8,125 matches
-
trei de mii de lei), mi-a dat biletul. Luminile se stingeau, draperiile tocmai se trăgeau, delimitînd foaierul de sală de spectacol. Fugeam pe scări repetînd numărul rîndului și al locului. Ridic ochii spre sala. Stupoare! În jurul meu era aproape pustiu! Mi-am ocupat locul și, pentru că se întîrzia, am început să număr și să-i privesc pe spectatorii cu care urma să văd Trilogia belgrădeana. Au trecut zece minute după oră 19,00. Timp suficient. Din aproximativ patru sute de locuri
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
și un farmec jucăuș ce amintesc la rându-le de rococo. "Vechea grădină" devine la Eichendorff deopotrivă obiect al nostalgiei, ca orice lucru apus, și întruchiparea monotoniei - semn al vieții sufocate, îngrădite de reguli artificiale. Cele mai multe descrieri sunt ale grădinii pustii, cu statui în parte sfărâmate, cu bazine secate - sporire a impresiei de absență a vieții. Or, unde nu e viață, nu e nici poezie: Când a ajuns la modă filosofia matematică, codrul cel liber al poeților a fost îndată tuns
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. L.V.Birthday: a Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre maeștrii tăi? Dacă nu, cine a fost? E.F. Sigur că
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
le provoacă pentru a se recunoaște în oglinda lor: "iarăși pui indigoul/ iarăși te așezi la mașina de scris/ și îți aduci aminte de tot ce nu ți s-a întîmplat/ și cu puține semne modifici continentele/ arunci pe plăji pustii halourile tale/ identități nerecunoscute de nimeni" (Despre mine însumi așa cum voi fi după ce voi scrie rîndurile de mai jos.) Sau, dimpotrivă, se detașează de sine, se impersonalizează topindu-se în decor: "e de ajuns să dau importanță oricărui lucru/ ca să
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
Ioan Lăcustă Rareori mi s-a întâmplat să constat puterea adevărului oximoronic: "vacarmul tăcerii", "muțenia asurzitoare"... Într-o sală pustie a Cinematecii - doar eu și două puștoaice - urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor care, în 1917, instauraseră dictatura
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
al terorii, al dezastrelor. Textul tăcerii anticipează marea, nesfârșita, inutila tragedie care tot va veni. O istorie sângeroasă țâșnind din tăcerea unui film spre a se închide, revărsată acum, în muțenia unui timp nepăsător, indiferent. Film rulat într-o sală pustie, urmărit de un prozator pornit spre bătrânețe și de două puștoaice, îmi place să cred, cinefile... Ușile batante ale Comitetului revoluționar se deschid și se închid în ritm infernal. Intră-ies cohorte de inși cu cele mai bizare fizionomii. O matroană
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
trimițând aupra lumii fluvii imense sângerii de toate nuanțele și pe care Sisi, de cînd veniseră la mare, se încăpățâna să le picteze, reluând mereu același peisaj inuman. Cărăuțeanu, rămas în urmă, își aprinsese pipa și venea agale pe maidanul pustiu spre țărm, însoțit de Ghiță, luat după el, care-i dădea biscuiți și care, văzând marea, se opri brusc, se crăcănă pe două picioare și începu să ragă lung, apoi tot atât de brusc, dispăru. Sisi își instalase șevaletul și lucra. Atunci
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
te vădsă te credsă te cânt...floare galbenă...... VIII. ISPITIREA VREMELNICULUI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Citește
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Citește mai mult Ispitirea vremelniculuiDin zodii profane am venitsă fiu cuvânt întrebătorși strigat de ispitădemonului din pustie.Călător în nemișcare :văd cu ochii închișiascult lucrurile vorbindvrăjit de luminile veșniciei.Anotimpuri vin să se repete.Zile trec fără nume, fără semne.Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume.Undeva, la capătul drumuluiCel-Prea-Inalt, așteaptă...... IX. CREDENDO VIDES, de
