1,145 matches
-
RÂNDUNICA, revistă apărută la Sibiu, de trei ori pe lună, între 30 martie 1894 și 10 iunie 1895, cu subtitlul „Foaie literară beletristică”. Atenția pentru literatura originală și pentru mișcarea literară și culturală a românilor este principalul element al programului anunțat
RANDUNICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289131_a_290460]
-
Aurora română” din Pesta, devine, din 1866, când îi este premiată o nuvelă, unul dintre colaboratorii statornici ai revistei „Familia”, unde publică, până în 1903, versuri, povestiri, nuvele. Mai scrie în almanahul orădean „Fenice”, în revistele „Amicul familiei”, „Minerva”, „Lumea literară”, „Rândunica” ș.a. La Gherla îi apar volumele Poezii (1881) și Novele (1902). Dacă în versuri - de dragoste, mergând spre istorie ori avându-și sorgintea în poezia populară - R.-B. îi imită greoi pe V. Alecsandri și pe D. Bolintineanu, în proză
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
Dreptatea”, „Ghilușul”, „Junimea literară” ș.a. A fost președintă a Societății culturale „România tânără” și, o perioadă scurtă, redactor la „Gazeta Bucovinei”. Primele texte populare culese le publică în „Românul” (1890), iar cele dintâi cercetări dedicate folclorului îi apar în revista „Rândunica” din Iași (1893). Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică (1903) este o culegere de material folcloric și va fi urmată de două volume intitulate Studii în folclor (1908-1912). N.-V. este și autoarea plachetei Poezii
NICULIŢA-VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
membru al societății România jună din Viena, el înțelege de ce este util să fie sprijinită pătrunderea în Transilvania a mai noii orientări literare junimiste. Publică, din 1879, în „Albina Carpaților”, „Gazeta Transilvaniei”, „Familia”, „Poporul”, „Școala și familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Rândunica”, uneori semnând și cu pseudonimul I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
la Cluj și Viena, absolvind în 1884. Funcționează ca profesor supleant de geografie, istorie și limba maghiară la Brașov (1885-1887), devenind ulterior director al unei tipografii din Sibiu și redactor la publicațiile „Telegraful român”, „Tribuna”, „Foaia poporului”. Va edita revistele „Rândunica” (1894-1895) și „Femeia și familia” (1903). În 1911 este numit director al „Gazetei Transilvaniei”. În toate aceste periodice au apărut sub semnătura sa o serie de studii geografice (unele adunate și în volum), basme și anecdote. Împreună cu N. Togan a
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
marsuini, delfini, pești zburători și alți asemenea locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene, întocmai cum un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
avertismentelor „arhanghelului“, Macey izbuti să convingă cinci marinari să vină cu dînsul într-o ambarcațiune. Porni așadar împreună cu ei și, după multe opinteli și atacuri nereușite, izbuti să înfigă o lance în trupul monstrului. între timp, Gabriel, cocoțat în arboretul rîndunicii mari, gesticula frenetic și prorocea grabnica pierzanie a păcătoșilor care săvîrșeau un asemenea sacrilegiu împotriva Dumnezeului său. în vreme ce Macey, stînd la prova ambarcațiunii, își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parîma, domnule Starbuck, o încredințez mîinilor dumitale. Apoi se așeza în coș și porunci oamenilor să-l ridice în arboradă, Starbuck urmînd să lege părîma de parapet și să rămînă lîngă ea. Și astfel, cu un braț petrecut pe după arboretul rîndunicii, Ahab începu să scruteze de jur-împrejur marea, care, de la înălțimea aceea, se desfășura ca un cerc imens, pe o întindere de multe mile. Cînd lucrează cu mîinile în vreun loc izolat din arboradă, unde n-are pe ce să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
