1,313 matches
-
nu, nu! În mijlocul capitalei apăru un fel de linie Maginot autohtonă, adică un șanț cu niște metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică și ce era la gura combatanților, să te ferească Sfântul! Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
niciodată răspunsul. Chiruță însă, om al oportunităților exploatate la maximum în folosul său, profită de tăcerea ce se lăsase, tăcere necesară surprinderii, pe cât posibil fără nici o pierdere a tuturor dialogurilor, mai mult sau mai puțin onomatopeice venite din interiorul blocului, răcni spre disperarea întregii asistențe: - Oameni buni! Dragi tovarăși! Iată, profesorii au declarat grevă și nici nu vor încheia situația elevilor pe anul școlar în curs! Ei și-au cerut însă scuze copiilor pentru că vor rămâne repetenți, dar și părinților pentru
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
care-și nota ideile principale, cu limba scoasă, transpirând fericit, muind în gură creionul chimic și umplând cu frenezie filele zdrențuite ale unui carnețel cu coperți roșii, slinoase. - Notează toa’șu Gheban ca să-ți dea ăia primă dă unu mai, răcni ca să audă toată lumea Chițoi, un tânăr care, cu regularitatea creșterilor prețurilor la apa rece, intra pentru câteva luni la pușcărie, de unde de altfel se întorcea refăcut fizic, rumen în obraji și cu mult dor de viață! - Băiii, Nel’le, nu
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
greșit cu nimic, ba mai mult, le plătește și salariile! Pielea oratorului Chiruță se umplu de o urticarie suspectă, nasul căpătă o splendidă culoare vineție, ochelarii de activist, aceia lipiți cu leucoplast, mai plesniră puțin într-un loc, iar omul răcni ca înjunghiat în inimă: - Băăă, contrarevoluționaru’ dracu’, pă’ cu unii ca voi nu mai ieream noi acu’ liberi bă, ieream tot sclavi la burghezo-moșerime și nu aveai bă, moșule, nici un drept, că te călca cu tancurile-n picioare! Băi, tataie
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
își regăsi, destul de greu, puterea de a înjura, la modul profesionist al breslei din care provenea, dar un frison de luciditate îl împiedică să o facă! Observase la timp că, la capul lui, minunata sa soție bătea niște fasole și răcnea precum că: „scoală-te, animalule, că horcăi ca unu’ cu gâtu’ tăiat, dă mă bagi în boale și nu-s io sluga ta să rabd toate porcăriile voastre dă bețivi nenorociți care distrugeți viețile femeilor cinstite cu apucăturile voastre, că
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
că prostul de Lae începuse să râdă cam într-o dungă, se ridică de la masă, repezi niște picioare în coastele dulăilor, care, culmea, de data asta, nu se mai sinchisiră de tratament și dădeau în continuare veseli din coadă, apoi răcni, deși se afla la numai doi centimetri de fața calmă a bătrânului: - Bă, lua-v-ar dracii să vă ia, că nu vă mai săturați, de unde bă, să vă dau, nu vedeți că sunt rupt de muncă, din zori și
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
pământ sfărâmându-se în mii de bucăți. Statuia lui Apolon, din vârful muntelui Athon, care era aurită și se vedea în zilele senine de la Constantinopol, în fața căreia se aduceau jertfe de către cei care se închinau zeilor păgâni, a început să răcnească groaznic: Ieșiți să întâmpinați pe Maica Marelui Împărat și adevăratului Dumnezeu Iisus Hristos!”, după care a căzut din vârful muntelui împreună cu diavolul care locuia în ea, sfărâmând coama întreagă a muntelui și prăbușindu-se în mare. Oamenii au venit cu
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
arate celor prezenți nevinovăția sa în sentința dată dreptului aceluia, după cum îl supranumise Ponțiu Pilat. Apoi procuratorul mai spuse ceva despre sângele acelui drept care urma să fie răstignit, însă Baraba nu fu atent la ceea ce se spunea dar auzi mulțimea răcnind de bucurie și făcând semne aprobatoare. Durerea din umăr îl făcu să geamă pe tâlhar însă știa că urma să fie eliberat. Adus din nou lângă Iisus din Nazaret, Baraba își dădu seama dintr-o dată de faptul că acel om
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bine știind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, și să facem toate acestea convinși fiind că suntem membrii Bisericii lui Iisus Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porțile iadului nu o vor birui!... (pp. 70 - 72). Vorbind, aici, de
