2,283 matches
-
om ,căci e foarte rău". Nu e clar dacă ,rău" înseamnă aici ,grav bolnav" sau mai degrabă ,violent, agresiv, intolerabil" etc. Peste ani, G.Călinescu găsește vorbe grele în legătură cu scrisoarea doamnei Slavici. Osîndește oroarea burgheză a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie ,scăpată de el". Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G. Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă ,burgheză" care cere să-i fie
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
doamnă contemporană ar fi în stare să ucidă sau să pună soțul cu carabina pe ticălos. Domnul doamnei Romanița ,s-a scăpat" de un hoț cu un glonț de 12 milimetri după un stress de numai cîteva minute. Dar să rabzi un scriitor dus cu pluta, sau doar luat în freză, vreme de cîteva zile! Coșmar! Biata doamnă Slavici nu gîndea în termeni de istorie și critică literară! Ea avea pe cap un nebun și atît. Valoarea lui absolută aparținea posterității
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
sînt demult ocupate de alți perdanți, mai piloși. Biata doamnă Slavici a avut noroc. Foarte repede ,s-a scăpat" de Eminescu, cel care încetase a mai fi Eminescu, și va fi răsuflat ușurată. Noi însă, ghinioniștii, va trebui să-i răbdăm pe confrații pe care-i avem. Nici geniali, nici atît de nebuni, simpli faliți de meserie, cu o singură vocație: aceea de a întuneca viața și bucuria altora. De cîte ori citesc scăpările violente, manifestate prin atîtea mijloace, de la pamflet
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
un efect anestezic asupra a 80% dintre pacienți. (...) Invers, o formulă care are un efect iritant asupra a 90% dintre subiecți este următoarea: Să nu dea Dumnezeu cel sfânt/ Să vrem noi sânge, nu pământ!/ Când nu vom mai putea răbda,/ Când foamea ne va răscula,/ Hristoși să fiți, nu veți scăpa/ Nici în mormânt! La auzul acestor stihuri, Eliad Bărbulescu se ridică în picioare, transfigurat de emoție. - Vedeți? zise profesorul. E foarte important să știm că aceste formule magice, odată
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
Toate cuvintele din această carte răspund unor horațiene epistole. Extrag (sincopat) dintr-o ars poetica : „Oricât ai fi de pornit pe cuvinte /.../ ai grijă de ele ca de ochii din cap /.../ învăța - de vrei să forezi mai departe / să le rabzi, să le crezi pe cuvânt”. Așa arată pe podiumul poeziei de referință, în lirica actuala, Virgil Dumitrescu, născut în 4 iulie, sub zodia Racului. S-a întors în trecut că să se găsească pe șine - poetul de mari viziuni romantice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de alta, dar la vremuri noi, tot ei, cu recreații noi! Fără a fi istorici sau critici literări în domeniu, totuși, fie și numai din motivul de a ne bagă singuri în vorbă (nu de alta, dar nu ne mai rabdă gură!), ne dăm și noi cu părerea și întrebăm: 1. cam pe unde ar fi versurile, apoi ideea în înșiruirea de cuvinte: „Melcul e un tanc mai mic cu două mitraliere/tancul e un melc mai mare/mult mai periculos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și Curge-va Lethea peste viii și morții planetei! Anunță meteorologii. Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele Apoi... bem delevarul că pe o otravă rară. E promoroaca pe oasele Sfinților care încă mai rabdă Să treacă peste ele senile și Pașii fetei morgane. Nuntași Întâmplările se desfac din coaja Precum stânjeneii Plantați pe linia orizontului descrescător. În nume propriu Dau alertă maximă Și ...vin contrabandiștii de aur Cu podiumul de premiere la subsioara. Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe care i-a cunoscut, locuri, credințe, tradiții, atitudini și mentalități, toate încadrându-se în armonia cuminte a universului sau poetic. Asceza din anii prigoanei comuniste, puterea de-a refuză colaborarea, lau ridicat pe înălțimile jertfirii christice. Voiculescu și-a răbdat martiriul conștient. Recunoaște vremea prigoanei venită peste creștini și, ca un alt Christ, acceptă Crucea mântuitoare, poate cea mai grea, fără răzvrătire: „Tu, Cruce, dulce jug al lui Christos,/ De Tine-n veci acuma nu mai fug”. Capodoperele voiculesciene, rămase
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