domnule căpitan! răspunseră ei într-un glas. Ă înălțați zburătorii și bonetele de jos și de sus, în ambele borduri! strigă Ahab. După ce oamenii înălțară pînzele, căpitanul desfăcu saula specială de care se folosea pentru a se urca în arboretul rîndunicii mari; peste cîteva secunde era tras într-acolo, dar nu străbătuse încă nici două treimi din drum, cînd, scrutînd golul imens dintre gabierul mare și zburător, scoase un țipăt ca de pescăruș: Ă Uite-i jetul! Uite-i jetul! O
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din văzduh. Ă încotro se îndrepta, ultima oară cînd ați văzut-o? Ă La fel ca mai înainte, domnule, adică drept spre vînt. Ă Bine! Acum, pe întuneric, o să înoate ceva mai încet. Domnule Starbuck, să fie scoase bonetele de pe rîndunici și zburători! Nu trebuie să i-o luăm înainte pînă mîine dimineață. Poate că se oprește puțin, ca să-și tragă sufletul. Timonier, ține-o bine în vînt! Voi, cei din arboradă, coborîți! Domnule Stubb, trimite în vîrful arborelui-trinchet un om
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Balenei Albe... Nu, nu, nu! Nebun blestemat! L-am aruncat cu mîna asta! Harponul e-n spinarea peștelui!... Hei, cei de sus, nu-l slăbiți din ochi! Repede, toată lumea la ambarcațiuni, adunați ramele! Harponiștilor, luați-vă harpoanele! Ridicați mai sus rîndunicile - întindeți bine toate pînzele! Hei, timonierule! Ține-o drept, drept așa! De-ar fi să fac de zece ori ocolul pămîntului și să trec prin el, tot o voi omorî pînă la urmă! Ă Dumnezeule mare! Trezește-te măcar o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
depășit planul de câteva luni. Morala: Mai iscusită ca iscusința panglicarului E deseori critica măgarului. Când e vorba să critice-n jos E neîndurător și furios, Când e vorba să critice-n sus E slugarnic, mieros și supus. Nicolae LABIȘ - Rândunica albastră. În: Viața românească nr.12, dec, 1953 Era țigan și-l chema Cordun. Era purtat în căruța șaretei. Și avea un zâmbet fraged ca floarea de prun. Căruțele curgeau cu opintiri de cai și fulgerări de bici În fundul căruțelor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la căruță, Era toamnă și era în apus. Focul își sălta limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După ploi, se uita prin tavan dacă-i curcubeu peste casă Dacă vin rândunelele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După ploi, se uita prin tavan dacă-i curcubeu peste casă Dacă vin rândunelele albastre pe ceru-nourat. Rândunica albastră nu mai venea... l-au trimis pe țigani către Bug... În gară urlet de prunci, bocet de mame. l-au trimis pe țigani către Bug... Doamne, să se sperie toate rândunelele albastre din lume! În vagon era fierbinte. Nădușeala
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
A pornit-o la drum. A găsit văile sale de vise, Pe drum primea priviri prietenești. (...). Cântau peste câmpuri tractoare cu vaetul greu; Pământul fumega, căci plouase cu trăznet pe vale, Peste sat se rotea un imens curcubeu Și-o rândunică albastră dădea pe deasupra târcoale. CRITICA ȘI ISTORIA LITERARĂ Dacă în poezie, proză, dramaturgie eflorescența editorială era în continuă creștere an după an, scrierile de critică literară intră foarte rar în atenția editurilor. După Ion Vitner, primul dintre criticii literari care
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o descriere a unei plimbări duminicale cu mașina prin Belle Isle, dacă expresia de pe chipul soțului de la volan era fericită sau nesatisfăcută ori să deducă dintr-un pasaj despre ultima coafură a Sourmelinei - o chestie care se numea „cuib de rândunică“ - dacă Zizmo avea vreodată voie să i-o ciufulească. Aceeași Sourmelina, plină de propriile secrete, Își studia acum noii parteneri de conspirație. ― Căsătoriți? Căsătoriți la modul că dormiți Împreună? Lefty reuși să Îngaime: ― Da. Sourmelina Își observă scrumul pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea nimic