501 matches
-
se îndrepte, să meargă mai bine, se gîndește Roja, adunîndu-și lucrurile de pe masă, îndesîndu-și le prin buzunare. — Ei, lăsați că oricît de supărată ar fi Delfina pe moment, tot vă mai iubește ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
serios, chiar orice. — Atunci ar fi mai bine să port Încă o pereche de chiloți pe mine, zise ea. Tipul are niște mâini de zici că se crede moașă comunală. Pentru o fracțiune de secundă, mi-am permis o mică răbufnire de gelozie, când mi l-am Închipuit dându-se la ea. Poate că, În timp, o să fac și eu asta. — O să-l rog să mă ducă la un spectacol, zise ea trezindu-mă din reveria mea erotică. Poate că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fie înlocuită de hățișuri de rețele încâlcite. Dar, fără îndoială, exista o corelație între Capgras și paranoia. În cazul ăsta, faptul că rezultatele lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a persecuției și clovnerie le țineau la distanță, asta n-avea cum să reiasă din testele lui Weber. Mark se minuna de jargonul profesional al lui Weber. —Frate! Dac-aș vorbi ca tine, mi-ar pica zilnic ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl ura pe domnul Thurman din toată inima și amenința adesea că o să-l gazeze, când Mark o să adoarmă. Capgrasul o schimba și pe ea. Lupta să nu se obișnuiască. Un timp continuase să vadă: râsul lui, nefiresc de mecanic. Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
depresie ca și cele mai populare medicamente. Ea clipi și-și înclină capul. —Eu citesc trei-patru ore pe zi și nu pot să zic că mă simt deosebit de protejată. O femeie care citea mai mult decât el, care avea propriile răbufniri obscure - n-ar fi ghicit nici una, nici alta. Acum, amândouă păreau adevăruri evidente. — Da? Își strâmbă gura. Încearcă să restrângi la douăzeci de minute. Ea zâmbi și se pocni peste frunte. —Bine, doctore. Dar pentru el s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scări. Partea din spate a capului începuse să i se înroșească, un roșu foarte deschis. Când mi-am strâns destul curaj să mă uit, am urcat pe scări până la el. Îl împușcasem deasupra cefei, unde începea gâtul. Sângele țâșnea în răbufniri scurte și curgea de pe hol până pe treapta de sus, unde făcea o băltoacă nouă într-una dintre zonele adâncite care se formaseră de la prea mult umblat, și se adăuga sângelui întărit al mamei din noaptea de dinainte. Mă sprijineam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bodogănesc dezgustat. Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri de mustrări și ocări! Plus predicile! Oho, ce mare dascăl am ajuns. De exemplu, de ziua mea, când mi-a făcut cadou pantofii ăia italienești cu talpă de crep, ce lecție i-am ținut ca mulțumire! — Uite ce, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cel mai adesea în bătaie de joc, dar care uneori te prinde. E cea mai ieftină distracție să afli din gura lor pe ce lume trăiești, ce se mai întâmplă pe valea asta a Vitanului - o intrigăraie vastă, punctată de răbufniri pasionale, de care te freci de când te știi, ai tot nu ți-e de ajuns... Uneori se descoperea și el curios și plăcându-i la nebunie, mai ceva decât Cristinelei, Elenuței ori lui madam Belciu, povestea asta nesfârșită, hrănindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că prezidează un sacrificiu inutil al acestor tineri care vor pleca cu armament insuficient să înfrunte un inamic dotat cu cele mai moderne mijloace de luptă. Iar el va fi acolo, în frunte, conducându-i la moarte. Dacă printr-o răbufnire a conștiinței s-ar ridica să strige: "Gata, m-am săturat! Refuz să lupt! Prefer să fiu laș, decât să fiu povară sufletului meu!", care ar fi urmarea revoltei sale? Una previzibilă. Curtea Marțială, condamnarea la moarte pentru trădare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
