629 matches
-
dauna tipurilor pozitive, care ar fi trebuit să le opună o rezistență conștientă și organizată. (Ă). Țărănimea exploatată e prezentă În romanul Sandei Movilă ca o masă cenușie, pasivă, Îndobitocită de neștiință, superstiții și mizerie, tresărind arareori la amintirea dreptei răfuieli de la 1907, pentru a aluneca repede În aceeași pasivitate. Grija mălaiului zilnic, invidii și uri meschine, gelozii Întunecate, certuri, bătăi, - iată formele nesemnificative ale conflictelor dezvoltate inutil pe multe pagini, În dauna celui fundamental, de clasă. (Ă). Pe văile Argeșului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tradiții umaniste ale lui Gorki, literatura noastră nouă este În necontenit urcuș. Ea suie mereu, pentru că, pe drumul ei „dogorește aprins” lumina celui mai Înalt ideal de perfecționare a existenței umane - idealul comunismului. La flacăra acestui ideal, În noaptea marii răfuieli cu exploatatorii moșieri și chiaburi visează, mângâindu-și pruncul, Mitrea Cocor. Visează și vede clar În viitor ogoarele, fărâmițate de până atunci, unite - prin Înțelegerea țăranilor - În mari tarlale, Întocmai celor din colhozurile sovietice. Cu același ideal În fața, Lazăr de la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Wolfe, 1985, p. 57). Dimpotrivă. E suficient să-i parcurgi cărțile pentru a admira perfecta muzicalitate a construcției și inegalabila artă a potrivirii cuvintelor. A-i reproșa lucruri care nu țin de intențiile sale înseamnă a te deda la inutile răfuieli cu un scriitor care a contribuit la „democratizarea” genurilor literare mai mult decât au făcut-o mii de practicieni ai rigorii științifice, a căror morgă era depășită doar de propria lor incompetență și nulitate. Editori ingenioși au extras din corespondența
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unor bine-cunoscuți directori de studiouri de la Hollywood (Zanuck și Cohn) și unui faimos producător și scenarist, finanțator, între altele, al unor filme clasice precum Key Largo, The Glass Menagerie, The Long, Hot Summer, Let’s Make Love etc. (Wald). Discreta răfuială cu aceștia trebuie citită în termenii conflictului cu lumea hollywoodiană, pe care avea s-o descrie în eseul „Writers in Hollywood” (1945). Ca și textele teoretice, notațiile din scrisori sunt parte a aceluiași proces de „înnobilare” a romanului polițist, o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în zadar, iar cititorul se va simți tras pe sfoară. Chandler trimite, încă o dată, săgeți în direcția strategiei lui Conan Doyle: existența unui Moriarty, gata să dispară în ceața londoneză după fiecare crimă comisă, ar fi de negândit în lumea răfuielilor sumare ale deșertului californian. Condamnat de tribunal sau de justiția brutală și rapidă a glonțului bine țintit, criminalul iese din scenă odată cu încheierea cărții. Când precizează că pedepsirea asasinului ține mai puțin de perspectiva morală, cât de „logica formei” romanești
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e Carmady, iar în Mandarin’s Jade - Dalmas nu constituie un impediment pentru a identifica în aceste personaje profilul deja bine conturat al lui Marlowe. Structura episodică alertă, varietatea personajelor, enigmele presărate de-a lungul unui drum al surprizelor și răfuielilor fac din Farewell, My Lovely unul dintre cele mai reușite exemple ale seriei hard-boiled. Viteza narațiunii e temperată de încercările detectivului de a pune ordine într-un scenariu fără sens și de grija autorului de a nu scăpa din vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să nu se amestece. Rolul acestui proces este greu de intuit. Întrucât nu a fost un proces public, iar acuzații au avut mai degrabă roluri periferice în organizarea și punerea în scenă a crimelor, pare să fie vorba doar despre răfuieli politice și inventarea de țapi ispășitori. Nu există prea multe mențiuni despre destinul ulterior al celor cinci, deși se pare că au fost eliberați din închisoare cu mult înainte de ispășirea pedepsei. O posibilă explicație ar fi încercarea de a-i
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
uscăciune / ram reînviat de cais / [Mai târziu față-n față cu sinele / fi-va și el alter ego proscris]” - Triptic, III). SCRIERI: Nocturnalia, Cluj-Napoca, 1985; Dragonul spre ziuă, București, 1988; Patimile tânărului Ioan în Arcadii, Cluj-Napoca, 2000. Ediții: Liviu Rebreanu, Răfuiala și alte nuvele, postfața edit., Cluj-Napoca, 1983; N. Steinhardt, Monologul polifonic, Cluj-Napoca, 1991. Traduceri: Anatole France, Zeilor le e sete, Cluj-Napoca, 1978, Revolta îngerilor, Cluj-Napoca, 1978; Anna Brâncoveanu de Noailles, Umbra zilelor, 1982; Anna Brâncoveanu de Noailles, Cartea vieții mele
