1,700 matches
-
12 ani, elev al Liceului teoretic „Omega” din Târgu-Mureș), „tehnoredactor” fiind pictorul Mihai Chiriac. Una dintre cele mai frumoase cărticele postdecembriste pentru copii - o adevărată bijuterie! Scrisul Titinei Nica Țene e ca o fântână la răscruce de drumuri, limpezind și răcorind sufletele prea osteniților trecători, sentimentele ei depline și nedisimulate - cercei de flori înmiresmate -, bucurând zborul fluturilor și inimile calde. Este reconfortantă această apariție editorială, dedicată „scumpilor mei nepoți: Anastasia, Catinca, Darius și Paul ”, pe care autoarea o structurează în două
VIAȚA CA JOC, JOCUL CA VIAȚA, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU, LA VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367025_a_368354]
-
lumina zilei anul acesta. Partea a I a Copilăria “Dacă inima ta este un vulcan, cum te aștepți să înflorească dragostea în ea?” Kahlil Gibra 1. Țipătul din munte Se auzea foșnetul pădurii, iar vântul se strecura leneș printre copaci, răcorind fața nădușită a călătorului solitar ce-și propusese să ajungă până la stânele din zona satului Secăria, dincolo de Teșila. Avea el o treabă cu baciul stânei. Doctorul ortoped Istrate plecase din Câmpina lui Nicolae Grigorescu și a lui Bogdan Petriceicu Hajdeu
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
jivine ale pădurii făceau legea. Se opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie batista și începu să se tamponeze pentru a-și răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria parcă nu-i mai era de folosință. I se părea că se îngreunase
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
din tablă de două sute litri pe bucătăria de vară din curte și cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duș. Se încălzea apa de la soare și așa se mai spăla când nu mergea la serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. - Nu mai are o cameră bătrâna și pentru mine? Sau poate locuim împreună, că uite ce pat larg ai. Plătim chiria pe jumătate și așa mai facem economie la salariu, glumea fata veselă. - Despre
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
amintească. Nu s-a mai văzut cu acel „cunoscut” din facultate, când spre surprinderea sa, l-a întâlnit ultima dată instantaneu sau nu, pe plaja din Constanța, unde, după defilarea cu prezență obligatorie de la 1 Mai, a vrut să se răcorească cu o baie în mare, la plaja „Modern”. Cineva a bătut-o ușor pe umăr și a rostit: - Ce faci aci, Săndica? - Bine fac, rostise fata întorcându-se spre cel ce o atenționase așa pe umăr. După câteva secunde de
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
de nerăbdătoare să mă pătrunzi, să-mi răscolești toată dorința de a te avea și de a scăpa de coșmarul care m-a cuprins, că nu voi putea alunga fierbințeala ce mi-a cuprins întregul corp. Te rog să mă răcorești cât mai grabnic, te rog, fii bun cu mine. Corpurile celor doi parteneri ocupați cu jocurile erotice se potriviră unul peste celălalt într-o rugăciune tainică, iar fata conducând cu pricepere masculinitatea bărbatului pe făgașul făgăduinței, umplu golul dureros, apăsându
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
de munteni nu prea erau interesați pe la vârsta lor ce ascund fetițele sub chiloți și maieuri. La scăldat nu se prea foloseau costume de baie de către săteni. Doar pe la turiști mai vedeai câte unul - două, când se aventurau să se răcorească în undele Florei sau în lacul Paltinu, sosiți la vreun grătar pe malul apei. *** Anul 1984 a fost marcat de mai multe evenimente: - Deschiderea Jocurile Olimpice de iarnă de la Sarajevo, pe 8 februarie. - Pe 6 mai, la Palatul Sporturilor din București
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
flori gătită. Coasa fâșîie și iarba în cascade-i la pământ, un parfum divin înalță o boare de vânt. La amiază Soarele este-n bolta cerului și trimite fierbinți raze pe întinsul câmpului. Noi prânzim, ne odihnim, cu apă ne răcorim și mai facem câte-o glumă să ne veselim. Către seară strângem fânul și încărcăm carul, boii trag în jug alene, praful urcă-n valuri. Facem un popas și boii-i adăpăm la cișmea, ne spalăm și noi cosașii, în
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
în aer liber. Trăia un moment de euforie și ochii îi străluceau luminați de o strălucire aurie. Oaspeții fuseseră toți anunțați dinainde să-și aducă costumele de baie căci petrecerea fiind intimă, puteau să facă baie în piscină să se răcorească, să se simtă în largul lor. Era încântată și mândră de sine și-i părea rău într-un fel, că papa nu putea vedea de ce e ea în stare, căci el era un punct de referință în viața ei. Iată
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
încă, nu te duc în piscină iubirea mea, mă înnebunește pasiunea ta și doresc să te gust încă bucățică cu bucățică iubito, iar tu să faci la fel cu mine! Ea se zbătea să meargă degrabă în piscină să se răcorească, căci acel pahar de șampanie din care băuse simțea că o mistuie pe dinlăuntru, însă el cu încăpățânare o reținea prizonieră între brațele sale, lipită de corpul lui tare și o picura cu șampanie din paharul lui, pe umeri, pe
