2,010 matches
-
v-am explicat și mai devreme am început să fiu interesat de științele paranormale ca rezultat al prieteniei mele cu doctorul Kindermann. Îmi aruncă o privire provocatoare. −O să-ți zic eu de ce te-ai încurcat cu ei, i-am zis rânjind. Erai plictisit. Cu toți banii tăi, nu ști ce să mai faci. Asta e problema cu cei ca tine, care s-au născut cu bani. Nu le înveți niciodată valoarea. Ei știau asta, Reinhard, și te-au jucat cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
detașament în alertă maximă. Și dacă tot te duci, spune-i și să pregătească un pat pentru Kommissar, căci îl merită, Dumnezeu știe. — Camera de lângă a mea este liberă, domnule general. Cred că e Camera lui Heinrich I de Saxonia, rânji Nebe. — Ce nebunie, râse Heydrich. Eu sunt în Camera Regele Arthur și Sfântul Graal. Dar cine știe? Poate că astăzi cel puțin o voi învinge pe Morgana le Fay. Sala de judecată era la parterul aripii vestice. Cum ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei și fluieră scurt. Îl urmară de îndată alți doi inși, înarmați și ei, unul cu ochi pieziși, asiatici, mic de statură, celălalt blond și cu o balalaică în spate. Cu cine avem plăcerea? bâigui comandantul Felix. — Cu „Pirații stelelor”! rânji cel cu barbă. — De ce naționalitate? se interesă Felix. — Multinaționali, răspunse bărbosul. Cosmosul - ubi bene. Dar voi cu rabla asta de unde sunteți? — De pe Terra, răspunse ușor jignit comandantul Felix S 23. — De unde de pe Terra? — Drăgănești-Vlașca, paralela 45, răspunse Felix. Cel blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
stele, Sonete amorțite-n pragul serii, Mă plâng astrale dorurile mele Cu fantezii în sevele tăcerii. Un bob de lună a căzut pe noi Ca o părere într-un vis incendiar, În care zboară apele din ploi În albele zăpezi rânjind barbar, Schimonosite de o notă de pian Pe-o clapă lipsă din solfegiul nopții. Eu mă trezesc din visul diafan, O lacrimă-sonet în calea sorții. Referință Bibliografică: Sonetele nopții-lacrimile stelelor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul
SONETELE NOPŢII-LACRIMILE STELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361419_a_362748]
-
fută la cap nici un polițist, altfel fac urât... Roagă-i să nu mă mai deranjeze... - Da, desigur, domnule Căpitan!! Aranjez eu dosarul! - La revedere, Mișulică, mozoli-ți-aș acadeaua. Pup-o pe nevastă-ta, din partea mea... - si Rodica închise telefonul, rânjind sardonic.” Peisajul este și el agitat. „Orașul era plin de oameni bântuiți de-o lăcomie devoratoare. Străzile fremătau surd, cuprinse de febră averilor care se făceau și se pierdeau peste noapte. Curvele, proxeneții, aurolacii, canaliștii, emigranții păreau doar niște soldați
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
șucar, au spus și numele' Rodica D.D.T., una neagră și bogată... - Ce voiau? - Ai matale ceva, ceva care le trebuie, parcă un telefon? Nu te supără, matale te-ai îmbogățit vânzând telefoane, de-ai ajuns să ai vila asta? Și rânji cu subînțeles. Nae Cosor îi dădu un cot în coaste, îndemnqndu-l să continue. - Au zis că-mi scuipa în buzunar 1000 euroi, dacă le dau adresa uneia așa, ca matale.. - Și-ai rezistat tu la suma asta? se uită uimit
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
parcă îmi luau măsură la sicriu. Si-aveau un accent, așa, mai ciudat... - Și ce ziceai că vor de la mine? - Păi se exprimau că le-ai furat diverse chestii, dar ei vor telefonul. - Arăt eu a hoata de telefoane? Vania rânji dulce: - La câte am văzut eu, nu mă mai iau după aparente... - Așa mă! Deci crezi că fur și telefoane? se rățoi Rodica D.D.T. - uite aici ceva pentru tine, și-i mai îndesa în mână câteva bancnote. Apoi îi făcu
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
La o sărbătoare, unde avea-n pază mesele întinse, Potaiamă privi-ncruntat, nu mă cunoștea și-mi zise: - N-ai voie! Este rezervat pentru persoane distinse, Așa-mi cere ștabul și, fără rușine, nemernicul râse. L-am privit în ochi, potaia rânjea... plin de bucurie; Mâna ce-l hrănise... mi-o schimbase cu o porcărie. - Prietene, un înțelept a grăit: "Cine-n viață face bine, Niciodată nu e răsplătit!", și adesea pățește ca tine... Și l-a strâns la piept fratele Tarzan