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu le mai vrea nu
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
A nins peste macii mei cu galaxii de sânge Într-un albastru ramolit o lume-ntreagă plânge Că primăvara nu mai vine să ne învețe rodul În muguri de lumină ascunde-n taină nodul Din gâtul meu, din inima-mi pustie, din viața mea Din așteptarea asta cu zimți de iarnă grea În care gheața zace precum a morții pânză Acoperindu-mi ziua cu lacrima de mânză A nins cu dărnicie, cu țepe și minciună Cu rânjete hidoase în noaptea fără
IUBIREA FĂRĂ SCARĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382678_a_384007]
-
Introspectie > CE DOR TE POARTĂ ... ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului prea târziu m-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? da, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
prag, Ai mei sunt " detașați " departe... Cu Dumnezeu...Pe alt meleag. Îl simt pe tata prin grădină, Împovărat de griji și rând, Pe mama străjuind lumină, Culcându-se cu mine-n gând. Ciotârna, parcă, e căzută Și locu-mi pare-așa pustiu... Mă duc să reclădesc trecutul Acum, cât nu e prea târziu. Adie iz de vară veche, De mere dulci și nepătruns, Stau lucrurile vechi în casă Și parcă așteaptă un răspuns... Fără odihnă și zăbavă Voi reclădi pridvorul vechi, Meticulos
ACASĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382703_a_384032]
-
nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului PROMITE-MI... Pentru Dany Promite-mi că flacăra va rămâne aprinsă Că vei fi sărac în cuvinte Chiar dacă poteca va fi ninsă De aducerile-aminte Promite-mi că marea nu va fi pustie Acum când iarna discret s-a așezat Chiar dacă peste plaja alb-cenușie Numai timpul prezent s-a schimbat! CLIPE E târziu pentru tărâmul făgăduit Basmele s-au risipit în spirale Și pentru multă vreme cuvintele-au găsit Printre pietrele rămase-n
PROMITE-MI de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382755_a_384084]
-
între lacrimi Ninsoare cu lacrimi, ce dor, Ninsoare de patimi. Când totul e alb, mi-e sufletul trist, De parcă ar cere noi definiții Ale metaforei: „Eu exist!” Prin visul speriat de premoniții. Când soarele, prea timid, strălucește, Mi-e gândul pustiu de trăiri, Și inima-mi parcă jelește După neînceputele-amintiri. Când noaptea e-aproape, gemând, Mi-e trupul plin de albastru, Dorință-amorțită, vis așteptând, Un nou început, sau dezastru. E iarnă, e rece, e totu-nghețat, Și nu mă mai mișcă nici
NINSOARE CU LACRIMI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382769_a_384098]
-
parcă jelește După neînceputele-amintiri. Când noaptea e-aproape, gemând, Mi-e trupul plin de albastru, Dorință-amorțită, vis așteptând, Un nou început, sau dezastru. E iarnă, e rece, e totu-nghețat, Și nu mă mai mișcă nici gerul Ce-n viața-mi pustie s-a strecurat, Încremenindu-mi reperul. E timpul veșniciei, de clipe uitat, Îl respir și-l trăiesc adormită, O mîngâiere-am așteptat, Dar de-așteptări am fost rănită... 13.01.2017 Referință Bibliografică: Ninsoare cu lacrimi / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN
NINSOARE CU LACRIMI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382769_a_384098]
-
aici de o călătorie cu caracter liturgic. În psalmul 68, versetele 8-9, este sugerată această călătorie a lui Dumnezeu împreună cu poporul ales prin pustiul din Egipt până în Canaan: „Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pământ pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel“. Totuși, poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea de sclav. De aceea, Dumnezeu îi poartă în pustie 40 de ani
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Tu prin pământ pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel“. Totuși, poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea de sclav. De aceea, Dumnezeu îi poartă în pustie 40 de ani, astfel încât toți cei ce aveau memoria robiei egiptene (unde erau sclavi, dar căldările pline de carne) își lasă oasele în pustie. Vor intra în Țara Canaanului numai cei care s-au născut în starea de post a