neozeelandezei Christine Jeffs, Sylvia (2003). Un lungmetraj pe care l-am revăzut întâmplător de curând și în fața căruia am trăit șocul pierderii temporare a flerului. Prima dată îl văzusem pe bucăți și mi se păruse "potabil", acum cu greu am răbdat până la sfârșit, spumegând la intervale de cinci minute. Pot să îl cauționez prin dificultatea subiectului, greu de ecranizat. Ceea ce nu-l îndreptățește însă să includă detalii ridicole de genul poetesa în cauză (Gwyneth Paltrow) recitându-le din Chaucer unor vaci
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
lăsăm manipulați! Parcă dracu ne pune să tot căscăm gura,să țopăim și să mai și batem din palme, la tot felul de bazaconii fără să ni se miște măcar un neuron în cap. 3. Indolența noastră ne face să răbdăm de toate, iar pe aleși, personalități cu puteri depline, îi pune în mișcare. Indolența și lipsa de cultură! îmi vin în minte cuvintele Glanetașului din Ion Rebreanu: ,,suntem săraci și proști, domnule!’’ Proști și săraci, relație și duală, și circulară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sută. Pânza stă încordată, gata să se rupă. Martina nu își face probleme. Fie ce-o fi! Va merge până la capăt, în boală și în sănătate! Asta au știut să facă mai toate femeile din familia Sâmbure. Să aștepte, să rabde. își scutură părul căzut peste frunte. Ridică ochii. Privește cerul prin cioburile de vitralii. Este albastru iluzoriu. După toate calculele sale, afară ar trebui să fie deja întuneric. Nu este. Nici lumânările nu sunt aprinse în sfeșnicele din alpaca lucrată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Brâncuși, înnobilat cu diverse categorii gramaticale, schimbat chiar uneori voit, diferitele lui fațete semantice, pe care le dobândește în acest proces de creație lirică ducând în acest caz, la nebănuite și nenumărate valențe filosofice și interpretative... Asemenea lui Iov care rabdă, dar nu-și pierde speranța, la fel și Dumitru Ichim crede cu tărie că nu poți să scrii sau să exiști în Dumnezeu decât în tăcerea absolută a ascultării și a Cuvântului „născut, iar nu făcut’’. Poezia lui Dumitru Ichim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Fără aceste excepții, Dumnezeu nu ar putea crea lumea din nimic, omul nu ar fi rodul creației divine, iar posibilitatea unui perpetuum mobile ar fi o năzbîtie pe care numai mintea copiilor o mai poate plăsmui. Din păcate, știința nu rabdă asemenea excepții. Nu pentru că ar fi opacă în radicalismul cu care le tăgăduiește existența, ci pentru că nu are nevoie de ele. Știința poate descrie realitatea de una singură, fără să mai aibă nevoie de excepții, fulgurații sau revelații miraculoase, cum
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
Însă, parcă, mai Înfundat. Venea mai din adâncuri, dinspre satul cel vechi, dispărut cândva. Rămăsese acolo, semn lui, doar biserica din lemn și cimitirul cu lilieci. „Ducea-v-ați la Lilieci!” - blestema unul, altul, prin sat, când nu mai putea răbda, și aproape toți, primăvara, În fiecare an, când se măsurau iarăși curțile. Ordin de la Tropăneață, președintele c.a.p.-ului, și de la mai marii țării, capi pe la județe. De la cei cu grija față de om! Nu cumva să li se dezlipească burta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
au jurat castitate, sunt și tinere și bătrâne, dar mai sunt și ele, domnițele și jupânesele; tot femei fără etate cu soții sau iubiții, cu nobilii lor cavaleri plecați să se lupte pe viață și moarte cu leul deșertului. Ele rabdă, așteaptă. Pe atunci, În al Treisprezecelea veac după nașterea lui Hristos, orgă aceea era nouă și june era și organistul vestit. Călugărul muzician venea peste coline, la mănăstire, de două ori pe an. Aducea Înscrisuri pe pergamente din piele de
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
frămînta somnul. La Bonn, Paul descoperă sanscrita, în vreme ce Friedrich e atras de lumea ideilor. Prietenia lor seamănă cu o simbioză a contrariilor, în care Nietzsche e condescendent, malițios și mereu înclinat a-și lua peste picior amicul, în vreme ce Paul îi rabdă tachinăriile cu conștiința că umoarea irascibilă a camaradului îi ridică lui însuși tonul psihic. Dar, după patru semestre, drumurile li se despart, Nietzsche plecînd la Leipzig și Deussen la Tübingen, de acum încolo corespondența fiind cea care va acoperi depărtările
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
