1,206 matches
-
o deschise cu grijă. În Încăpere era neorânduială și miros greu de fum și grăsime Încinsă, căci singura sursă de lumină era o lampă cu fitil de cânepă care plutea În seu. — Cine ești și ce vrei? Întrebă o voce răgușită. Conrad luă opaițul de pe scândura care slujea drept masă și și-l apropie de obraz, ca să poată fi recunoscut. În acea clipă, gazda sări de pe așternutul zdrențuit și se Înclină smerit, până la pământ. Apoi se ridică, privind Întrebător către oaspetele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
patru luni de la plecarea ta, mai rămân 20... (Dumnezeule!) M. 27/1948 I 3 ianuarie 1948, sâmbătă, ora 5 p.m. [...] Eri seară a sosit aici la noi Sabina. Nu a venit direct de la munte, cu skii la spinare, cu glasul răgușit, nu a răsturnat toată casa, ci îmbrăcată orășenește, cu poșeta în care vârâse o cămașe de noapte, peria de dinți și pieptenul. Biata luminiță anemică, dar cu efuzii de bucurie și afecție. [...] Azi am stat cu Sabina toată ziua în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
u!“. Și deodată m-am trezit departe, foarte departe printre cețuri... Dar soarele, sfios la început, a ridicat o poală a perdelei, apoi s-a instalat hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la mama ei, pe care o acuza că are un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intră și es tăcuți după ce au cerut de cinci bani brânză ori de cinci bani masline. Acolo de cele mai multe ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Andrei ne spune de năcazurile poporului și din ce spune el se vede în țară pornirea împotriva lui Danev... Un bătrân urât ne spune că a avut un copil care a murit în războiu și începe a plânge sălbatec și răgușit. În general soldații se poartă bine; Bulgarii sunt strânși și destul de rău voitori; totuși în fața blândeței nu se poartă ca niște dușmani. Azi plecăm de la Mahlata și venim la Devenci. Pe drum ne întâlnim cu o seamă de soldați bulgari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drumului peste Stânișoara, cu Italienii, acu 10-12 ani, când lucrau aici oamenii aceia din rasă de artiști, cântând, improvizând coruri și orchestre. BORCA ȘI BROȘTENI La Broșteni, seara la Cazino, niște nemți rău crescuți și obraznici, și un popă tânăr, răgușit, care joacă biliard. Drum cu un om de treabă, care mă duce cu căruța. Într-un loc și pe drum luându-ne de vorbă de hoți, îi vorbesc de haiduci care prădau numai pe cei avuți. "E adevărat, zice el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de răzlogi și cere darul ce socoate el că i se cuvine: o bucățică de zahăr, o felie de pâne, un fruct. După ce-și primește dreptul, se retrage spre umbra brazilor. Când vizitatorii pleacă într-un târziu, trompeta lui răgușită dă iarăși vestire cerului și pământului. Astă iarnă, ca și în alte dăți, gospodărioara schitului a suferit atacul câtorva lupi flămânzi. În țarcul de răzlogi nu se afla decât măgărușul. Oile fuseseră încuiate. Cei doi dulăi puși ei într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
forța viziunii. „Ce să fie ?... O femeie numa-n cămașă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ține strâns de piept pe un om îmbrăcat în uniformă de poliție. El luptă să scape - ea nu-l lasă. Femeia începe să zbiere răgușit făcând gesturi extravagante : - Ce, domnule ! care va să zică, dacă sunt o nenorocită, să-și bată joc de mine dumnealui, pentru că e de la poli- ție ?... Și mai întâi, cine ce treabă are ? dumnealui a fost amantul meu ? Comisarul, îndreptându-și mondirul boțit la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fie în cea de realizare propriu-zisă, respectiv de evaluare a demersului instructiv-educativ: * erori în stabilirea finalităților, în asocierea cu anumite conținuturi, cu anumite strategii didactice (cel mai frecvent, drept consecință a necunoașterii componentelor prezentate anterior); * disfuncții de ordin fiziologic: voce răgușită/slabă/prea puternică etc., deficiențe de auz, văz, stare de boală etc.; * disfuncții de ordin psihic: grad excesiv de emotivitate, sisteme greșite de valori, prejudecăți, lipsa motivației, modalitate improprie/ incorectă de relaționare locutor interlocutor etc.; * disfuncții de ordin contextual-circumstanțial: spațiu neamenajat