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
dintre gravele neajunsuri ale prozei realist-socialiste, figura palidă a personajului pozitiv, începe să fie înlăturat. Dar să reținem câteva opinii din două cronici literare. În Contemporanul: „Tânărul gazetar Dumitru Mircea - autorul romanului Pâine albă - este cunoscut cititorilor prin câteva nuvele (Răfuieli, Candin etc.) publicate în ultimii ani în reviste. Aceste nuvele s-au remarcat printr-o reușită descriere a unor aspecte din viața satului (...). Primul său roman Pâine albă constitue în această privință un serios pas înainte. Din punct de vedere
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu o cioară). b) cauzalitate provocată/cauzalitate așteptată (un copil care dispare cu bona sa te duce cu gândul la o crimă sau la o răpire). Logica faptului divers intervine atunci când aflăm că este vorba de o înscenare, de o răfuială între soți. Înșelată, așteptarea noastră generează faptul divers. Nu este important faptul în sine (o moarte, un viol), ci relația cu alte fapte. Această relație dă interes și creează uimire. O crimă nerezolvată, o dispariție fără motiv etc. dizolvă logica
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se numere un asemenea individ precum cel descris de Ioan și care nu prea concordă cu Iuda din Sinoptice? Dar să mergem mai departe, fiindcă povestea nu s-a Încheiat. Aș spune că Ioan face din ultima Cină momentul supremei răfuieli (13,1-30). Dacă, În Evanghelia după Luca, lui Iuda nu i se acordă nici o atenție și dacă Marcu, deși sugerează ceva, nu dă absolut nici un nume, Încercând parcă să pună În umbră lucrurile dezagreabile În această „seară de adio”, Ioan
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Am stat ș-am ascultat și mi-am făcut cruce ca de om nebun. - Are multe pe suflet și de aceea îi dă ghes. Pe Vartolomei nici în ziua de azi nu se știe cine l-a ucis. A fost răfuială, că și el se ducea pe la Rusoaia. Numa-ntr-o dimineață l-au găsit cu crierii scurși pe poartă. S-a așezat cu mânurile pe poartă, la măsa, cu capul pe ele, ș-așa a murit, liță ! Se uita lumea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Mandzuk. Se pare că Reinwalt are ceva probleme, observă scutierul. Toraman, care mergea în avangardă, se întoarse călărind în mare grabă. — E o mică bătălie, într-un luminiș, mai în față. Oamenii lui Reinwalt. Din câte am înțeles, pare o răfuială între burgunzi. Alarmându-și oamenii, Balamber îi desfășură în pădure și le ordonă să înainteze cu mare atenție, lăsându-i pe cei aflați în spate să vadă de provizii, apoi trecu în frunte împreună cu Mandzuk. Ecoul luptei se stinse curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de vântul vieții. Cel care ajutase fundamental la asta fusese, fără voie, tatăl meu, despre care domnul Pavel știa câte ceva, ca în orice oraș de provincie, și cu care vorbise de atâtea ori. Acum, spre accentuarea vârstelor, își rostea „superior” răfuielile cu un sistem care-i „mâncase - spunea - douăzeci de ani de viață”. Retrași în camera alăturată, în timp ce femeile rămaseră să-și continue dulcea lor vorbărie, el, picior peste picior, rosti simplu: - Nu mai mi-e frică, domnule judecător. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deci nici urmărirea lor ulterioară nu va putea avea loc. Știi ce va fi la sfârșitul acelei perioade? Haosul! Mai mult chiar: Nimicul. Toate magazinele sparte, jefuite, băncile la fel, de asemeni casele, omoruri, rezultatul a fel de fel de răfuieli, întreaga funcționalitate a societății, adică a statului paralizată, la cheremul unei minorități acționând în dominația instinctelor primare. Asta numai într-o lună de libertate anarhică, dar și în mai puțin de o lună. Cum s-ar mai relua procesul firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Fiecare doctrină pretinde că e cea mai bună. - Nu judec deocamdată doctrina, ci modul de aplicare și consecințele acesteia. Pentru ce e nevoie de teroare, mă întreb, de temnițe, de închisori, de execuții, cele mai multe - sute de mii - chiar fără judecată. Răfuiala directă cu supușii, uciderea sau înspăimântarea acestora. În aceste cazuri tribunalele au fost ocolite, tocmai pentru