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ARINA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Numai ce întinsese mâna după ceaiul de verbină care se răcorise când, năvalnic și insistent - “parcă ar da turcii”, își spusese Arina - soneria interfonului începuse să zbârnâie. Luă o gură de ceai și se ridică să deschidă. În scurt timp, în fața ușii, ca adusă de vântul ce se pornise pe afară
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
te-ai împuțit!” - bunica o să se încăpățâneze și o să refuze. Dar eu am luat-o cu binișorul și i-am spus că în spital sunt mulți microbi și ar fi bine să scăpăm de ei și apoi o să se și răcorească și o să-i fie mai bine și bunica a fost de acord. I-am cerut apoi mamei să o ajute să se spele până îi pregătesc eu patul, dar mama mi-a răspuns că ea nu știe cum, că nu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
se-mbină. Ca prin vremea trecătoare, Mituri străvechi să revină. Gavriil, Arhanghel Mare, Vestind Mariei Fecioare, A Domnului întrupare, Bine-i de însămânțare. Gătită-n flori de mireasă, Natura la Blagovește, O recoltă generoasă Pentru toamnă prevestește. Când vremea se răcorește, Iar floarea-n pomi este ninsă, Iarna se mai prelungește Și recolta-i compromisă. Via, pomii din livadă, Vite din gospodărie, Casă, curte și ogradă, Se afumă cu tămâie. Să alunge-n depărtare, Molime și duhuri rele. Grădini de-a
„BLAGOVEȘTE DEZLEAGĂ LA PEȘTE -TRADIȚII DE BUNA VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368654_a_369983]
-
să cearnă. Dragostea ta e ca o mângâiere, pe ale vieții răni este balsam, în florile ce-mi cresc pe orice ram sufletul tău e blândă adiere. Prefă-te în izvor și-n mine toarnă ca-n tinerețe dulcile-ți răcori, aruncă-n a mea viață cu culori și suflă-n cutezanțe ca-ntr-o goarnă. Să mă trezesc, să fie înviere în tot ce am și-n tot ce nu mai am, caii speranței iarăși să-i înham spre a
RÃSCOLIRE AURÃ RÃDÃCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363600_a_364929]
-
c-a venit și iarna, noi călare pe destin, am deschis deja povarna. arde doar un crin în sobă, cu cenușa pe grătar, căntă-mi, îmbrăcat în robă, tu, sărmane, lăutar. zi-mi de moarte, zi-mi de viață, să mă răcoresc acum, hai s-o luăm de dimineață că s-a rupt căruța-n drum. totul parcă e miraj, fluturi albi și vrăbii bete, toate în pelerinaj, umplu câmpul de confete. hai să bem în prag de seară, moartea sună prin
NINGE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363642_a_364971]
-
se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme știind că la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
nu țin pe vară geamu-nchis Având călduri de-atâta zăpușeală, Și de atunci, în fiecare seară A tot venit, o noapte n-a omis, Cu toate că știam de prima oară, Eu tot uitam mereu geamul deschis; Acuma vremea s-a mai răcorit, Iar noaptea este rece, și-ncă bine, Că de vreo două nopți am cam răcit ... Îl tot aștept la geam și nu mai vine! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Viol / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul IV
VIOL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363764_a_365093]
-
din tablă de două sute litri pe bucătăria de vară din curte și cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duș. Se încălzea apa de la soare și așa se mai spăla când nu mergea la serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. - Nu mai are o cameră bătrâna și pentru mine? Sau poate locuim împreună, că uite ce pat larg ai. Plătim chiria pe jumătate și așa mai facem economie la salariu, glumea fata veselă. - Despre
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
amintească. Nu s-a mai văzut cu acel „cunoscut” din facultate, când spre surprinderea sa, l-a întâlnit ultima dată instantaneu sau nu, pe plaja din Constanța, unde, după defilarea cu prezență obligatorie de la 1 Mai, a vrut să se răcorească cu o baie în mare, la plaja „Modern”. Cineva a bătut-o ușor pe umăr și a rostit: - Ce faci aci, Săndica? - Bine fac, rostise fata întorcându-se spre cel ce o atenționase așa pe umăr. După câteva secunde de
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
de nerăbdătoare să mă pătrunzi, să-mi răscolești toată dorința de a te avea și de a scăpa de coșmarul care m-a cuprins, că nu voi putea alunga fierbințeala ce mi-a cuprins întregul corp. Te rog să mă răcorești cât mai grabnic, te rog, fii bun cu mine. Corpurile celor doi parteneri ocupați cu jocurile erotice se potriviră unul peste celălalt într-o rugăciune tainică, iar fata conducând cu pricepere masculinitatea bărbatului pe făgașul făgăduinței, umplu golul dureros, apăsându
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfâiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
împodobiți acasa ne-ntoarcem bronzați, fericiți. Pământul Planeta albastră-i Pământul înconjurat de ape și chiar scăldat de ele, este al vieții leagăn sub cerul plin de stele, în zori e plin de rouă, ziua surâde-n Soare, apusu-l răcorește cu-nmiresmata-i boare. Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viață, și este galben vara când Soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]