418 matches
-
de locuitori în satele Bălănești, Colacu, Gămănești, Ghergani, Mavrodinu și Săbiești. Cealaltă comună de pe actualul teritoriu al orașului, Vizurești, avea în compunere în 1925 satele Vizurești și Ghimpați, cu 1390 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești. În 25 noiembrie 2004
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
Bălănești, Colacu, Gămănești, Ghergani, Mavrodinu și Săbiești. Cealaltă comună de pe actualul teritoriu al orașului, Vizurești, avea în compunere în 1925 satele Vizurești și Ghimpați, cu 1390 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești. În 25 noiembrie 2004, comuna Răcari a fost
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
orașului, Vizurești, avea în compunere în 1925 satele Vizurești și Ghimpați, cu 1390 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești. În 25 noiembrie 2004, comuna Răcari a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Răcari se ridică la
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
cu 1390 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești. În 25 noiembrie 2004, comuna Răcari a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Răcari se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești. În 25 noiembrie 2004, comuna Răcari a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Răcari se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,31%), cu o minoritate de romi
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești. În 25 noiembrie 2004, comuna Răcari a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Răcari se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,31%), cu o minoritate de romi (4,21%). Pentru 4,42% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
21%). Pentru 4,42% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,13%), cu o minoritate de penticostali (1,57%). Pentru 4,44% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Orașul Răcari este o localitate a cărei economie nu are o ramură preponderentă și există un echilibru între producția agricolă și cea industrială.Principalele ramuri industriale sunt:metalurgie,prelucrare a lemnului,confecții și textile. De asemenea, funcționează un număr de aproximativ 150
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
calea ferată electrificată, dublă, "Craiova - Filiași", localitate / sat care, până dincoace de cel de-al II-lea război mondial, are statutul de "comună" și, sub administrația comunistă, pe cel de "sat;" în vremea administrației dejiste, satul Tatomirești a aparținut comunei Răcari, raionul Filiași; iar în vremea administrației ceaușiste - ca și după Revoluția Română Anticomunistă din Decembrie 1989 -, satul Tatomirești, însumându-se cu localitățile / satele Răcarii de Jos, Piscani, Meteu, Brădeștii Bătrâni, Brădeștii din Față, Pârligeni și Valea Rea, formează comuna Brădești
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
sub administrația comunistă, pe cel de "sat;" în vremea administrației dejiste, satul Tatomirești a aparținut comunei Răcari, raionul Filiași; iar în vremea administrației ceaușiste - ca și după Revoluția Română Anticomunistă din Decembrie 1989 -, satul Tatomirești, însumându-se cu localitățile / satele Răcarii de Jos, Piscani, Meteu, Brădeștii Bătrâni, Brădeștii din Față, Pârligeni și Valea Rea, formează comuna Brădești, din județul Dolj, regiunea / provincia Oltenia, din România. Satul Tatomirești de azi - alcătuit din trei părți: Tatomireștii de Jos (sau "Tatomireștii din Vale“, partea
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
Tatomireștii din Vale“, partea de pe "buza platoului / dealului", de la autostradă și de la calea ferată, dintre Pârâul Văii Rele și Pârâul Bongioaicăi, în ultimele două decenii, cu extindere urbanizatoare rapidă dincolo de măgura Țâțova, între Moara Mare și Castrul Romanilor / Gara CFR Răcari), Tatomireștii din Deal (partea de la nord de măgura Țâțova, de pe platoul dintre Pârâul Bongioaicăi și Pârâul Păunii Pachii) și Tatomireștii Mari (sau "Tatomireștii de Sus", partea platoului dintre Pârâul Păunii Pachii și Pârâul Răcărel) - are - aproximativ - o suprafață de 31
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