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
amicul!, zise ea săltându-mi în podul palmelor testiculele chircite de durere. Ceilalți se apropiaseră și mai mult. Cu privirile încețoșate și gurile întredeschise, așteptau urmarea unui joc ce părea a le fi cunoscut dinainte. - Deci suntem bărbat!, zise ea rânjind sălbatic spre convivii ce se grupaseră roată în jurul scândurii de care fusesem legat. - Bateți-vă joc de mine și veți vedea voi! O palmă rece și grea mi-a curmat rostirea. Mă lovise tot ea, neașteptat de dur pentru ceea ce
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Medalii de război împinse adânc în râșnița vremii miros uitat de eroi râșnește continuu mărunt istorie prăfuită ținută ascunsă pe etajera din colț printre afișe lozinci papagali împăiați ce încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de mucegai sepia trepte tocite vieți risipite talcioc totul de vanzare e ieftini poftiți de luați. Referință
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
află vodă ne spânzură! CĂPITANUL ARNĂUTU: Să acționăm cu prudență! Deodată peretele se despică în două și în încăpere pătrunde un individ ciudat, iar peretele se închide la loc. Vampirul își desfășoară mantia neagră ca niște aripi uriașe, apoi le rânjește și-și arată canini lungi. URSUZ:(cu voce răgușită)Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! Boierii și căpitanii se ridică brusc de pe scaune. BOIERII :( în cor) Văleuuu, ăsta-i diavolul! URSUZ: Nu vă
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Nu îmi amintesc. - Acum îți amintești? Liderul s-a ridicat de pe scaun, gluga a căzut dezgolindu-i fața . Nu ... nu era cu putință , cu siguranță delira de la dureri și chinurile îi luaseră mințile. Se uită îngrozit la celălalt cum îi rânjea hidos, cu ochii arzând și obraz schimonosit . Era CHIPUL SAU dar nu exista nicio oglindă. - Eu ți-am furat identitatea și am dat senzația că tu ești cel care ia decizii. - Nu aveai nici un drept! a strigat îngrozit și furios
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva motive, însă suficiente, să te prăbușească.(...). Din adâncurile întunecate ale fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul suicidului, iar ghiara sa rece strânge beregățile poporului muncitor. Normal, poporul, după ce stoarce ultima picătură de zaț și ultimul fum de țigară, se declară pregătit să se-arunce în golul tranziției de la o societate la alta”. Câteva trăsături de
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
o minciună de viață! Uneori îmi spun, ca de la naștere și până la moarte, majoritatea afirmațiilor care se livrează postulate, ca și adevăruri mai mult sau mai puți n definitive, sunt de fapt minciuni...nu, nu minciună impudica, intenționată, care îți rânjește șmecheros în spate, ca un antonim al adevărului, care te trimite direct în parte cealaltă, în partea greșită, ca să iți facă rău....nu, nu asta, ci minciună privită că una din infinitele nuanțe ale adevărului. Cand Einstein ne-a învățat
CERUL ! de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363573_a_364902]
-
înghesuiau printre dărâmături să-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul lui va rânji ce va mai rânji sus acolo pe gard și adio lume, oare Jeni Marmeladă o fi auzit ? o fi știind ea unde este el acum ? O s-o întâlnească el și-o să-i povestească toată pățania...Mulțumi lui Dumnezeu că scăpă
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul lui va rânji ce va mai rânji sus acolo pe gard și adio lume, oare Jeni Marmeladă o fi auzit ? o fi știind ea unde este el acum ? O s-o întâlnească el și-o să-i povestească toată pățania...Mulțumi lui Dumnezeu că scăpă și de data asta
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
necurățeniile pe care i le adusese acei bani, de toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
