2,475 matches
-
Geologie-București, care, deși s-a bâlbâit cumplit, cu toată ceata lui de afoni într-ale Mumei Geea, servili și cu totul ignobili (încurcând teribil mințile oamenilor... afară de mințile OAMENILOR LOCULUI, CARE SIMȚEAU ȘI SIMT CUM SE CUTREMURĂ, EGAL ȘI MEREU: RÂNDUIELI VALAHICEȘTI MULTIMILENARE, ȘI GLIE, ȘI VIAȚĂ, ȘI ADEVĂR, ȘI DREPTATE DUMNEZEIASCĂ!) - tot a fost mătrășit de la conducere. Că n-a mințit suficient de obraznic și de clar, probabil. Țărani pungeșteni, care, disperați că nimeni nu le oferă, constituțional, nici DREPTUL
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
din drepturi, trăind din milostenii, părintele era mult milostiv: purta de grijă elevilor orfani ai Seminarului (de la Mănăstirea Radu Vodă - București, unde era profesor), le achita bursele, le cumpăra haine și cărți, și pe toate le știe Dumnezeu. Parcă urma rânduiala Sfinților neadormiți, care opreau în mănăstire cât le era de trebuință pentru hrana zilnică și restul împărțeau până seara” - după mărturisirea făcută în această carte, la ultima rubrică a ei, de către Părintele Adrian Beldianu - Parohul Bisericii Mihai Vodă din București
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
Împărăției și al vieții veșnice, legându-ne totodată de aspirațiile înaintașilor ca la rândul nostru să lăsăm o moștenire cu valoare de simbol național și universal urmașilor. Totodată, pentru împlinirea acestui deziderat spiritual, care deși se săvârșește pe pământ, are rânduiala cetelor îngerești, pentru ca oamenii împreună cu îngerii, creația întreagă să doxologească Creatorului ei, este nevoie de o credință vie și dinamică și de o iubire neîndoielnică față de Biserică și Neam. Biserica este un dar, de aceea să fim fericiți că suntem
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
coboare și să se înalțe pe el însuși. Când cel invidiat este apreciat, atunci cel care invidiază este gata să exprime contrariul, deschide o luptă, tulbură liniștea pe care alții o doresc. Consecințele invidiei sunt de nedorit. Desfigurează sufletul omului, rânduiala spirituală, îmbracă haina hidoșeniei. Vasile cel Mare, arhiepiscop din secolul al IV-lea, născut în Pont, unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini, spunea că, așa cum săgețile care pleacă din
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
fi ocupată și de către altcineva. Domeniul reprezintă un spațiu privat, nimeni nu are dreptul să-l încalce. Legea posesiunii - actul ce susține, de fapt, Stațiunea - e mai presus decât orice Ordonanță. Magistratul, chiar urât de către toată lumea, este garantul unei anume rânduieli. Castelanul o va distruge. Au apărut, pe ziduri, afișe cu o siglă cvasihieroglifică: un șarpe decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Capitala nu dorește asta. Și nici țările învecinate, ar constitui un exemplu rău. Aș conduce Stațiunea prin Ordine orale: nu mi-aș pierde nici o secundă cu hârtiile: sunt soldat, folosesc forța, nu condeiul. Fițuicile Magistratului produc derută, el crede că rânduială! Câteva execuții publice ar liniști pe toată lumea. Existența unui Tribunal Militar care să judece civili face cât un Palat de Justiție. Cu balanța într-o mână și cu pușca în cealaltă se judecă o cauză în care se consumă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a avut puterea să Îl completeze. Dar nu sunt sigur. De altfel, ideea că scrijelitura aceea fusese practicată În timpul crimei era doar o presupunere. Putea fi vorba de o simplă Însemnare pentru lucru, care se afla acolo de zile Întregi. Rânduiala gândurilor lui Începea să naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul? Întrebă el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre diabolicul meșteșug al vrăjitorului. Cartea era scrisă Într-o limbă necunoscută, alcătuită din semne indescifrabile și din numere, probabil idiomul tainic vorbit de demoni. Nu dedusese mare lucru În afară de senzația unei totale confuzii mentale, a unei răsturnări perverse a rânduielii firești În expunerea fiecărui subiect. Doar câteva lucruri apăreau de Înțeles: imagini de stele și constelații, și figuri geometrice, dintre care chiar pentagonul ocupa o poziție de relief. El fusese cel care Îl interogase Îndelung pe omul acela, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de porticuri, fusese lăsat deschis pentru cetățeni cu prilejul zilei de audiențe și dădea pe dinafară de bărbați și femei care se Înghesuiau așteptând cine știe ce. Poetul Își făcu loc Înghiontind Înspre trepte, Încercând să Își salveze veșmintele și să blestemând rânduielile justiției care Îi interziceau să alunge și să risipească toată gloata aceea. Trecu printr-un salt de prima treaptă, Înțesată de cârpele mizerabile pe care vânzătorii Își expuneau mărfurile. După ce Își recăpătă echilibrul, Începu să urce anevoie, atent să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trimisese să se instruiască, despre natură și etică, despre eudaimonia și arete, despre legi și formele de organizare statală: regalitatea și tirania, aristocrația și oligarhia, regimul constituțional și democrația, despre care spunea că ar putea fi cea mai bună dintre rânduieli dacă asupră-i n-ar plana pericolul eșuării Într-o altă varietate de tiranie, aceea a arbitrariului mulțimii. Le mai vorbise, lui și prietenilor lui care alcătuiau grupul aristocrat de discipoli de la Mieza, despre cei dintâi greci care primiseră Însărcinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tăiat macaroana veșniciei, ca unor nerecunoscători ce se aflau, Atotputernicul a pierdut din vedere să le preschimbe, lor și urmașilor lor, actul divin de proprietate, de, cu adevărat, sacră proprietate, În contract de cesionare a bunurilor pământești, așa cum reclama noua rânduială instituită prin voința Lui: la viață limitată, drepturi limitate și, de aici, toată Încurcătura