apoi avertizează asupra ușilor care rămîn închise, oricît ai bate, deplînge dezbinarea dintre oameni și apoi tot el mărturisește că a venit să aducă dezbinarea. Iată de ce prelucrarea politică a vorbelor sale e ilicită. Tocmai de aceea Andrei Pleșu nu rabdă lectura lor ideologică (după tiparul feminismului și al corectitudinii politice), cum de altfel nu acceptă alte trei tipuri de lectură deformantă: 1) interpretarea literală, cînd nu vezi decît sensul de primă instanță și ignori contextul; 2) interpretarea alegorică, cînd găsirea
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
fizică de ordin paralitic, nu le mai poate așterne coerent, altminteri e greu de înțeles cum paternitatea unei cărți de filosofie cuantică poate fi împărțită între doi autori al căror merit e atît de inegal pe terenul cosmologiei încît nu rabdă comparație valorică), cartea lui Hawking atrage atenția tocmai asupra obișnuințelor de gîndire pe care cosmologii le dovedesc în privința istoriei universului. Mai mult, Hawking indică punctele de nevralgie în care fizicienii nimeresc în încercarea de a găsi o teorie exhaustivă. Morala
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
o-nghiți îngerii uituci. Astăzi..., ars poetica, la viitor Mai aștept. Acest vers, umflat ca un înecat, miroase rău, îmi face greață. De ce să forțez un mort să stea în picioare ca o marionetă, cînd, de fapt, mai pot să rabd o clipă două, un an sau doi, un secol. Cîndva, duhul paginii îmi pregătește sigur un imbold. Astăzi..., nici o echivalență imposibilă ...Bătrîna încovoiată, luînd și mîncînd dude căzute, strivite pe asfalt, sînt eu. ...Cerșetorul botos și somnolent culcat pe banca
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
sughițuri: “Nu s-a întîmplat nimic”. “Dar ce ai?”. “N-am nimic”. “Atunci, de ce plîngi?”. “Nu plîng”. Iată o situație banală, de viață. Cum procedăm? În primul rînd, nu se părăsește sub nici un motiv încăperea. Dacă te scapă la baie, rabzi. Dacă sună telefonul, îl lași să sune. Dacă e cutremur, măcar o să ai și tu un motiv să plîngi. Dar nu părăsești încăperea!! Dacă o faci, o să aibă ocazia să-ți amintească că ai lăsat-o singură și că nu
Ce faci când plânge nevasta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18637_a_19962]
-
cam vreo zece zile la rând, deși până atunci le primisem chiar și de două ori pe săptămână. Am devenit neliniștit. Nu știam ce s-a întâmplat. Eu însă nu încetasem să-i scriu. De fapt, nu m-ar fi răbdat inima să nu-i scriu, căci știam cât de trist este să aștepți o scrisoare care nu mai vine! În acele zile de neliniște mi-aș fi imaginat orice, însă nicio clipă nu m-aș fi îndoit de devotamentul ei
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
ultim fir de păr! Când rar se-ndupleca lăsând-o să iasă Pentru mai știu eu ce treburi de corvoadă, La-napoiere o și-nșfoca în casă Forțând-o să-i spuie ce-am vorbit în stradă! Dar fata nu scotea, răbdând, niciun cuvânt Și-adesea spunea cu-o rară înfocare: „Cu el, stăpână, vreau să fiu chiar și-n mormânt, Chiar și-n a iadului, de-o fi, strâmtoare”! În suflet neagră, baba, ca-ntotdeauna, Cu răutatea-i înnăscută ce-o
T R A G E D I E de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373783_a_375112]
-
că îi va da în stradă. După ce Sofia se împotrivi un timp de frică și de asemenea fiind sub efectul alcoolului îi cedă așa că deveniră amanți. Iar Viorel începu să-l trateze cu și mai mare dispreț pe Mihai care răbda cu stoicism toate umilințele la care era supus nebănuind ce era de fapt între Sofia și Viorel, îi surprindea uneori vorbind prin colțurile curții ca și cum ar fi avut secrete, apoi uneori se trezea noaptea și vedea că Sofia nu era
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
spun drept, nu atât de vinovat ca el. El este marele ticălos. ― Unde-i dus el acum, putem vorbi în liniște? ― S-a dus la vânătoare, nici că-i pasă de necazul ce ne așteaptă! Nu mai dorm liniștit! Cum rabzi tu Florico acest ticălos care se folosește de mine să iasă el curat din afacerile lui? Dar ce te întreb eu pe tine? E bărbatul tău și duceți o viață bună împreună! ― O, desigur! De atâta bine îmi caut puțină
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
altfel Îți mulțumesc pentru sarea de pe buze pentru valurile albastre și pentru faptul că îmi ceri aripi, rugăciuni, post negru și puțină credință. Eu nu te-am chemat niciodată, sau doar retoric. Nici acum nu pot să Te chem. Mai rabd puțin. Și nu-mi amintesc să-mi fi dorit vreodată atâta putere. Gata M-am îndrăgostit ca o libelulă de un lac tulbure prin telefon ai grijă ai grijă să nu bei rece să mesteci bine ești frumoasă numai pe
POEZIE by Dana Ranga () [Corola-journal/Imaginative/13685_a_15010]