că lumea e plină de indivizi frustrați de faptul că timpul le fuge printre degete, dar aceleași persoane n-ar ști cu ce să-și omoare timpul într-o duminică liberă, ploiasă, ivită spontan. La cealaltă extremă a fricilor noastre rânjește amenințător plictisul, lipsa de sens, teama că am putea risipi resursa valoroasă care nu se mai întoarce, timpul. Balansăm pe linia de demarcație dintre presiunea termenelor și repausul complet, exitus, cum spuneau latinii. Graba și plictisul, doi poli care mărginesc
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
a eclipsă! Exclamă la vederea lui, Victor Pleșcan. --Salut, gașcă! Tot ca pe vremuri, gata de zaiafet? Și întinse mâna să dea noroc cu ei. Dar cei trei nu catadixiră să-și obosească labele nesimțite, înfipte în buzunare. Îl priviră rânjind a sictir. Într-un târziu, Pleșcan făcu mărunt din buze, cu privirea aiurea: --Ia uite la domnu’ freshpatron ce vioi este! --Pardon, interveni Scârțoi, dom’ inginer de zarzavat electric. Zamfirescu se înroși de ciudă că este luat peste picior. Tocmai
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
știu jigodiile astea ce învârte el în viață? Ar vrea ei să aibă banii și situația lui. Nu se lăsă: --Băăi, nesimțiților! Vă onorează omu’ cu salutul și vouă vă e lene să întindeți mâna? --Vaai, ce onoare, domnu’ șef, rânji Firfirică. Ăștia nu știe că stă de vorbă cu directorul general al zarzavaturilor. Chiar, dom’ director, cu ce ocazie prin umila noastră urbe? Că-n ultimii enșpe ani nu prea ne-ați onorat cu prezența. Zamfirescu și-a dat seama
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Suprema așteptare Cu mine-am plecat în singurătatea mea aleasă Și-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă, Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele, Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coasele Sub pașii mei zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea inutil ereditară. Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă
SUPREMA AȘTEPTARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368443_a_369772]
-
și Strălucitoare (prescurtat P.I.S.S.). În holul de onoare, uriașul candelabru aruncă pete de aur peste lambriurile de mahon. Cam o sută de oameni se mișcă dezinvolt, salutându-se, strângându-și mâinile cu sclipiri perfide-n ochi, scrâșnind din dinți, sau rânjind prefăcut, așa cum se petrece de fiecare dată la un eveniment cu ștaif. Sunt oameni din acel segment, de regulă ignorat de vulg, care atunci când își încurajează copii să se joace cu cercul, le și dăruiesc unul. Desigur cercul polar nordic
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
dintre hotare! Ospățul ține-o săptămâna, plata - săcui de guldeni floare! Ș-un galben le dădu arvuna, brusc nevăzut fu strinu-n clipă... zicașii, cinci, toți di-mpreună plecară înspre Bron în pripă, aclo unde tidva-n vânturi în vârf de păr rânjește, țipă, semănând groaza-n pământuri. Trâmbiți, dobe și higheghi, se grăbeau cu ele-n cârca, că nu mergeau la vreun priveghi, ci la hanul de sub hârca... Se mișca-n par tidva în vânt, auind a pustiu și moarte când muzicanții
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
băuseră toate, încât nu se mai țineau în picioare niciuna. După un timp, Anca vede pe Marco că apare la masa grasului singur, Desire nu se vedea pe nicăieri. Vede apoi pe grăsanul acela slinos cum se scoală de la masă rânjind, încât ea a simțit fiori de spaimă presimțind că lucrurile au luat deja o întorsătură sinistră pentru acea sărmană nefericită fată, care era sărbătorită. Nu știa cum să facă să lase un moment treaba, neobservată de fiul patroanei care se
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
Platon, publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. Suprema așteptare Cu mine-am plecat în singurătatea mea aleasă Și-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă, Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele, Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coasele Sub pașii mei zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea inutil ereditară. Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]