și toată nenorocirea ce s-au abătut asupra sărmanilor nevinovați de amnezia Tatălui, amplificându-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Amen! - răspunse tătarul, dând pinteni calului. După vreun ceas bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau coadă, fiecare cu o carte în mână. Un tătar bătrân le lua cărțile și le dădea altele noi. în dreapta, patru tătăroaice pliveau un strat cu ceapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Parnasie! - grăi Cancioc după o clipită de tăcere. Frumoasă, da’ parcă nu-i de pe la noi. Că ce-ai văzut tu putea vedea și-un turc ori un polak, ba, de se uita mai bine, și-un cazac. Eu zic că rânduiala noastră, a povestitorilor, e să păzim poveștile noastre, să nu le amestecăm cu poveștile venetice. Să povestim numai ce-i pe la noi, să știe cel ce-ascultă: asta-i curat poveste valahă! Că dacă începem a lua povești de-aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu cumva întrebarea dumitale, preacuvioase călugăr, iese din hotarele firești ale bunei-cuviințe, fiți încredințat că v-aș răspunde - zise Despina împurpurându-se ușor. — întrucât - zise Iovănuț - din câte mă știu, niciodată nu mi-am dorit altceva decât să nu calc rânduielile unei bune creșteri și deoarece văd că mi-ați răspunde de mi-aș da frâu slobod vorbelor ce-mi stau pe limbă, iată, așadar, ce voi să întreb: locuiți singură sau cu tata? — Cu tata - răspunse Despina. — înțeleg - zise Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi”? 3 iunie 1988 CUPRINS Episodul 1: Despre cum au încăput doi vrednici călugări într-o sutană........................ 5 Episodul 2: Despre cum au luat știre cei doi călugări de rânduiala tătărască......................5 Episodul 3: Ce discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII-lea...........................6 Episodul 4: în drum spre harem............................................................................ 7 Episodul 5: Un harem model..............................................................................8 Episodul 6: Ce mai discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
măruntele mofturi, divagațiile, cînd eu orbecăiesc după Începutul unui discurs despre subsoluri. Cotloanele acelea pline de vechituri pe care le ocolești de atîta vreme pentru că, odată pătruns acolo, nu știi de ce să le apuci mai Întîi, că nu e nici o rînduială și te Împresoară de-a valma din toate părțile baloturi de boarfe și mirosuri și urme de mîini. Spuneam că el face parte din altă familie. PÎnă și felul În care se gîndește la moarte cu toată gravitatea trupului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sătenii care se bucurau că primesc aur curat în schimbul hranei și nutrețului de care aveau nevoie țiganii. Apoi, odată cu primăvara, plecau iarăși la drum spre Baia de Sus. În noaptea aceea Strugurel trebuia să stea de veghe însă starostele schimbase rânduiala. Ținând cont de necazul ce se abătuse peste el îl oprise și hotărâse ca propriul lui fiu, Burcilă să facă de strajă. Burcilă era un bărbat de aceeași vârstă cu Strugurel. Copilăriseră împreună și erau chiar prieteni buni. Erau nedespărțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spus Ileana? Foarte posibil, văzuse el că între cei doi exista o legătură pe care încă nu și-o putea explica. Pierdem vremea! rosti Calistrat absent. Moșule, mi se pare mie sau nu vrei să-ți faci treaba așa cum cere rânduiala? îl luă la rost Ileana. Încep să cred că a început să-ți placă aici și nu te mai lași dus. Lucrurile sunt hotărâte deja. Nu te mai poți opune. Nu vreau decât să știu de unde are Moș Calistrat informația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Iar mă aburești! Nu uita că tot așa gândeai și mai dăunăzi, după care te-ai convins. Oricum, nu vârsta mea este importantă în acest moment. Vezi, tu reprezinți ceva cu totul neobișnuit, cu tine lucrurile nu sunt în bună rânduială. Nu ești localnic dar mai ales nu ești fiul meu, nici măcar rudă cu mine nu ești. Din câte știu eu, una ca asta nu s-a mai pomenit. Nici măcar domnița nu are cunoștință să se mai fi întâmplat așa ceva. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într-o seară tîrzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și-n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să-i licărească deasupra ochelarilor un an mai tîrziu, cînd și-a simțit sfîrșitul aproape. Această rînduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit-o ca să Îndure mai ușor gîndul dispariției, toate astea le-a simțit tata În acele clipe ca pe o profundă jignire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dar, pentru insistența lui, turcii l-au asasinat în anul 1777, anul în care populația din Bucovina a fost chemată să depună jurământul de credință către Imperiul Habsburgic. Noua stăpânire a promis populației românești că va păstra vechile legi și rânduieli sociale, raporturile dintre țărani și boieri, va respecta religia și limba țării, proprietatea, viața supușilor, va întemeia școli, va construi drumuri etc. Trebuie spus, în baza mărturiilor documentare, că, în cea mai mare parte, austriecii și-au inut promisiunile , numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
creștină, care păstrează legături cu lumea ortodoxă, grecobizantină și cea rusească, folosind în practicile de cult crucile duble și cruciulițele simple. Dacă în ce privește răspânădirea credinței creștine în spațiul etnică românescă avem informații si dovezi care nu pot fi contestate, în ceea ce privește rânduielile bisericești, organizarea ecleziastică și a vieții monahale, nu se poate spune ceva sigur. Condițiile istorice în sud-estul european de la sfârșitul mileniului I, dominate de revenirea în forță a Imperiului bizantin la gurile Dunării, nu explică suficient de convingător modul în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]