744 matches
-
după construirea bisericii, cît și pomelnicul ctitorilor păstrat în altar și datat 1794. Pomelnicul apare sub forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin. Dintre cărțile de cult care s-au păstrat trebuie să amintim Cazania tipărită la Râmnic în 1781 și Liturghierul din 1794, Evanghelistarul din 1826, un Liturghier din 1860 și un Octoih din 1912 .
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
a Subcarpaților de curbură, un sat de tip răsfirat, înșiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeștiul este situat la aproximativ aceași distanță de orașele Râmnicu Sărat (17 km NE) și Focșani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la E. Numele așezării stârnește și astăzi o mică dispută între cei interesați, existând două teorii: La intrarea in comuna se regaseste Monumentul Istoric VN-IV-s-A-06614, Cimitirul ostasilor romani si germani 1916-1919. Cimitirul a
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
tip răsfirat, înșiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeștiul este situat la aproximativ aceași distanță de orașele Râmnicu Sărat (17 km NE) și Focșani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la E. Numele așezării stârnește și astăzi o mică dispută între cei interesați, existând două teorii: La intrarea in comuna se regaseste Monumentul Istoric VN-IV-s-A-06614, Cimitirul ostasilor romani si germani 1916-1919. Cimitirul a fost amenajat in perioda 1930-1932 cu suportul
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
Mitropoliei Ungrovlahiei. În urma intervenției mitropolitului Neofit pe lângă patriarhul de Constantinopol, la 24 octombrie 1842 a fost hirotonit "arhiereu titular al Sevastiei" păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei. În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit ocârmuitor provizoriu al Episcopiei de Râmnic (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după demisionarea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, mitropolia Ungrovlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850). La 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind înscăunat la 8 octombrie 1850. La data de
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
Mirelor", un erudit născut în Egipt care studiază la Constantinopol și Moscova, refugiat la mănăstire în iarna anilor 1610 - 1611. Lucrarea are o prefață istorică importantă deoarece prezintă o scurtă cronică a războaielor lui Radu Șerban. La chemare episcopului de Râmnic, "Ilarion", vine și-și desfășoară activitatea la Bistrița între 1694 - 1704 "Alexandru Dascălul". I se atribuie lucrările: "Otocenic" sau "Patetic", "Cheia înțelesului, O odă pentru cititori și "gogiomanii" Bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brașovului". Cei care au contribuit substanțial la
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
în cartierele "Valea Răii" și "Stolniceni". Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din 20 mai 1388, când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov că se află în "„orașul domniei...numit Râmnic”". În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de atestare a "județului Vâlcea" la 8 ianuarie 1392, fiind "primul județ atestat documentar
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
A. Sacerdoțeanu, "„unul dintre cele mai vechi sigilii orășenești din Țara Românească”". Că Râmnicu Vâlcea era "oraș domnesc", reiese și dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:"„orașul domniei mele la Râmnic”". Tot așa, Matei Basarab menționa că "am fost la preumblere peste Olt la orașul domniei mele la Râmnic". Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârșitul anilor 1970) se construiește prima moară (fabrică) de hârtie, de către
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
reiese și dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:"„orașul domniei mele la Râmnic”". Tot așa, Matei Basarab menționa că "am fost la preumblere peste Olt la orașul domniei mele la Râmnic". Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârșitul anilor 1970) se construiește prima moară (fabrică) de hârtie, de către boierii Rudeni. Pe dealul care străjuiește orașul în partea de nord, în Cetățuia construită pe el la 2
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