începând cu 27 mai 194072 făcea ca zilele să treacă exasperant de încet, parcă lipsite de viață și fără evenimente majore. Dar undeva, în subteran, noi tensiuni se acumulau celor deja existente și cea mai mică scânteie puteau duce la răbufniri eruptive necontrolate. Deși înalții demnitari germani, inclusiv ambasadorul nazist von Killinger, considerau "simple bârfe de salon" informațiile conform cărora ceva se pregătește în România, supravegherea de către serviciile secrete germane a celor din fruntea ierarhiei decizionale a armatei române, precum și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Într-o seară am aruncat ciocanul cât colo, am venit acasă cu banii ce-i primisem și plângând, i-am spus mamei: - Na-vă banii, eu nu mai vreau nimic, nu-mi trebuie nimic! Era un fel de răzvrătire, o răbufnire a vârstei mele fragede, care nu mai accepta o muncă așa de grea. Dar tata mi-a retezat-o: - Lasă, să știi și tu ce e munca. În viață nu-ți dă nimeni un blid de mâncare pe gratis. N-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Întîmple și ce Dumnezeului or să facă după ce se Întîmplă - și-și plîngeau de milă, unul pe umărul altuia. Alvin avea o slăbiciune pentru limbajul colorat, iar George pentru trabucurile mari și, În timp ce stăteau la birou și discutau cu Norman, răbufnirile verbale ale lui Alvin, de genul „mă piș pe nasul lor”, „pute pămîntul sub ei de idioți” și „le dau muie”, se amestecau cu fumul de la trabucul lui George și se ridicau toate Încet spre tavan, unde se topeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dar trebuie să scriu, fiindcă fulgerările dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub țeasta mea, când abia ațipisem, într-o răbufnire insuportabilă. Reacția minții și a viscerelor mele a fost atroce. Nu știu ce vor să însemne acele imagini, dar ele m-au sleit cu totul, și cu atât mai puțin o să reușesc să le descriu aici în indescriptibilul lor. Am văzut de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o alarmă a minții mele până în cele mai adânci și mai tăcute straturi, o țâșnire a sudoarei ca o aură galbenă explodată-n jurul corpului, o trezire atât de totală, de parcă aș fi băut un milion
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
exista o singură ea). Apoi își reluă unul dintre obișnuitele, exasperantele discursuri emoționale, în care-și exprima suferința și nostalgia la un mod impersonal, încît le puteai crede foarte bine niște declarații de dragoste ușor voalate, deși nu erau decât răbufnirea cenzurată a nefericirii ei. Îmi spunea că se simte mai singură ca oricând, că mă regretă, proiecta asupra mea, ca într-o beție, fantasmele ei pasionale, care altfel ar fi înăbușit-o. Precipitat, printre lacrimi, îmi spunea că ține la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În cel mai rău caz, s-ar fi supărat pe vecinul care tușește, poate că ar fi mormăit acolo „ei, dar de ce tușești!“ fiind foarte departe de dorința de a lovi, de a-l distruge pe un om, necunoscând această răbufnire de ură. Așadar, ipoteza că Ivanov ar fi fost supărat încă înainte ca vecinul să înceapă să tușească și că supărarea i-ar fi provocat o asemenea explozie de ură cade ca nefondată. De aceea să renunțăm la ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună parcă însăși ,,Eroica”. Dar, în scurt timp, totul se potolește și repriza readuce atmosfera poetică, visătoare, de la început, umbrită din când în când de ecoul răbufnirilor dramatice. În partea a III-a - scherzo (allegro) - este remarcabilă măiestria cu care știa Beethoven să dispună timbrele instrumentale. Dialogul între instrumente, precum și alternările de intensități, creează momente de un umor scânteietor. Iată un fragment din începutul acestei mișcări: În
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