o suprafață de 31 de kilometri-pătrați și o populație de 2500 de locuitori (toți fiind români / valahi și, de religie, creștin-ortodocși), învecinându-se - la est - cu satul Valea Rea, la nord - cu satele Meteu și Piscani -, la vest - cu satul Răcarii de Jos și, la sud, peste Jiu, cu satele Sfircea și Scăiești. Subsolul Tatomireștilor (platoul estic) are încă bogate zăcăminte de "țiței". Prima sondă de foraj - care și-a făcut apariția în marginea de vest a Tatomireștilor de Jos, dominând
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
-i și reședință, pe malul stâng al Jiului - și Sfircea - cătun / sat pe malul drept al respectivului râu. Comuna Tatomirești «se învecinează la Est cu comuna Brădești, despărțindu-se prin Valea-Rea; la Sud, cu comuna Braloștița»; la Vest, cu comuna Răcari; «și la Nord, cu comuna Brădești.» (MDGR, V, p. 549). Terenul comunei Tatomirești - întins ca-n palmă, atât pe platou cât și în câmpia / lunca râului - este scăldat de Jiu și de pâraiele-i afluente, pe «direcțiunea de la V. spre
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
anul 1886, de d-na S. Filișanul; cealaltă - în cătunul Sfârcea, făcută de locuitori, pe la anul 1850, ambele deservite de 2 preoți și 2 cântăreți». Comuna Tatomirești este traversată de trei kilometri ai «căii ferate», fiind deservită de Stația CFR Răcari; între «căile vecinale, una(-i) către Scăiești, în întindere de 5 km», alta-i către «Brădești, de 7 km.». Despre "reședința comunei, care-i satul / cătunul Tatomirești", «situat pe stânga râului Jiul și străbătut de dealul Tatomirești», mai aflăm că
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
Zădăriciu; comuna Vânătorii Mari avea 2840 de locuitori în satele Vânătorii Mari, Cupele și Corbeanca. În 1931, comuna Zădăriciu a primit denumirea de "Crevedia Mică", după numele satului său de reședință. În 1950, cele trei comune au fost transferate raionului Răcari și apoi (după 1952) raionului Titu din regiunea București; în această perioadă, comuna Corbi-Ciungi și-a schimbat numele și reședința în "Vânătorii Mici" și a preluat și satele Zădăriciu și Belimoaica ale comunei Crevedia Mare. Satele Belimoaica și Corbi-Ciungi au
Comuna Vânătorii Mici, Giurgiu () [Corola-website/Science/300450_a_301779]
-
deservite de șoseaua județeană DJ601A, care duce înspre est la București (cartierul Militari), și spre nord-vest la Dragomirești-Vale și mai departe în județul Giurgiu la Joița și în județul Dâmbovița la Brezoaele, Slobozia Moară (DN7), terminându-se în DN71 la Răcari. Prin comună trece calea ferată de centură a Bucureștiului, segmentul fiind tranzitat de trenurile ce circulă între București și Videle (cu destinația Craiova sau Giurgiu). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Chiajna se ridică la de locuitori, în creștere
Comuna Chiajna, Ilfov () [Corola-website/Science/300492_a_301821]
-
Șanțu Florescu și Turbați s-au separat și au format comuna Turbați, arondată aceleiași plăși, și cu o populație de 3900 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Răcari din regiunea București. În 1964, denumirile satului și comunei Turbați au fost schimbate în "Siliștea Snagovului", iar satul Fundu a primit numele de "Pescarii". În 1968, comuna Siliștea Snagovului a fost din nou desființată și a fost inclusă în comuna
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
alipit comunei Tâncăbești, care făcea parte din plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ și era formată din satele Ciofliceni, Ghermănești, Mitropolia, Tâncăbești și Filitis. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați din regiunea București, iar în 1960 — în raionul Răcari al aceleiași regiuni. În 1968, a trecut din nou la județul Ilfov, mai multe comune fiind desființate și sate comasate pentru a obține structura actuală. În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
Bâra, Coadele, Fundu și Șanțu Florescu; în 1925, ea făcea parte din plasa Buftea-Bucoveni a județului Ilfov și avea o populație de 3900 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului Căciulați și apoi (după 1960) a raionului Răcari din regiunea București. În 1964 satul și comuna au primit numele de "Siliștea-Snagovului", iar în 1968 comuna s-a desființat, satele ei fiind trecute la comuna Gruiu, rearondată județului Ilfov. Tot atunci satul Pescarii (fost Fundu) a fost inclus în