a domnilor, scaun obișnuit al Banilor și a noii episcopii. Numeroase documente arată că prin oraș au trecut Doamna Chiajna, Constantin Brâncoveanu, Pătrașcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie. Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit și a Râmnicului, a dus la incendierea urbei și transformarea ei în fortăreață de apărare. Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
Constantin Brâncoveanu, Pătrașcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie. Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit și a Râmnicului, a dus la incendierea urbei și transformarea ei în fortăreață de apărare. Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în țările române. Însă atestarea documentară a acestei episcopii cu titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Turcitul
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
1705 Antim Ivireanul, unul dintre cei mai buni tipografi ai vremii, a fost hirotonisit ca episcop cu "Sfatul și cu voia prea luminatului și învățatului" domn Constantin Brâncoveanu. Urmare a acestei numiri, în secolul al secolul al XVIII-lea la Râmnic se desfășura o bogată activitate culturală, datorată cărturarului Antim Ivireanul, cel care a pus aici bazele unei tipografii în care au fost tipărite mai multe lucrări în limba română. Primele cărți tipărite au fost "Tomul bucuriei" și "Antologhion". Istoricul Nicolae
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
bogată activitate culturală, datorată cărturarului Antim Ivireanul, cel care a pus aici bazele unei tipografii în care au fost tipărite mai multe lucrări în limba română. Primele cărți tipărite au fost "Tomul bucuriei" și "Antologhion". Istoricul Nicolae Iorga a denumit Râmnicul "capitală a tipografiilor", iar un capitol al lucrării sale „Literatura română veche” este numit "„Epoca lui Chesarie de Râmnic”". Au ieșit de sub tipar în continuare "„Gramatica slavonească”" (1755), "„Trâmbița românească”" (1769), ciclul "„Mineelor”" (1776 -1780), întâia ediție a "„Observații sau
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
tipărite mai multe lucrări în limba română. Primele cărți tipărite au fost "Tomul bucuriei" și "Antologhion". Istoricul Nicolae Iorga a denumit Râmnicul "capitală a tipografiilor", iar un capitol al lucrării sale „Literatura română veche” este numit "„Epoca lui Chesarie de Râmnic”". Au ieșit de sub tipar în continuare "„Gramatica slavonească”" (1755), "„Trâmbița românească”" (1769), ciclul "„Mineelor”" (1776 -1780), întâia ediție a "„Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii românești”" a lui Ienăchiță Văcărescu (1787) și multe altele. Alt important
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
tot în această perioadă să contribuie la "românizarea aproape a tuturor cărților", traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ținut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înființarea a două școli: una românească la Râmnic și una latinească la Craiova. Tot la Râmnic, la începutul secolului al XVIII-lea, s-a deschis o școală de artă, mai precis "de zugravi" sub conducerea lui "Ioan Zugravul" La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
aproape a tuturor cărților", traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ținut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înființarea a două școli: una românească la Râmnic și una latinească la Craiova. Tot la Râmnic, la începutul secolului al XVIII-lea, s-a deschis o școală de artă, mai precis "de zugravi" sub conducerea lui "Ioan Zugravul" La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru prima dată cântecul "Deșteaptă-te, române!" compus de
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
Aleksandr Vasilievici Suvorov (în limba rusă: "Алекса́ндр Васи́льевич Суво́ров"), conte de Râmnic, prinț al Italiei ("граф Рымникский, князь Италийский") (n. 24 noiembrie 1729, Moscova; d. 18 mai 1800), a fost al patrulea și ultimul Generalisim rus (fără a-l pune la socoteală pe Stalin). El a fost unul dintre puținii generali din
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
la asediul de la Oceacov, iar în anul 1789 a câștigat două mari victorii la Focșani și la Râmnicu Sărat. În ambele bătălii, rușii au primit ajutorul unui corp de armată austriac sub comanda prințului Josias de Saxa-Coburg. În timpul bătăliei de la Râmnic, Suvorov a fost la comanda tuturor forțelor aliate. Pentru ultima victorie, împărăteasa Ecaterina a II-a l-a făcut pe Suvorov conte și i-a acordat titlul onorific de „Rîmnikski”, iar împăratul Iosif al II-lea l-a făcut conte
