29,239 matches
-
și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri de fân licărind liniște tu paie de stică înainte de a se petrece se înfiripase deja venind
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre oameni te străduiești să dărui încredere Celuilalt și culmea cîteodată îți iese să fii chiar Celălalt. Semn de carte Se spune că apele sunt parodii că iau în rîs înfățișările noastre oglindindu-le așa cum stau crispate echipate gata de-a porni spre memorie. În lipsî de inspirație Schimbi scrii închei calculezi care e banda pe care se-așează mișcarea cum umbra pe umbră invizibilă branșare-a mîinii care-ți
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
în english-park și privea încremenită, ceasuri în șir, spre blocul urât care se ridicase în locul casei sale. Avea mințile rătăcite. Copiii alergau după ea și câinele ei strigând: Nebuna, nebuna. Aruncau în ea cu pietre, iar ea nu se ferea. Râdea nepăsătoare, dar râsul ei cel nou nu mai semăna cu cel de odinioară. Mormăind ceva, trăgea după ea valiza și câinele. M-am apropiat de ea în câteva rânduri, căutând s-o ajut, dar n-am izbutit, nu mă mai
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
ochilor. Apoi, a devenit o regulă: Când și când, se ivește și zice "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." Pe urmă râde. Alteori zice Angelo, vine demolarea peste noi! și atunci nu mai râde, e desfigurată de spaimă. Ah, port pururi vie în memoria mea moarta asta așa cum o biserică poartă în ea crucea! Tanti mary Tanti marioara și tanti mary. Erau
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
zice "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." Pe urmă râde. Alteori zice Angelo, vine demolarea peste noi! și atunci nu mai râde, e desfigurată de spaimă. Ah, port pururi vie în memoria mea moarta asta așa cum o biserică poartă în ea crucea! Tanti mary Tanti marioara și tanti mary. Erau surori? Nu, nu e logic: practic, purtau același nume - marioara, mary! Atunci
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mai țin laolaltă, simt cum stau gata-gata să dea bir cu fugiții, să se împrăștie în toate părțile, să se transforme în altceva, în roiuri de energie pură, fără memorie, care vijelioase vor hoinări, vor dănțui și se vor veseli, râzând în hohote, printre aștrii acestei lumi inexplicabile
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
ăsta al meu, de ce dracu' n-o las, în definitiv, dacă reușește să mă aducă în starea de excitație necesară copulării, foarte frumos, e meritul ei... Iar dacă nu, poate c-o să se calmeze. Așa mi-ai spus și tu, râzând cu gura până la urechi, când ți-am povestit visul: las-o, că n-ai să mori dintr-atât! Pe urmă am făcut dragoste îndelung până am căzut lați, sleiți de efort... Cred că din cauza asta nici nu puteam să-i
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
-i scoată muzica înceta toate privirile erau ațintite spre buricul ei spre blănița pe care refuzase s-o radă și toți descopereau cu încântare cât e de neagră si de stufoasă de parcă era barba unui pitic pitit în fofoloancă. Durand râdea nervos de fiecare dată și abia se abținea să nu se repeadă spre ea la fel și ceilalți care dădeau pe gât paharele cu băutură și comandau imediat altele ca să-și potolească arsița din gâtlej De acord, trebuie să găsesc
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
preț să mergem să dansăm. Da, chiar așa, să dansăm. A descoperit ea un salon de dans, se cheamă Georges et Rosy și e frecventat mai ales de persoane mature ca ea sau mai mult decât mature... ca mine. Milena râde și mă bate cu palma ei mică și durdulie peste coapsă: - Lasă, zice, că tu te ții bine, ești în plină formă. Doar nu sunt nebun s-o contrazic. E adevărat, cu femeile încă mă mai descurc... Dar cu literatura
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
arhivele Securității Germaniei Democrate, despre care apăruse zvonul că ar fi fost transportate în nu știu câte zeci de vagoane și ascunse la București, mai înainte că regimul Ceaușescu să devină istorie. I-am adus pe amândoi la domnul Guta și-am râs împreună pe seama lor. Nu știam cine-i trimisese și în numele cui vorbeau, dar, daca i-ai fi luat în serios, puteai să crezi că dispuneau de averile lui Rockefeler, atât erau de generoși cu promisiunile lor de răsplată. N-am
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