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
militară. Tot mergând de-a-ndăratelea până la patul meu, în cămașă de noapte și sub lumina lanternei ofițerului, răspundeam la întrebări: cine eram? unde mi-era bărbatul? cine locuia alături? unde era cetățeanul Marinescu? Mă băgasem sub pătură și cu o voce răgușită i-am cerut să-mi arate documentul care-i dădea voie să dea buzna peste noi. Mi-a răspuns că nu trebuia să mă preocup de treaba asta, a traversat camera noastră, apoi pe cea a copilului și a bonei
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
spunând că starea sa era extrem de proastă și înrăutățită cu bună-știință de Vasile Pușcașu: 'Întrucât nu digera alimentele și mânca puțin, Bogdanovici a slăbit extrem în 10 zile-2 săptămâni, încât abia își menținea echilibrul. El avea acuma și o tuse răgușită, cavernoasă și vocea răgușită, de asemenea, vedenii'. Dus la vizita medicală, a fost internat de doctor în infirmerie, dar a fost readus în cameră după vreo două zile și certat de Pușcașu: 'Ce, credeai că scapi de noi?'. După alte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era extrem de proastă și înrăutățită cu bună-știință de Vasile Pușcașu: 'Întrucât nu digera alimentele și mânca puțin, Bogdanovici a slăbit extrem în 10 zile-2 săptămâni, încât abia își menținea echilibrul. El avea acuma și o tuse răgușită, cavernoasă și vocea răgușită, de asemenea, vedenii'. Dus la vizita medicală, a fost internat de doctor în infirmerie, dar a fost readus în cameră după vreo două zile și certat de Pușcașu: 'Ce, credeai că scapi de noi?'. După alte câteva zile, starea i
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sau un tub prevăzut cu găuri (tub fenestrat de traheostomie) vor putea vorbi. După o perioadă de refacere (după cedarea edemului postoperator), tubul de traheostomie va fi îndepărtat și traheostoma se va închide. Deși vocea dumneavoastră va fi slăbită și răgușită, veți putea totuși vorbi. Pacienții care trebuie să suporte o operație de laringectomie totală (îndepărtare în totalitate a laringelui din cauza bolii canceroase localizate la acest nivel) vor respira printr-o traheostomă permanentă (în care traheea este suturată la deschiderea efectuată
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
militar românesc Mihai Viteazul, Pilsudski era imaginea energiei aprige și concentrate. Cu părul său tuns în perie și mustața groasă de un auriu șters, căzînd à la Vercingétorix, te fixa cu ochii lui pătrunzători de un albastru deschis, în timp ce vocea răgușită, amintind de cea a mareșalului Lyautey, lansa în rafale neregulate, ca niște rateuri de motocicletă, aforisme și sentințe fără apel. Se simțea la el o urmă de astm care amintea boala cronică ce progresa ascunsă undeva în trup. Cîteva luni
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
neapărat! - se interpunea o altă persoană, o subiectivitate grosolană, comercială, mediocră, În sensul pe care poeții Îl dau acestui cuvânt -, incapabilă de exaltare! Sau, mai bine zis, capabilă de-o exaltare contrafăcută, căreia oricum Îi este preferabilă „mecanica” și strigătul răgușit al papagalului bătrân, cu penele roase, ce scoate un plic subțire din cutia de carton a celui ce ne pândește la colțul străzii. Care ne pândea, deoarece figura acestui mărunt apostol al străzii a dispărut, a fost măturată, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nici colegii lui din ierarhia de partid nu au crâcnit (deși era evident după „Tezele din iulie”, marile ședințe care au urmat În toată țara, unde se afirmau, ba aș putea spune că se clamau, se strigau, cu aceeași voce răgușită și cu ochii inflamați resturi se pare Încă vii ale stalinismului românesc, revenirea „necondiționată la atașamentul de partid” și uitarea ultimelor