708 matches
-
și întrerupseră. Cum să bănuiască, ele, mititelele, și frumușelele, că, în fond, viața însăși, viața omului, nu-i decât un sclipăt, ca acel ceva, ce li s-a arătat, pe cer, ca într-un moment de foc,în fapt, două rândunele, ce era gata-gata să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după amiaza acelei zile albastre, de început de vară toridă...cevaul acela, rândunelele, adică, dispărând,în oceanul alb-albastru, al cerului imens, de deasupra noastră, a tuturor! DULCII Bine c-ați mai venit pe la mine, dulcii mei dragi, dulci! Chiar îmi era dor de voi. Nu v-am văzut de mult. Bine că te-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în cunoscutul lui stil sado-maso. Copilada era, chipurile, ruladă de copil! Nu ne miram. Nu-l știam noi pe Romulus? Într-o seară ieșiserăm lângă mânăstire și stăteam cu toții pe iarbă, sub cerul imens, trandafiriu, ascul tând toaca și privind rândunelele ce dădeau roată. Așezat pe-o rână și privind cerul, Romulus avea o înfăți șare deosebit de melancolică. „La ce te gân dești?“ l-am întrebat, cuprins și eu de vraja acelei seri. „Mă-ntreb de câte cartușe ar fi nevoie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe-o rână și privind cerul, Romulus avea o înfăți șare deosebit de melancolică. „La ce te gân dești?“ l-am întrebat, cuprins și eu de vraja acelei seri. „Mă-ntreb de câte cartușe ar fi nevoie ca să dai jos toate rândunelele“, mi-a răspuns, cu aceeași ex presie de melancolie pe chip... Ne-am întors la București înghesuindu-ne toți într-un com par timent de tren, ducând cu noi vrafuri de teste, chintale de benzi de magnetofon, pe care urma
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-ți hrănești sufletul cu răutăți?” Nici măcar celui ce le face” “ Evident, evident, draga mea...” ... ... “Satule, satule...” ...VII.2. ... “Foaie verde rar mărar, Pupa-ți-aș coama, bălan, Fă-mă tânăr, cum eram. Când eram în vremea mea Zburam ca o rândunea Și zburam din creangă-n creangă Ca o pasăre pribeagă, Nimeni n-avea ce să-mi facă...” Pe ulița mare a satului trece un car frumos, cu doi cai voinici. În el, un bărbat de cincizeci și ceva de ani
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
costat o avere. Probabil că mă țin sub observație grupa mare. Aș vrea să știu doar de ce am devenit atât de important. Bonnie îl luă de braț. Karin se aștepta să audă de la ea ceva religios, gen cum ține Dumnezeu rândunelele sub observație grupa mare. Dar o surprinse pe Karin cu inteligența ei, rămânând tăcută. Mark descrise un cerc complet. Aș vrea să știu exact unde suntem. Karin se ținea de tâmple. —Ai văzut pe unde am venit din oraș. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
perfectă. Ies din mașină, dând ocol cercului vertical. El reușește o imitație chinuită de veselie. Iată-l: monumentul ideal pentru ascensiunea orbitoare a oamenilor, experimentul trecător pe care selecția naturală l-a făcut cu conștiința. Și, peste tot, mii de rândunele și-au făcut cuib în arborii ruginiți. Cinează în orașul vecin, Alliance, la un local numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îmi spunea : „N-avea grijă, ce faci tu e infinit mai greu. Când n-am să mai pot, am să-ți spun...“. * Provinciile Cordoba și Sucre din Columbia au fost lipsite timp de peste zece ore de curent electric din cauza unor rândunele, care, luându-și zborul de pe firele de înaltă tensiune unde se așezaseră, au provocat un scurtcircuit. Acesta a perturbat activitatea a numeroase întreprinderi, inclusiv brutării. Drept urmare, la Sincelejo, capitala provinciei Sucre, populația a fost lipsită de pâine o zi. 5
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gunoaele din bucate. 216 Cine tot alege, ajunge să ia de-a rândul, ca cel ce culege. 217 Alunecă, ca cel ce se lasă la vale pe cur. 218 Alb ca laptele. 219 Ca pana de lebedă. 220 Ca rochia rândunelei. 221 Amestică vorba ca făcălețul mămăliga. 222 Ca o corcofeală amestecată. 223 Ca chiagul în lapte se amestecă. 224 Ca măraru-n bucate se amestecă. 225 Amoriul când se-nvechește, ca omul când îmbătrînește, mai mult în necazuri decât în plăceri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oră din zi în orașul prăfuit, chemând în tăcere seri și dimineți ale țării lor pe care numai ei singuri le cunoșteau. Ei își hrăneau atunci durerea cu semne imponderabile și cu mesaje tulburătoare, cum ar fi un zbor de rândunele, o rouă a asfințitului sau acele raze ciudate pe care soarele le părăsește uneori pe străzile pustii. În fața acestei lumi exterioare care te poate întotdeauna salva din orice, ei închideau ochii, încăpățînați cum erau să mângâie himerele lor prea reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe veci nelămurită, dacă, intrând să schimbe două vorbe cu Isaura Estudiosa, Cipriano Algor i-ar fi povestit despre morți, fum și crematorii, sau dacă, dimpotrivă, plăcerea conversației i-ar fi adus în minte vreo temă mai plăcută, precum revenirea rândunelelor sau bogăția de flori