că oamenii erau vădit nevinovați, iar reacția puterii odioasă. De ce a fost și este încă nevoie de toate acestea? - Uiți că mijloacele fac parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cei de față nu avea o părere prea bună despre el, însă titlurile lui, fie ele și fictive, încă mai impuneau respect foștilor săi supuși. De altfel, nu era nicidecum un prilej de manifestare a resentimentelor sau de reglare a răfuielilor. Nu și pentru Astaghfirullah care, intrat la puțin timp în urma sultanului, nu-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cetățenilor de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nimic din ambiguitatea Miței. Farmecul ei este simțit de reprezentanții cei mai de vază ai mahalalei, de Pampon și de Nae. Ea este întruchiparea feminității definită de Pampon „ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Urmărirea detectivistă din bal strânge firele comediei spre răfuiala femeilor. În finalul piesei, aceste personaje sunt aduse la egalitate prin atitudinea de „neveste cicălitoare” pe care o au în fața amanților oficiali. Toate peripețiile desfășurate într-un ritm rapid, toate intrările și ieșirile din scenă ale personajelor sunt un „joc
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
se răzbune, se ajunge la o distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși declară Mița gelozia ține de domeniul pateticului, iar Pampon are o elementară pornire spre agresiune, un spirit de răfuială. „Înalt, bărbos, fioros”, turbat de gelozie, Pampon are predecesor în comedia dell’arte pe „furioso”. Violentul Pampon în urmărirea „Bibicului” amenință neîncetat: „O să-ți rup oasele... Oasele am să ți le rup!”, „am să-l sfâșiu!”. Violența lui evocă fosta
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
întreb pentru ultima oară? Este de prisos să spun că vinovatul nu s-a ridicat și nici n-a fost trădat de cei care-l știau. Noica însuși, dacă l-ar fi cunoscut, nu l-ar fi spus, pentru că orice răfuială se făcea în familie și n-am înțeles niciodată, pentru nimic în lume, să-l lăsăm pe vreun coleg, oricare ar fi fost acela, să cadă în ghearele răzbunătoare ale "zeilor didactici". Între timp a sosit și profesorul Aurel Dinu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
astăzi, cu toate că a trecut o sută de ani de la apariția celor scrise. La televizor s-au făcut transmisiuni privind mineriada din 13-15 iunie 1990. Secvențele transmise reliefează clar chemarea minerilor în capitală pentru restabilirea ordinii în „Piața Universității” și pentru răfuiala cu intelectualii și partidele politice istorice. Cu bâte, ștăngi de fier și lanțuri, ortacii trudesc de zor, meritând cu prisosință mulțumirile „tovarășului Iliescu”. Îmi stăruie și acum în memoria auditivă timbrul vocii sale inconfundabil: „Vă mulțumesc pentru atitudinea cetățenească”. Oare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
motiv, fără indicii și fără șansa de a fi descoperită. Și cu dovada că era un bărbat capabil de acțiune. Sau că nu era. Dacă ceda nervos din pricina încordării și mărturisea? Chiar și asta ar fi fost un soi de răfuială. Oricum ar evolua lucrurile, tot va ști ce fel de bărbat este și, cel puțin o dată în viața lui, va acționa și el. Iar cincisprezece ani în închisoare ar fi aproape același lucru cu cincisprezece - ba nu, mai mult, douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ironie din privirile lui Iancu. Nepotache înțelesese, în sfârșit, cu cine dorea unchiulache să-și împartă bucuria acelui spectacol și pentru cine accepta să renunțe la pescuit, borș, vânători și atâtea altele. Îi făcu un semn discret de amânare a răfuielii pe mai târziu. ― Nanone, Nanone!... Îmi pare rău, dar n-am auzit nimic despre această cântăreață. La Paris se vorbește doar despre Talma și mademoiselle George. După fiecare spectacol îi poți vedea în carne și oase la pictorul Gérard, baronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
creierii. Degeaba dă Mărgărit iarăși să-l întrerupă, amintindu-i că doar el, Rafael, l-a rugat să-l ajute să-i găsească clienți pentru amărâta aia de garsonieră... Rafael o ține pe a lui, pe același ton vindicativ, de răfuială, că omul ar trebui să rămână neclintit în fața grijilor și a greutăților de tot felul, pentru că omu-i o cruce... Peste vreo trei luni, s-a întâmplat s-o întâlnească iarăși. Și față de ea ar fi făcut pe înțeleptul. Mai c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]