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
și rolul de judecător pentru Oltenia și în lipsa domnitorului, pentru întreaga Țară Românească. Avea dreptul să împartă teritoriul Olteniei în unități administrative conduse de bani mici sau bănișori, subordonați Marelui Ban. Existau astfel de bani mici la Severin, Strehaia, Tismana, Râmnic și Caracal. Astfel, titlul de Mare Ban al Olteniei însemna cea mai înaltă dregătorie, Banul Craiovei fiind în perioada medievală, al doilea om în stat, după domnitorul Țării Românești. În urma conflictelor dintre puternica familie a boierilor Craiovești și domnitorul Mihnea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
accepte scaunul epicopiei Râmnicului, acesta din urmă fiind ales în înalta funcție bisericească pe 15 septembrie și hirotonit arhireu pe 26 octombrie 1850, la vârsta de 63 de ani. Înscăunarea sa s-a făcut la Craiova, deoarece reședința episcopală din Râmnic era distrusă de un incendiu. Imediat după înscăunare, noul episcop s-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale după propriile planuri, cu pictura lui Gheorghe Tattarescu. Reședința episcopală a fost mutată la Râmnicu Vâlcea în 1854. Episcopul s-a preocupat
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
din momentul venirii sale la Craiova, Constantin Lecca și-a propus înființarea unei reviste similare "Bibliotecii românești" și a unei tipografii locale. Până în 1833, în Oltenia au ființat tipografii locale aflate în prejma bisericilor mânăstirești din Bistrița și probabil la Râmnic și Govora. Având ajutorul necondiționat a lui Petrache Poenaru și Grigore Otetelișanu, Lecca a făcut rost de o tipografie pe care a adus-o la Craiova. Proveniența ei nu este cunoscută, dar Barbu Theodorescu presupune că ea ar fi fost
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
cu familii ca Străjescu (boieri moldoveni), Onou (nobili ruși de origine moldovenească), von Kraus (nobili sași din Făgăraș și Codlea), cu actorul Puiu Călinescu sau cu poeta Gabriela Melinescu. Pe linie paternă, descinde dintr-o familie Iorga din fostul județ Râmnic. A absolvit Colegiul Național "Spiru Haret" din București în anul 2001 și Facultatea de Istorie a Universității din București, specializarea Istorie - Limba și literatura engleză, în 2005. În vara lui 2004 a absolvit Universitatea Internațională de Vară a European College
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
Scurt însemnând 5 ani. Și plăteam rata o treime din salariu. Nu aveau voie să-mi rețină mai mult, pentru că atunci se considera că trebuie să mai și trăiesc din banii ăia. Mama mea între timp a vandut casă de la Râmnic, eu am putut sa achit anticipat împrumutul pentru avans, pentru că atunci aveai această posibilitate. Acum la bănci nu se poate așa ceva, să plătești anticipat, trebuie să plătești pe perioada pe care ai contractat-o. Și l-am plătit, în vreo
„[C.E.C.] nu aveau voie să-mi rețină mai mult de o treime din salariu, pentru că atunci se considera că trebuie să mai și trăiesc din banii ăia” () [Corola-website/Science/296006_a_297335]
-
years. And I was paying one-third of my salary. They weren’ț allowed to retain more, because back then I was supposed to make a living on the rest of it. În the meantime, my mother șold the house în Râmnic, I could pay off the loan în advance, because it was allowed back then. Nowadays you cannot do this, the bank doesn’ț allow it. And I paid off the loan în 2 years, I think. That was în 1980-1981
„[C.E.C.] nu aveau voie să-mi rețină mai mult de o treime din salariu, pentru că atunci se considera că trebuie să mai și trăiesc din banii ăia” () [Corola-website/Science/296006_a_297335]
-
du roumain avec leș langues de culture (le slavon, le latin, le grec). Le processus de modernisation de la langue roumaine 6. Le rôle de l‘Eglise dans la dynamique historique de la langue roumanie litteraire. Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanu, Chesarie de Râmnic, Veniamin Costachi 7. Moments et personalités importantes de la litterature roumaine (I). Leș chroniqueurs (Ureche, M. Costin, I. Neculce, C. Cantacuzino), D. Cantemir 8. Moments et personalités importantes de la litterature roumaine (ÎI). “L’Ecole de Transsylvanie” (S. Micu, G. Șincai, I.
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]