Împotrivă să accepte mai multe Înscrieri. Așa că În toamna anului 1972 veniserăm noi (aburul de la duș se subțiază Într-atât cât să-mi pot vedea clar vechile prietene): Reetika Churaswami, cu imenșii ei ochi gălbui și talia de rândunică, și Joanne Maria Barbara Peracchio, cu piciorul ei diform corectat și (trebuie să recunoaștem) apartenența la John Birch Society, Norma Abdow, al cărei tată plecase În hagialâc și nu se mai Întorsese, Tina Kubek, care era cehoaică prin origine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șase ani. ― Nu... Înțeleg... de... ce... nu... o... lași... pe... Sophie... să-ți... facă... ceva... la... păr. ― Pentru că văd ce face cu părul ei. ― Sophie are o coafură foarte frumoasă. ― Îâu! ― Ei, da’ ce-ai vrea? E genul cuib de rândunică. ― Te rog, las-o baltă. ― Stai așa. Mă perie În continuare, trăgându-mă de păr. Capul mi se clatină la fiecare mișcare. ― Oricum, acum se poartă părul scurt, Callie. ― Ai terminat? Încă două-trei perii frustrate, de Încheiere. Apoi, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a colaborat cu cea rusă pentru distrugerea flotilei otomane de pe Dunăre. Deoarece rușii nu dispuneau, la începutul războiului, de nicio navă militară pe Dunăre, guvernul român le-a cedat 4 vase din flotila sa: "Ștefan cel Mare", "România", "Fulgerul" și "Rândunica" pentru a contribui la distrugerea vaselor otomane 205. La 19 aprilie/1 mai 1877 bateriile ruse de la Brăila au distrus cuirasatul otoman "Lufti-Djelil", iar la 12-13/24-25 mai 1877 șalupa torpiloare "Rândunica" a scufundat torpilorul otoman "Hivzi-Rahman"206. În aceste
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
flotila sa: "Ștefan cel Mare", "România", "Fulgerul" și "Rândunica" pentru a contribui la distrugerea vaselor otomane 205. La 19 aprilie/1 mai 1877 bateriile ruse de la Brăila au distrus cuirasatul otoman "Lufti-Djelil", iar la 12-13/24-25 mai 1877 șalupa torpiloare "Rândunica" a scufundat torpilorul otoman "Hivzi-Rahman"206. În aceste condiții, la 9 mai 1877 parlamentul României a decis ruperea legăturilor cu Imperiul Otoman și proclamarea independenței 207. Adunarea Deputaților adopta în acea zi următoarea moțiune: "Camera, mulțumită de explicațiile guvernului (...) ia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din lipsă de animale"223. Trecerea Dunării de către Corpul XIV al armatei ruse, aflat sub comanda generalului Zimmerman, s-a produs în noaptea de 8 spre 9 iunie 1877, la operațiune contribuind și navele românești: "Fulgerul", "Ștefan cel Mare" și "Rândunica"224. Concomitent cu operațiunea de debarcare a trupelor ruse în Dobrogea, din 9-10 iunie 1877, a avut loc o bătălie navală pe mare, în apropiere de Sulina, la aceasta participând 4 torpiloare turcești împotriva a 2 torpiloare și 4 șalupe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
niște strune nevăzute, vântul. „Na ni, na-ni, somn ușor!” șoptesc din frunze prietenii de taină ai fetiței. Sus, sub streașină, ghidușii n-au astâmpăr. Vor s-o vadă mai bine pe fetița care stă sub cuibul lor. Rândunelul și rândunica le-au spus că aici, la casa unde s-au oprit ei când au venit de peste mări și țări, sunt oameni cu suflet bun. Iar copiii sunt, toți, cuminți. Nu lovesc cu mingea căsuța rândunelelor, nu trag cu praștia în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mult e că, spre seară, când nepoții bunicilor se adună acasă, încep să cânte, să spună poezii, să joace tot felul de jocuri, care de care mai năstrușnice. Și totul se petrece aici, nicăieri altundeva, ci pe prispă. Puii de rândunică se așază frumos și comod în cuib, gata să privească spectacolul. Păcat, doar, că nu pot aplauda. Dar ciocurile lor ciripesc întruna: „Bravo, copii!” Sorina știe cele mai multe cântece și poezii. „Unde le-ai învățat?” pare a întreba ciripitul ghiduș al
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]