deziderate ceaușiste, precum profesionalismul, randamentul la locul de muncă, contractele economice cu străinătatea, selecționarea cadrelor după pregătire și eficiențăă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și silențios care ducea spre dormitor. Ochii mi s-au adaptat curând, coridorul înotând într-o tentă violetă. Puterea de a înainta pe coridorul acela provenea exclusiv din panica tot mai intensă. - Hei! am strigat în întuneric, vocea mea vibrând răgușită. Hei! O aplică a pâlpâit în timp ce am trecut pe lângă ea. Apoi alta. După care am auzit ceva. Ca un hârșâit. Venea de dincolo de ușa dormitorului, iar dunga de lumină de la baza ei s-a stins. După care am auzit sunetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu oricare altă jucărie m-ar fi impresionat, dar cu arătarea aceea nu-mi produse decât o altă senzație de greață. Apoi Sarah privi spre mine și șopti cu vocea răgușită: - Zice că numele lui adevărat e Martin. („Bunicu’ a vorbit cu mine...“) - A...da? am șoptit și eu, ca răspuns, simțindu-mi gâtul inflamat. - Mi-a spus să-l strig așa de-acum înainte. Continuau să șușotească. Nu puteam decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la început. M-am ridicat imediat din fotoliu și am îngenuncheat la picioarele lui Jayne, capul plecat la pământ. A încercat să mă împingă, dar i-am imobilizat brațele. Și am început să fac promisiuni. Am vorbit neîntrerupt, cu vocea răgușită. I-am spus că voi fi întotdeauna acolo pentru el și că totul se schimba și că îmi dădeam seama că în ultima săptămână am realizat că trebuia să fiu acolo pentru el și că era timpul să devin tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amintise. Eram pe drumul cel bun. De unde-ai procurat-o? Puteam să jur că dădea din umeri. - O relație. - Cine? - De ce? - Trebuie să știu, Pete. Cine? - Ești sigur că nu ești drogat, omule? Dându-mi seama că vocea mea suna răgușită și forțată, am încercat să trec pe un ton neutru. - E important, bine? Nu trebuie să-mi dai nume, nimic în genul ăsta. Relația ta a căpătat-o de la un lanț de magazine sau altcineva, sau îmi spui? - Nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în pescăruși. - Tată? Un ecou. Nu-mi puteam deschide ochii. Dacă i-aș fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e cineva în casă. Robby încerca să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși în continuare. - Cum adică? - Cred că e ceva acolo care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părea că-l făcuse mai puțin îngândurat, mai puțin încruntat. Ceva fusese rezolvat în sinea lui. Actorul dispăruse. Trebuia să-mi întorc mereu capul, pentru că altfel aș fi clacat. - De ce-ai fugit? am reușit să întreb cu o voce răgușită. De ce-ai fugit de noi? - Tată, a oftat el. Cuvântul suna diferit de cum îl rostise în trecut. Își puse mâna pe a mea. Era acolo. O simțeam. E în regulă. Am întins cealaltă mână și i-am atins fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aparat și îl privește fix. Oliver a transpirat, dar împinge mai departe cu abnegație. 25. 30. Gâfâie. 33. 34. 35. Ferdinand așteaptă sfidător. 38. 39. Hai odată, frate, că mi-ai bulit antrenamentu. Vocea lui Ferdinand e de bas bariton. (Răgușit.) Oliver se oprește, îl privește panicat, apoi se ridică umil și bate în retragere. Scuze, scuze. Ferdinand se așază și mută cheița jos de tot, încorporând toate greutățile aparatului. Se încordează în încercarea de a urni povara. Nu reușește. Se
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să atingă clanțe și-așa mai departe. Sunt fascinat. Nu-mi vine să cred că s-a gândit la toate astea. Aștept lovitura de grație. Zece. Să fie blândă. Feminină. Delicată. Femeie. Face o pauză. Adică să nu fie vreo răgușită din care dă pe-afară testosteronul. Zâmbește. Câteva secunde tăcem amândoi. Brusc, îl întreb dacă are o relație în clipa de față. Am avut. Ne am despărțit acum vreo lună. Nu-s prea OK cu asta, încă mă afectează. Dar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]