Siliștea Snagovului, Ilfov () [Corola-website/Science/300509_a_301838]
-
arondata plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ, fiind formată din satele Bălțeni, Brătulești, Cocioc, Periș, Piscu, Văleni și Buriași, cu 5380 de locuitori în total. În 1950, comuna Cocioc a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Răcari al regiunii București. În 1968, a redevenit parte din județul Ilfov, cu această ocazie comună fiind reorganizata. Astfel, satele Pârlita, Cocioc și Brătulești au fost comasate și incluse în satul Periș, care a devenit reședința comunei și a dat și
Comuna Periș, Ilfov () [Corola-website/Science/300506_a_301835]
-
piața imobiliară o astfel de locuință ar fi valorat 150.000 de euro. Această tranzacție s-a perfectat deși conform declarației sale de avere, Medar mai deținea în proprietate, împreună cu soția, două case de vacanță: una din 1991, în comuna Răcari, și una din 2003, la Bușteni. Legea nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357 din 2006, pentru vânzarea locuințelor de serviciu din apărare, ordine publică și securitate națională, interzice cumpărarea apartamentelor de către persoanele care „dețin în proprietate, ele sau
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
un actor român, scenarist și autor al mai multor volume de versuri. A fost fiul lui Ion (Ioan) Radof (născut în Basarabia, în comuna Cot-Chitai, plasa Ismail, județul Cetatea Albă) și al Mariei Radof (născută Nicolae), din comuna Butimanu, plasa Răcari, județul Ilfov. Școala primară a făcut-o la școala Parohiala - catolică “ Sfântul Iosif “ din București apoi a urmat cursul inferior al “Colegiului Național Sfântul Sava“. După reforma învățământului s-a înscris la o școală comercială. După ce a promovat un examen
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
irigații în județul Dâmbovița. În 1976 - 1978 au fost executate alte două lacuri Adunați și Ilfoveni, odată cu derivația Ilfov-Dâmbovița, în zona Mircea Vodă, cu o capacitate de 4 m³/s. O ultimă lucrare a fost derivația Ilfov - Dâmbovița, din zona Răcari, care permitea devierea debitelor de viitură ale Ilfovului în Dâmbovița, de unde puteau fi tranzitate mai departe fie în Ciorogârla, fie în Argeș prin derivația Brezoaiele (Dâmbovița - Argeș), care debușează în Argeș în amonte de podul peste Argeș al autostrăzii București
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
a vândut cărțile de medicină și a cumpărat un set de tobe și un frac. Muzică l-a atras de tânăr, dar familia nu știa nimic despre schimbarea în viața lui. Într-o seară când cântă la barul de noapte „Răcarul”, mama sa, a fost adusă de prieteni să-și descopere propriul copil pe scenă. Maria a leșinat când l-a văzut pe fiul ei cântând și a făcut o „scenă” nedorită de Gion. A fi cântăreț în acele vremuri era
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
Moara Săracă și Pășcani, având 3160 de locuitori. În 1950, comuna Căciulați a devenit reședința raionului Căciulați din regiunea București, statut pe care l-a avut până în 1960, când raionul a fost desființat, și comuna a fost inclusă în raionul Răcari al aceleiași regiuni. În 1968, a devenit parte a nou-reînființatului județ Ilfov; cu această ocazie, satele Canela, Moara Săracă și Pășcani au fost comasate într-un singur sat, denumit "Moara Vlăsiei", și devenit reședința comunei, care a și luat numele
Comuna Moara Vlăsiei, Ilfov () [Corola-website/Science/310024_a_311353]
-
Ilfov și avea o populație de 2727 locuitori. Comuna Brezoaiele era inclusă în plasa Ghergani din județul Dâmbovița și era formată din cătunele Brezoaia-Brăiloiu și Brezoaia-Clucora, cu 1867 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Răcari din regiunea București și în perioada care a urmat comuna Brezoaia a fost desființată și împărțită între comuna Ulmi și comuna Brezoaele. În 1968, comuna Brezoaele a fost transferată la județul Ilfov; compoziția sa a devenit atunci cea actuală, cu
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]