kirilă lovește în mașină, înjură, abia mai poate respira: cum să nu aibă oxigen la periș și sora: abia mai poate respira. și se întorc, artistul plastic tace, înțelege, e aproape de kirilă. deși kirilă ar fi vrut ca el să râdă, să vorbească, ar fi vrut să meargă la munte, să bea vodcă la cruce și să-și legene picioarele deasupra prăpastiei, și ajung la . ajunge și tatăl kirilă la spitalul ilfov. kirilă, de ce tremuri, mai bine du-te și cumpără
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
să fiu albastrul ce mânjește ochii iubitei, de-ar fi să fiu marea ce inventă corabia. 2. De-ar fi să fiu luciul ce inventă sabia, îmi trebuie un visător. îmi trebuie un visător în tot ce mă frământă. Nu râdeți, căci și vouă vă trebuie un motiv al fariseismului vostru. 3. De-ar fi să fiu motivul prăbușirii ramurilor cerului peste despicatul pământ, O, de-ar fi să fiu spânzuratul de vânt, de floare sau de o culoare, De-ar
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
plătești prețul obsesiei. Cu fiecare zi, ți se va împuțina zâmbetul vândut pe o mască. Plătit de eternitatea zorilor, amiază vei ajunge? înserare? ßi dacî mai poți închipuie-te mort... Sculptor fiind, ia-ți propria mască și dacă mai poți, râzi de ea. ßi acum Noi doi, pe o câmpie imensă... Unul și celălalt la marginile ei, făcându-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
din întreg Occidentul european, și instituțiile pe care tînărul stat român de după divanurile ad-hoc le-a împrumutat, ca să ne dăm seama că nu spre cele dintîi își îndreptase tirul Maiorescu, ci spre cele din urmă. La rîndul lui, Caragiale va rîde pe seama comportamentelor, mentalităților și vocabularului unei lumi care trăia, fără să știe, în plină parodie a liberalismului, nicidecum pe seama liberalismului ca atare. Confuzia o făcea, printre primii, Ibrăileanu, cînd, în Spiritul critic în cultura română, îl învinuia pe Caragiale de
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
la realitate”. Fiind o chestiune de interes național-lingvistic, de ea se ocupă, alternativ, o echipă de experți formată din trei prezentatoare, un prezentator român și unul grec (cel mai simpatic dintre toți, doar cu unele alunecări spre balcanismul folcloric), care râd cam tot timpul*) de propriile glume, dar, în primul rând, din motive misterioase. În paranteză fie spus, așa s-a întâmplat și cu Octav Cozmâncă la o conferință de presă când, după ce a spus prima și ultima anecdotă din viața
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
glume, dar, în primul rând, din motive misterioase. În paranteză fie spus, așa s-a întâmplat și cu Octav Cozmâncă la o conferință de presă când, după ce a spus prima și ultima anecdotă din viața lui și a început să râdă singur, ușor mirat, a fost promovat în funcția de președinte executiv al PSD - întâmplare cu semnificații profunde în istoria recentă a pesedismului. Întrebarea este: în situația dată, râzând tot timpul, prezentatorii emisiunii „Trezirea...”, tind să aibă soarta distinsului nou președinte
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
spus prima și ultima anecdotă din viața lui și a început să râdă singur, ușor mirat, a fost promovat în funcția de președinte executiv al PSD - întâmplare cu semnificații profunde în istoria recentă a pesedismului. Întrebarea este: în situația dată, râzând tot timpul, prezentatorii emisiunii „Trezirea...”, tind să aibă soarta distinsului nou președinte al PSD? E drept că ei contaminează și un anume segment de telespectatori care le telefonează, îi felicită cu glas sugrumat de emoție, le urează viață lungă și
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
-ți treacă gâtul?”; o telespectatoare, la telefon: „Vă admir, vă ador, vă iubesc - aveți o emisiune extraordinară...” (emoționant, într-adevăr!): o invitată la emisiune are acasă „o ofticanie” (o fi vorba despre vreo Cro Magnoană? S-ar putea...) etc. Și râde toată lumea, și-i o veselie cu adevărat molipsitoare... „The rest is silence”, vorba danezului... *) Dacă „Realitatea Tv” dispune de un dispozitiv special de gâdilat, mă rog, de produs râsete, ar fi bine să lase la o parte modestia și egoismul
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
Tv” dispune de un dispozitiv special de gâdilat, mă rog, de produs râsete, ar fi bine să lase la o parte modestia și egoismul și să divulge secretul, fiindcă e plină țara de români care au cam uitat să mai râdă...