sine (sau, mă rog, își găsește geamănul malefic, Victor). Aș vrea un Mircișor care să se lovească de secretele, minunile și plictiselile vieții amoroase mature, de propriii copii, de... Nu e un reproș serios, de critic profesionist, e doar o răbufnire care mi-a urcat în gât încă de la al doilea volum: maturizează-te, Mircișor! Nu există profunzime, nu avem nici măcar de-a face cu vreo parabolă, cum s-a mai spus. Da, găsim fractali și oglindiri nemăsurate, dar le găsim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ori că ne reculegem și dăm înapoi încetul cu încetul, cert este că nu putem împinge lucrurile până la capăt, zicând: sunt gata să mor pentru gestul ăsta. Riscul morții, românul nu și-l asumă doar ca să fie consecvent cu o răbufnire inițială. Or, în general și în comparație cu alte temperamente, rusul își duce până la capăt patima, riscă totul pentru ea, fără să se mai gândească la consecințe - că doar asta înseamnă să riști! Bine, dar nu numai noi, românii, nu suntem în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spectacole n-a cunoscut o asemenea persoană. Imposibil să nu-i fi reținut atenția, mai ales că nu oricine e luată într-un Mercedes alb! Dar nu se hotărăște să rostească întrebarea. Ba chiar, o clipă, simte în el o răbufnire de furie. Acum ar fi putut avea o viață fericită, alături de o femeie dragă, cu o mare putere de înțelegere. Așa i-a rămas în amintire Teona. Deși, la despărțire, cînd, paralizată, pleca în mașina soră-sii, i-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu-i putea suferi pe bărbați. Acum, măcar, are motiv. Din cîte știu, își adoră soțul. Chiar și cînd vine la serviciu cu vreo vînătaie la ochi. Mihai lasă privirea în jos și oftează. Vezi, Doris, murmură el ca o răbufnire înfrîntă cu greu, chestiile astea mă interesează în măsura în care îmi permit o analiză profundă a firii umane. Altfel, e bîrfă vulgară, e... Știu! Mi-am dat seama în Gara de Nord. Și nu m-am bucurat. Pentru că nu poți face din toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în cele din urmă, ca o bombă, Lizaveta Prokofievna. Nu unul ca tine, Ivan Feodorovici, cu judecata și verdictele tale; nu grobian, nu grosolan ca tine, Ivan Feodorovici... Imediat, Ivan Feodorovici scăpa cu fuga, iar Lizaveta Prokofievna se potolea după răbufnirea ei. Firește, în seara aceleiași zile, inevitabil, devenea neobișnuit de atentă, calmă, blândă și respectuoasă cu Ivan Feodorovici, cu „grobianul ei grosolan“, cu bunul și simpaticul, iubitul ei Ivan Feodorovici, pentru că l-a iubit toată viața și chiar fusese îndrăgostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sângelui, la artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie. Și de aceea, în încîntarea wagneriană, valuri îndepărtate și pline de amurg tălăzuiesc în preajma tâmplelor obosite sau răstoarnă peste vine adormite leacuri de vis și de pieire. Răbufnirile morții împestrițează peisajul gramatical al existenței, așa cum ni-l prezintă excesul de sistem al plictiselii, și-n locul lipsei de surprize ne așază la pândă, cu postul instalat în neliniștea noastră. Din plictiseală, printr-un lung proces, putem ancora în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adânc. Doar Drusus mai încearcă să-și găsească fericirea înăuntrul lui. Dar prin uneltirile lui Gallus s-a înstrăinat de ea și de soție. A ajuns să fugă de lume ca să fie singur cu el însuși. De aceea are uneori răbufniri atât de crude și violente. Cineva o apucă de fustă. — Hai odată! o zorește Agrippina. Se scoală în picioare. Încearcă să se dezmeticească. E încă buimacă. Hai, că mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din urmă, trîntind ceașca astfel Încît ceaiul se vărsă. Pentru că știam c-o să reacționezi așa! Răstălmăcești totul. Te aștepți să mă simt vinovată. Mă simt vinovată chiar - o, Doamne! Chiar și față de mine! Își coborî vocea, atentă fiind, În toiul răbufnirii de furiei, la cuplul de la parter. Apoi continuă: Dacă se Întîmplă să mă Întîlnesc c-o femeie, să mă Împrietenesc cu cineva - Sfinte Dunmnezeule! Ieri m-a sunat Daphne Rees. M-a invitat la masă - la un prînz obișnuit! - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]