RECENZIE – IOAN CODOREAN, „BISERICA ÎN LUME – DEZBATERI ACTUALE”, EDITURA PRIMUS, ORADEA, 2012, 106 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350437_a_351766]
-
avea și sarcina de a lucra în presă. Pe ansamblu, se putea vorbi de o societate exemplar planificată, armonioasă și convenabilă puterii Consiliului, numai că uneori apăreau, mai ales din partea unor declasați de genul Vas, Cos, ori Ghi, unele probleme, răcnite în public, despre etică, sau evoluție, despre dominație, vorbindu-se chiar de o conspirație a androizilor. Era deci timpul unor măsuri! Ferme, la nevoie radicale, dar profund morale! Deși, fixația asta cu morala începuse deja să fie considerată o hibă
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
spiralate, un pitic monstruos îmbrăcat în fiare, cu ochi injectați, nas borcănat și o ghioagă ghintuită în mână. Părea destul de pornit să-l termine pe nefericitul care se zvârcolea pe podea, când, deodată, atenția i se abătu asupra ei. - Haahhh, răcni dihania în limba aceea guturală, dar tu domniță cine ești și care ți-e pohta de umbli despuiată prin castelul nostru!? - Hiiii, răspunse la rândul ei Silvia, înțepenită de frică și nepricepând nimic din ce se întâmpla în jurul ei. Numai
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
în încăpere, se înclinară ceremonios rostind într-un glas: - Binecuvântat să fie în veci prea nobilul nostru stăpân, ducele Tishlaifer von Tasche! - Priviți nobili cavaleri, această domniță a noastră, care ne va sluji cum se cuvine înaintea bătăliei de astăzi, răcni, vizibil satisfăcut, micul monstru din adâncul tablelor care-l acopereau. Așa numiții cavaleri nu manifestară nici un interes vizibil, iar Silvia deși se pocnise zdravăn cu capul de tăblia mesei tăcea chitic, fără să facă supoziții asupra conceptului de slujire, emis
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
să spună ceva, eventual să emită un protest, doar atunci când omulețul acela feroce îi ridică picioarele pe umerii lui. Dar, nu apucă să o facă, deoarece fu săgetată de o durere cumplită. Nemernicul era supradotat, dar în nici un caz intelectual! Răcnea fericit, întrebând-o dacă recunoaște vârtoșenia lui, cerând de băut, răsturnând cana de fier ce-i fusese înmânată cu o oarecare ceremonie de unul dintre participanți, vărsă pe lângă gură peste pieptarul de zale și cuprins de frenezie dezgoli trupul aproape
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
avu o clipă de derută! - Prea nobili cavaleri, veniți a privi și a vă minuna! Iată domnița aceasta a noastră nu are păr și, vai, păcatelor noastre, miroase a fân precum măgarul scutierului nostru! Minune, minune, de trei ori minune, răcnea ca un apucat gnomul. Dar care ți-e numele tău domniță, mai întrebă el cuprins parcă de grija cunoașterii intelectuale, în timp ce camarazii săi se uitau nedumeriți la trupul fără păr pipăind-ul pentru a se convinge că este adevărat ce
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
acolo unde ea știa că-și amenajase sufrageria, de-a lungul pereților erau înșiruite diferite oale de noapte, sau simple găleți de lemn, majoritatea prea pline. Constată însă asta abia când era pe la mijlocul camerei, cu picioarele goale pe podeaua cleioasă. Răcni și o zbughi afară! Contesa o privi cu înțelegere. - Biata de tine, de unde să știi tu că oamenii își fac nevoile în hârdaie, sau în oale? Tu ești obișnuită să faci în tufișuri. Ei, hai, o să te duc afară, cum
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
micuța contesă trase de pe trupul Silviei pânza de in de care ea era așa de mândră acum câteva ceasuri. Un suspin de îngrijorare cuprinse adunarea. Era adevărat ce spusese ducele! Dar, era doar începutul. Ducesa se chirci de oroare și răcni: - Verhildo, dă-te, fato, mai la o parte, tu nu văzuși că are ghearele roșii dă la sângele scurs din trupurile celor pe care i-a sfâșiat și i-a mâncat! Abia acum Verhilda, care era cam căscată din fire
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
războinicii, fără să-și fi schimbat hainele și fără să le pese că erau murdari și în albul ochilor de sânge, sudoare, fum și noroi. Se asemănau astfel câinilor care, bucuroși de victorie, năvăliseră și ei printre picioarele cavalerilor. Toți răcneau, se înjura, se dădeau palme și pumni în tinichelele armurilor, apăruseră deja primele platouri cu mâncare, iar veselia condusă, desigur, tot de duce, începuse să fie atotcuprinzătoare. Mai ales că, bătăliile dintre câini, stimulate de nobilii cavaleri, ofereau un încântător