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea de sclav. De aceea, Dumnezeu îi poartă în pustie 40 de ani, astfel încât toți cei ce aveau memoria robiei egiptene (unde erau sclavi, dar căldările pline de carne) își lasă oasele în pustie. Vor intra în Țara Canaanului numai cei care s-au născut în starea de post a pustiei, întrucât ei nu mai au mentalitatea „consumistă“ din robia egipteană. Remarcăm la românii care au ieșit de ceva timp din comunism o sete
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
40 de ani, astfel încât toți cei ce aveau memoria robiei egiptene (unde erau sclavi, dar căldările pline de carne) își lasă oasele în pustie. Vor intra în Țara Canaanului numai cei care s-au născut în starea de post a pustiei, întrucât ei nu mai au mentalitatea „consumistă“ din robia egipteană. Remarcăm la românii care au ieșit de ceva timp din comunism o sete de a consuma. Se știe că sistemul comunist avea grijă să înlăture orice stimul extern: reclame occidentale
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
impresia de "déjà-vu" e agasantă și obositoare. Pe ruinele unor astfel de trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite de-a binelea. Pe porțiuni mici, câteva versuri mai reușite devin contrastante: "într-o pustie sală/ pe câte-un scaun incomod/ stăm amândoi cuminți/ e pictorul plecat/ Și nimeni pe o pânză nu-i/ Să prindă această clipă". (În atelierul de pictură) sau "ce glorie vai!/ pentru noi muritorii/ să fim permanent/ pentru ochiul din
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
putea ieși, mă întreb ce e de făcut. În primul rând, ar trebui să vedem cine sunt - punând-o între paranteze pe d-na Nicholson - partenerii și susținătorii aderării României la U.E. Mă uit în jur și nu văd decât pustiu. Pe vecini nu prea putem conta. Fie pentru că au, precum bulgarii, o poziție prea fragilă, fie pentru că ne comportăm cu ei precum dl. Băsescu în chestiunea câinilor comunitari. Când Vadim Tudor urlă în gura mare: "îi vom spânzura direct de
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
Lucreația. Stăteau cu toții într-o casă acoperită de stuf, dacă vreți și amănuntu'ăsta; și după ce mai trase o dată din Kentul său lung, azvîrli țigarea, care, tot așa, rămase cu mucul arzînd pe nisip ca un semafor într-o gară pustie... Casa era singuratecă, avea un salcîm în față și-o groapă cu var, că văruiseră... Stuf vechi care nu mai era dămult galben, ca stufu; că se făcuse negru. (De la un timp, criminologul - bun actor - vorbea ca țăranii)... După vreo
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
timpul s-a oprit în loc, numai eu am mai îmbătrânit puțin. Și totuși, există schimbări. Nu mai arde flacăra la Combinatul de la Pitești, iar Fabrica de aluminiu de la Slatina pare în paragină. Seceta a făcut ca mai totul să pară pustiu, uscat. Este căldură și tristețe mare pe ogoare. Parcul Gib Mihăescu din Drăgășani este încă frumos. Piața este plină cu produse, în ciuda secetei. Prețurile, apropiate de cele din Canada. Dintr-o tarabă se aud ”manele” care supără urechea. Am cumpărat
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
decît preferința durabilă pentru o anumită formă, transformă forma în obsesie și tipar creator. La vîrsta de 18 ani Pillat își dezvăluia fondul poetic adînc într-un grupaj de sonete (În toamnă); începutul lungului drum al poeziei pillatiene arăta astfel: „Pustie e grădina, pustie casa toată În care o iubire crescuse an de an. Ce mari sunt azi copacii! Sub ramuri de castan, Pridvorul alb în frunză de iederă înoată. Fîntîna părăsită rămase fără roată, Se pierde șerpuirea potecii într-un
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]