă acum, după ce rușii plecaseră? A urmări inamicul într-o țară pustiită și infectată de boli pestilențiale ar fi dus la un dezastru sigur. Pentru a avea posibilitatea de a purta o campanie dincolo de Dunăre și pe Prut era nevoie de cooperarea activă, reală a Austriei, ale cărei veșnice șovăieli au creat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și de trist, și fix el însuși era unicul răspunzător pentru asta, încât deseori îi venea să-și taie mâna cu care spărsese oglinda! Iar astfel, în zbuciumul unor asemenea frământări, nu după mult timp, Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sănătății mentale și a dezvoltării echilibrate, fiecare individ trebuie să învețe să se adapteze lumii reale care-l înconjoară. Există metode de antrenament care permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră. Tenacitatea unității lui Saito era surprinzătoare. Tocmai când păreau să se prăbușească, iarăși se ridicau. Ținându-se pe poziție într-o mlaștină, respingeau atac după atac. Și nu erau singurii - aproape toate forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca în acest fel să i devină soție, chiar înainte ca partenerul să consimtă să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex, umplând cum se spune paharul. Din clipa aceea, deși se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
va rămâne pentru totdeauna Închisă pentru ea. Își ascunse ochii plini de lacrimi și coborî grăbită în stradă. Alex se oferi să o conducă măcar până la stația de autobuz. Refuză. Cum păși dincolo de pragul casei lui Alex, Olga se simți pustiită, golită de tot ce crezuse că acumulase ca zestre a dragostei ei. Ea dorise să-i arate că îl iubea cu adevărat și nu înțelegea de ce el nu pricepea acest lucru. Epuizase toate argumentele în măsură să-l convingă. Așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
puii de lup cu mamele lor. Au scăpat nevătămați, căci animalele pădurii nu le doreau răul; căutaseră doar să trăiască cu toții sub același soare. S-au strîns laolaltă lupii rămași, ca să-și aline unul altuia rănile trupurilor și ale sufletelor pustiite. Și au înțeles. Începînd de atunci, urmau să împartă pe veci pădurea, leagănul înaintașilor lor, cu celelalte animale... CAPITOLUL 1 Lupino [i haita -L upino, Lupino, unde ești? Of, nu aud nimic de răul vostru... Hei, neastîmpă-raților, l-ați văzut
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bate-n geam Să nu mă creadă ostenită. Și dorul meu am să-l dezleg Să-l las să zboare după ploi, Pentru c-aș vrea să înțeleg De ce ne prinde toamna goi. Da, goi de dragoste, săraci Cu sufletele pustiite. Ai vrut să tac, am vrut să taci Și mor dorințe ne mplinite. Am să-mi agăț iubirea-n ram S-o bată toamna ruginie. Să fiu iubirea ce eram în primavara ce-o să vie. îndrăgostește-mă de tine îndrăgostește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Cenaclului Literar I.I. Lefter; 2007-2008 membra a Cenaclului Poesis Moldaviae; 2007 membră fondatoare și viceprședinte a Asociației Culturale Poesis Moldaviae. Alei de cenușă unei ființe umane, Ciprian Pe alei de cenușă, aidoma uitării, răsari Stare Albă neînțeleasă de gânduri, alergând pustiit căldura uscată printre clipe rotinde râvnite de timp. Și nu știi de unde se scutură ceața peste dulcea privire; dintr-o sete lumească, orbecăi mormântul și crucea nescrisă ... ți-alături sosirea-n ninsoarea grăbită. Din prigoniri smintite, în ochiul gri al
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]