care au răsărit pe câmpuri. Marta înșiră pe masa din bucătărie cele șase desene din ultima fază pregătitoare, în ordine, măscăriciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul, asirianul cu barbă, asemănătoare celor supuse judecății șefului departamentului de achiziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și să ia parte. Nu s-a supărat, și, la vremea când primele smocuri de iarbă s-au ivit de sub zăpadă, amândoi înțelegeau și rosteau frazele cele mai simple și obișnuite. A venit și primăvara cu alaiul ei de berze, rândunele și licurici care seara întreceau numărul stelelor de pe cer. Azilul era de-acum înălțat, și elevul lui Garibaldo, care învățase să recunoască multe ierburi, bace, plante, scoarțe și rădăcini de leac, a început să colinde pe câmpii și prin păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un covor. Discul Încă palid al soarelui se zărea În spatele sinagogii, printre frunzele de un verde Întunecat, printre Încrengăturile coroanelor seculare ale platanilor, aruncând așchii de lumină peste apa Tibrului. Pe pontoane Începeau să se contureze primele umbre. Stoluri de rândunele se roteau deasupra acoperișurilor și ale antenelor, pe care le confundau, probabil, cu arbori fără frunze. Erau isterice și Înnebunite de sosirea iminentă a zilei. Zero traversă podul și ajunse la Insula Tiberiană. Biserica, luminată de proiectoare, părea un decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl lăsase singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau deasupra acoperișurilor palatelor, printre antene. Țipătul lor dezolat Îi dădu senzația clară a Întunericului care se apropia și a bucuriei sale dispărute. Emma stătea În fața lui, cu abonamentul de metrou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și când zâmbesc Orice faptă, orice gând al meu Reflectă dragostea și crezul tău Sunt cânt, iubire zbor de rândunele Mă pierd printre culori și mă confund cu ele Grădina mea de vis e-un curcubeu Alături îmi stă zi de zi Dumnezeu în apele cerului se reflectă chipul meu mereu iar tu te oglindești măicuță în tot ce sunt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse: “mulțumesc frumos”. E primăvară! Un ciripit voios se-aude-n vale. E vocea primăverii. A sosit! În coruri mii și mii de rândunele Îți spun cu toate-un dulce “Bun venit!” Spre orizont doar cârduri de cocoare Au înnegrit al cerului senin, Venind în țara noastră unde iarăși Albastrul cerului de soare-i plin. Trezită e natura iar la viață Iar pomii toți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este aproape, Iarna a plecat departe. Se zărește de sub nori Cercul mic de aur Încălzește mii de flori Cu focul unui balaur. Semne de primăvara Iese iarba luminoasă, Rândunica vine-acasă. Cald e soarele-n câmpie Ca un ou de ciocârlie. Rândunelele voioase Se întrec în zbor, Mielușeii strigă-ntruna După mama lor. Ghiocelul cel voios A ieșit mai bucuros Primăvara a venit Uite... A sosit. Natura a înflorit Toată lumea înflorește Natura se dezmorțește. Ghiocelul cel iubit Acum iar a înflorit. Culoare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai plece De parcă s-ar întrece
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai plece De parcă s-ar întrece Cu timpul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și dintr-o suflare a despărțit-o pe frunzuliță de creanga ei. A purtat-o pe aripile sale peste mări și țări până când s-a trezit rătăcită într-un parc. Numai foșnetul covorului de frunze moarte tulbura liniștea din parc. Rândunele erau deja plecate în lunga călătorie spre meleagurile calde. Luna cea tristă pentru că își pierduse prietenul Soare își trimitea razele palide spre pământ. Deși foarte târziu, un copil rătăcea pe aleile parcului pustiu. Frunzulița a ajuns pe umărul lui. Când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i certe. ─ Măriuco, de la tine nu mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de seară cu paiete s-au înroșit și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult să mănânc în oraș decât aici și de ce nu mă bărbierisem. Aveam o barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai puteam să mă duc la slujbă cu ea. Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se opreau pe sârma de rufe și ciripeau de mama focului. Un porumbel urmărea un greiere la umbra tufelor de narcise. M-am mirat, pentru că n-am văzut niciodată un porumbel care să mănânce insecte. În sfârșit, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
putea avea, fără s-o intereseze altceva decât să testeze limitele echipamentului și ale propriului corp. Cocoțată pe mobil ca o pasăre pe o creangă, își desfăcu brațele larg, ca și cum ar fi fost pe punctul de a plana asemenea unei rândunele și sări jos. Nu era o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele Canichul în parc fluturând urechile - doar el fără griji Ultima frunză veștedă-n balans pe ram a fi...a nu fi?
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]