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
Bucurându-se de spectacolul celorlalți - uite acolo vitrina aceea luminată, bărbatul acela care aleargă, femeia aceea covârșită sub un coș cu verze. Iar ea ședea, sprijinită pe spătar, fără să care greutăți, nici măcar greutatea propriului ei corp - îi venea să râdă de atâta fericire. Dar îi plăcea și să umble pe jos, când îi era mai bine cu reumatismului și nu o dureau artrozele. Fiindcă din când în când parcă se producea o minune - nu o durea piciorul, sau gâtul, sau
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
tragerii. Nu nimerea niciodată și atunci punea cu satisfacție într-o pușculiță banii pe care nu-i cheltuise. Și în felul ăsta avea o dublă plăcere - se distra cu alegerea numărului, emoția și așteptarea, și pe deasupra mai economisea și bani, râzând de propria ei istețime. Le scria din când în când copiilor și nepoților, dar rar, fiindcă observase că ei nu aveau timp să citească scrisorile. Lucru firesc, viața din ziua de azi e numai alergătură, oamenii suferă mult, mai ales
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
cameră a lui, mai bună ca altora. Mă chema tot pe mine să-l servesc și acolo, și mă duceam bucuros. Uneori veneau să-l vadă prieteni, Grigore Manolescu, Hasnaș, și alții care-i ziceau lui Eminescu „maestre” și el râdea, bătându-i pe umăr. Cât a stat la Șuțu, eu cel putin nu l-am văzut altfel decât scriind. Scria toată ziua, coli peste coli, si era foarte liniștit. Dar soarta a făcut Însă că Într-o zi să-l
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
eclipsă totală, pentru că oamenii se vor interesa întotdeauna de trecut. - Istoria reală merge tot mai repede și, în multe privințe, ne “rupem” de trecut. Sau, dacă vorba e prea tare, trecutul devine, oricum, mai puțin semnificativ. - Ne despărțim de trecut... râzând, vorba lui Marx ? - Și râzând, și plângând. În istorie, întotdeauna s-a râs și s-a plâns. De fapt, asta e viața noastră. Râdem și plângem fără încetare. - Și de multe ori, în același timp. - Poate de cele mai multe ori. Acum
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
vor interesa întotdeauna de trecut. - Istoria reală merge tot mai repede și, în multe privințe, ne “rupem” de trecut. Sau, dacă vorba e prea tare, trecutul devine, oricum, mai puțin semnificativ. - Ne despărțim de trecut... râzând, vorba lui Marx ? - Și râzând, și plângând. În istorie, întotdeauna s-a râs și s-a plâns. De fapt, asta e viața noastră. Râdem și plângem fără încetare. - Și de multe ori, în același timp. - Poate de cele mai multe ori. Acum, în legătură cu construcția europeană, este vizibilă
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
tot mai repede și, în multe privințe, ne “rupem” de trecut. Sau, dacă vorba e prea tare, trecutul devine, oricum, mai puțin semnificativ. - Ne despărțim de trecut... râzând, vorba lui Marx ? - Și râzând, și plângând. În istorie, întotdeauna s-a râs și s-a plâns. De fapt, asta e viața noastră. Râdem și plângem fără încetare. - Și de multe ori, în același timp. - Poate de cele mai multe ori. Acum, în legătură cu construcția europeană, este vizibilă dificultatea de a așeza Europa pe anumite baze
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]