566 matches
-
pădure, Victor, dușmănos, Îi aruncă, lui Ion, În obraz: mârlanule! Ai vrut să mă Înfrunzi! Na! Că ai dat greș! Te-ai potolit? Să te potolești, că, altfel, permanent o să dai greș. Cu mine n-ai sorți de izbândă, mârlan puturos ce ești! Sictir din ochii mei! Ion a tăcut. Și-a continuat calea, cu fruntea plecată, și s-a gândit; și s-a tot gândit. Ce să facă? Oare cum să-l poată dovedi, pe nemernic? Oare cum? Și, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că-ți spun, dar toți recunoaștem inteligența dumitale, toți te laudă. Față de dumneata, Titi e ca un gândac puturos lângă un cal de rasă. Indignarea metaforică nu încîntă pe Felix, care era plictisit de a se ocupa de probleme cu totul străine de conștiința lui. Stănică urmă relațiunea: - Și cum îți zisei: soacră-mea strânge bani. Mi se pare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ai văzut?! Chiar acuma fac pariu că s-a produs în jurul tău o bălăcăreală de îngeri și demoni. Belstemîndu-se și frîngîndu-și articulațiile să pună laba pe poezia asta a ta... Huf! Hof! Ești dat în paștele mă-tii de talentat, puturosule! Câtă străluminare!... În alte vremuri, ai fi fost medicul de spirit al unora dintre cele mai importante persoane. Mai aveai puțin și coborai cerurile pe pământ, janghinosule!... Dar mai bine că nu le-ai coborât. Altminteri n-am mai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lipită, cu scuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meșter la întocmit vreo poezioară sau cântec. Să i-o șterpelească din prima și, șterpelindu-i-o, să-l facă mai iute chisăliță pe adversar... Tu ce părere-ți faci, puturosule? La viața ta, te-ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el să-i scrie revistei vocalele. Și vine altul din urmă, mai scăldat la dantură, da' tot băiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugă revistei consoanele. Își zic unul altuia proști și se sparg de râs... Ei, ai priceput acum, puturosule, că nu amorul, girafa ori săpăturile, ci Poezia are cea mai grozavă putere de pe lume?!... Că numai ea, sărăcuța, te întoarce de pe celălalt tărâm și îți leapădă, la picioare, oricare dorință îndeplinită, ca ultimul câine dresat?!... Ți-a plăcut cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sânul lor, clătinîndu-l prin terenurile virane și grădinile cu zarzavat, un pârâiaș, ca și cum un băștinaș ar fi strâns un fir de orzoaică între măsele. În contul izvorului, care atâta îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului, o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pișcături, mai-mai se impregnase miros de friptură. Genel nu zărea ce face ăla în spate și clămpănea cam în sec. Diavolul își înălță, după o vreme, pupilele de pește fiert, cufundîndu-și-le într-o ceafă năclăită de taximetrist. - Ce bodăgăneai acolo, puturosule? - Că degeaba, după ce o să te prindă că ești curist. O să te mai implori tu de ei să nu-ți strângă coaiele în tocul de la ușă. În arest la miliție, toți curcanii e obișnuiți să li se adreseze frumos: așa că nimeni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Roata Norocului, Îndrăgostitul, Carul și Moartea. Dar neizbutind să amăgească pe nimeni că ar mai fi fost cumva, pe deplin, absorbită de tumultul noilor semnificații, ieșită de ordinea proaspăt relevată a vechilor arcane. - Asta-i pentru vrednicia ta de taximetrist, puturosule. - Ce-i? Mi-ai cules zmeură? - Admiratoarele tale de pe șantier ți-au trimis sporul ăsta de periculozitate. Mâine, cică-se, felul doi ți-l vor turna într-un alt sufertaș. 129 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Fata era tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu, de poponaut, scămoșatule! 157 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Mi-am dat seama atunci că, dacă eu sânt într-a patra, tu nu aveai șanse mai mari decât s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reperă bucile triste, stafidite, de colac dezumflat, ale cucoanei. Alături de ele, dosul trufaș, de statuie obeză, gelatinos de osânză, al lui Genel. Orientîndu-se după despicătura șezutului, îi detectă taximetristului umărul și-l scutură serios de omoplat de două, trei ori. - Puturosule, hai de scoală-te, de te culcă!... Belește ochii, bă! Saltă-te-n șezut!... Hai, ia deșteptarea, ca în pîrnaie!... Te scoli, mă duci în celălalt capăt al Bucureștiului. Și dacă-o fi să-ți rup osul, îți pun eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
O sută de mii de tone, răspunse Pinky, fără să clipească. - Puțin... Mult prea puțin... Habar n-aveți voi ce de secrete se ascund sub expresia batjocorită de "Pagubă în ciuperci"... Adevăratele daruri duhovnicești sânt hribiile, mânătărcile, ghebele și bureții puturoși. Trebuie să ne ferim, mai ales, de ciuperca albă de pădure. Russula emetica, uite așa, îți dă cu piciorul la mântuire. ...Oricum (îi ordonă, după o vreme, Sfântul Părinte, probabil Secund), voi întorceți-vă acasă, rebateți rapoartele, reanalizați situațiile, umflați cifrele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le mai dădea câte ceva de mâncare, își rupea de la gură, că-i știa amărâți. - Să fie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la baltă, la căpetenii. Dincolo de apa puturoasă nu călca nimeni. Era numai un stufăriș și un pustiu de mărăcini, deși, buboși vara și înalți. Noaptea, sub malurile scobite, ardeau focuri roșii. Nu-i vedeai. Aveau potecile lor ascunse spre marginea sălbatică a gropii. Lui Oprică îi plăcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zăpezile începea balamucul. Domnul Bică adăpostea sania și scotea droașca de tablă, cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un zugrav să-i scrie numele cu literele cele mai mari, ungea osiile roților și striga la el: - Gata, puturosule? Treci de încarcă pîinea! Mielu aducea iapa din grajd, că o iapă avea domnul Bică, mică și îndesată, ținută bine cu nutreț, o bătea pe burta caldă, u potrivea hamurile și fundele, gătită, mă rog, se numea c-a venit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și afumate a tavanului, ce erau de coloarea cea mohorîtă-roșie [a] lemnului pârlit. Pe paturi erau saltele de paie și cergi de lână, la pământ o rogojină, pe care se tologeau colegii mei și jucau cărți, fumând din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre lipsa de încredere în viitor. Dar, în fine, afla și ceva nou despre ce-l aștepta pe fiul său, și sărmanul cismar simțea cum i se frânge inima. Ar fi vrut să ia la goană haita aceea de javre puturoase, dar munca lui depindea de oamenii din sat și, printre altele, nu-i stătea în caracter mojicia. Își ascundea bine ceea ce simțea dând găuri și mai abitir cu sula, fără să piardă însă nimic din ceea ce sporovăiau. Era cât se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o duc greu, toată averea lor se reduce la două capre, o sfoară de pământ, ceva fructe, gândeam însă că, înaintând spre capitală, am să dau de bunăstare. Când colo, dădeam doar de hoarde de țânțari în bălți cu apă puturoasă, raiul muștelor și al viespilor grase; când încercam să beau oleacă de apă, trebuia să mă feresc de tot felul de vipere. Zile-n șir n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să mestec ceva, nici țipenie de om
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aruncată, așa cum se aruncă un os câinelui, îl batjocoreau spunându-i să se predea, îi aruncau printre gratii șobolani morți, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns că cei vii ce se ițeau printre crăpăturile acelui loc strâmt mocirlos și puturos se fugăreau în jurul și peste trupul lui zi și noapte. Lumina venea de sus, doar o fărâmă ce străbătea în chip clandestin puțin din curte. Nu i se permitea să-și măture excrementele, iar în timp ce ațipea, cineva intra și îl
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
emoționezi sau să mă înspăimânți? Ceri ajutor sau și asta e tot o formă de aroganță și de trufie? Ești cumva pregătit să iversăm rolurile? Au trecut o mie șase sute de zile de când sunt ținut în mocirlă ca o insectă puturoasă și acum îmi pretinzi să fiu cuviincios și recunoscător, și de ce nu, chiar servil față de tine și față de cel ce m-a claustrat în această monstruoasă singurătate? Vă sunt de folos viu? De ce nu m-ați înlăturat definitiv? Campanella, ești
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
comedii, fra' Tommaso? Crezi că noi stăm toată ziua să ne amuzăm și să ne gândim la tâmpeniile tale? E bine să vă amintesc din când în când că sunteți vii, este sarcina mea; când voi scăpa de drojdia asta puturoasă, vă veți aminti de intervențiile mele și o să-mi mulțumiți; ca frate a lui Cristos am datoria să atrag atenția: comiteți un păcat mult mai mare ținându-mă în viață în acest hal, decât să mă omorâți, spre triumful flăcărilor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului, nu e totul pierdut. Încă se mai găsește câte ceva de furat. Bâjbâi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se oțărăște în direcția câinelui) Rolfi, Vino aici Acu vine și voma mea pentru tine Și pe urmă vine haleala ta pentru mine Azi îmi scot la lumină limba roză din bot Mâine o să-mi rupi tu gâtul meu cel puturos (Câinele mârâie furios și se smucește în zgardă) Haaa Rolfi, Mâine o să te joci cu esofagul meu Și azi mă apasă mâinile războiului mondial Mă apasă Lumea și Războiul Și la sfârșit mâinile mele Așteaptă Mâinile ca să le terciuiască Haa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
da (râde) Acolo unde ești legat Acolo totul este al meu și al proprietății ... Acum s-a umplut întreaga mea viață cu omenia mea cea proastă Acum omul rău din mine e beat Totul a început în pântecele împuțit al puturoasei mele mame Și totul a zguduit căpățâna mea dată peste cap Și totul a trebuit să fie spus Că devine nimic Va deveni un om rău .... Ușurătatea Așa o ușoară simțire Că totul atât de ușor pute Mai înainte ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ce poate să existe între oamenii cei prea sperioși Oamenii Care nu au vrut să mă aibă Voioșia mea au zidit-o într-un coteț de câine în fața unei case calde și lașe Voioșia mea a fost mereu o jignire puturoasă în fața caselor omenești care urau cu atâta avânt Omenii Totul a fost oribil Oribil din craniul meu din pântece Pântecele meu mort în craniu Oamenii Toți având la ei povești, o groază de povești excitante Și ei înșiși terminându-se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
putea altfel să se aleagă în regiunea asta a Steiermark-ului, de un om gânditor, fără să vrea să descopere cum se cresc în chip sigur niște animale de casă, mă rog? În chip nenatural numai marea Formă, al cărei carburant puturos afirmă că își repară căile și își crește mântuitorul grețos... Un porc global furat chiar contra urmelor de rahat canin din ținutul de jos. Ce-o mai fi vrând și maestrul nostru general muzical și toboșar atât de afon de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]