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
prima oară după mulți, mulți ani, se închină rugându-se fierbinte să n-o solicite nimeni. Se vede treaba că ruga i-a fost ascultată, deoarece cei care intrau în încăpere, cavalerii veniți să le onoreze pe domnițe deci, când răcneau: „Une-i, băă, nimfa s-o sfințim?”de peste tot se auzea: aici, aici, aici sunt! Iar cavalerii, naivi, cum sunt toți bărbații de altfel, se ghidau după vocile înșelătoare, de unde probabil și legenda cu viclenele sirenele care-i duc la pierzanie
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Silvia se mișcă puțin ca să nu moară sufocată, iar namila căzu pe podea cu un zgomot asemănător unor tingiri aruncate pe trotuar. Nu gemu și nici nu încercă să se ridice, mai ales că, așa cum a observat Silvia, înainte de a răcni, avea un topor înfipt în cap. În cameră se produse un taifun. Toată lumea scotea țipete pe diferite voci, se agita și dădea să iasă. În îmbulzeală cavalerii călcară în picioare niște domnițe care se împiedicaseră în fuste, dovedind astfel că
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
l-am auzit zicând către altul „Se la vi an roză”. Adică se... la vie cu Roza. Roza-i bucătăreasa și-i soră-mea. Îți dai seama că n-am putut răbda. I-am proptit țeava la ombilic și-am răcnit la el: „Cine se, mă, la vie cu Roza? Și de unde știi tu, mă, i-ai văzut? Și dacă se, pe tine ce te ... grija?” Eh...pe chestia-asta am luat zece la sută pe trei luni, dar am scăpat ieftin
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351660_a_352989]
-
de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bine știind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, și să facem toate acestea convinși fiind că suntem membrii Bisericii lui Iisus Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porțile iadului nu o vor birui!... Omilia a XXII-a către tineri
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
concept pe atunci, mai ales că el și contravine eticii protestante ... Poate greșesc, totuși, căci iată dialogul dintre Maica Păianjen, ajunsă lider al S'uthlam și Tuf, spre final: „- Ai lăsat deoparte blestemata de umanitate cu mult timp în urmă! răcni Tolly Mune. Dar nu ești zeu, Tuf! Un demon poate. Un afurisit de megaloman, cu siguranță. Poate un monstru. Da, o abjecție amărâtă. Un monstru, nu un zeu! - Un monstru ... Într-adevăr, zise Tuf clipind. Am sperat că neîndoielnica dumneavoastră
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
activității. Mărășteanu o privi năuc: --Codul CA...ce? Al cui, a cui...activitate? --A dumitale, domnule, a dumitale!a explodat înfuriata blondină. Vedeți, domnilor? Mai aveți răbdare să-l suportați? --Mai avem! răspunseră cei din față, dar ultimul de la coadă răcni: eu nu mai am, domnilor! Să plece și să-și completeze dosarul cu cele solicitate. Vine aici cu el incomplet și ne mănâncă nouă timpul cu prostii. --Stați puțin, fraților, se rugă cu vocea plângăreață Mărășteanu. Am precizat acolo,stimată
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
care a spus că spânzul vindecă mai bine cancerul, așa cum a citit el într-o revistă. Mărășteanu, cu o falcă-n palmă, îi privea uluit și aștepta verdictul final. Însă hărmălaia fuse întreruptă de cel nerăbdător,ultimul de la coadă, care răcni: --Terminați, domnilor, cu bazaconiile! Mușețel, tei, talpa gâștei, mierea ursului, nu contează. Trebuie un nume caracteristic tuturor plantelor medicinale, un principiu comun. Amarul, domnule, ăsta e principiul comun care ne vindecă de toate prostiile făcute-n viață. Zi-i, domnule
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
Și inima mea era din nou sfâșiată. Atunci, pentru prima dată am spus: „Doamne, dacă pentru Tine trebuie să renunț la tata, o voi face.” După biserică m-am întors acasă, iar tatăl meu era ca un mielușel. Dacă dimineața răcnise ca un leu, acum era ca un mielușel și din nou am văzut minunea lui Dumnezeu în viața mea. Reporter: - Ce s-a întâmplat între timp cu dumnealui? Anca Dumitrașcu: - El de multe ori îmi spunea că mi-am distrus
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356588_a_357917]