301,101 matches
-
Weil sînt doar cîteva dintre personajele acestei cărți. Oameni pe care Theodor Cazaban i-a cunoscut, direct sau din scris, și care într-un fel sau altul au contribuit la modelarea gîndirii sale. Spiritul tutelar al gîndirii lui Theodor Cazaban rămîne însă Eminescu, citat și invocat cu venerație la tot pasul . Cu modestia și admirația unui discipol, Cristian Bădiliță reușește o performanță demnă de toată laudă. Aceea ca, în doar 230 de pagini, să extragă chintesența unei substanțe de viață ce
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
fizică): "neînfricații luptători NATO (...) sînt, mai degrabă, niște păpușei care fug plîngînd la mama lor dacă se julesc la cot sau fac buba la deget" (monitorul.ro /bomba/arhiva, 1.01. 2001). Deviantă e sintagma papa bun : în care adjectivul rămîne neacordat, ca și cînd substantivul papa ar fi invariabil și neutru (în DEX apare însă ca feminin, în forma papă); formula infantilă e totuși curentă, atestată de mai multe ori, chiar și în numele unui restaurant, ori într-un interviu publicat
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
ales ca o construcție incidentă, sau ca tipică formulă de închidere a referirii la un episod nedorit. Motorul de căutare Google furnizează numărul incredibil de 280 de atestări ale îmbinării; de fapt, multe se repetă, astfel încît exemplele semnificative selectate rămîn 50: deloc puține, totuși! Deocamdată, descrierea situației rămîne o indiscreție făcută, cu ajutorul Internetului, în domeniul oralității tipice; va mai dura probabil pînă ca ata ete să apară și în alte tipuri de text, mai "serioase" - dacă nu cumva se va
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
formulă de închidere a referirii la un episod nedorit. Motorul de căutare Google furnizează numărul incredibil de 280 de atestări ale îmbinării; de fapt, multe se repetă, astfel încît exemplele semnificative selectate rămîn 50: deloc puține, totuși! Deocamdată, descrierea situației rămîne o indiscreție făcută, cu ajutorul Internetului, în domeniul oralității tipice; va mai dura probabil pînă ca ata ete să apară și în alte tipuri de text, mai "serioase" - dacă nu cumva se va pierde pe parcurs, ca multe mode juvenile efemere
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
liniște magică/ vine dragostea" - Ore în șir), beneficiul caloric al poemului ("ți-ai dezghețat mîinile în flacăra mîinilor lui" - ibidem) ori efectul său răcoros ("îți răcorește gîndul magia greșelii" - ibidem), rolul său proteguitor: "Intrînd sub cămașa poemului,/ ai vrea să rămîi acolo pentru totdeauna" (Pisica rațiunii). Adesea prezentă, în pofida cenzurii intelectului ușor snob ("Așa se face/ că poemul pe care-l scrii/ îți sărută gura,/ umărul și mîna,/ ca și cum te-ar iubi" - Stare), senzualitatea se densifică într-o relatare sado-masochistă: "îți
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
procesul de reconstrucție a sensului, de semioză, trebuitor oricărei comunicări, pe care dezordinea pură, haosul o anihilează. Desigur fără a impieta asupra altor inconformisme posibile în creație ca și-n tîlcuirea ei, într-o zonă prevăzută "cu foarte multul mister rămas încă, desigur, doar bănuit în adîncul adîncurilor".
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
albastră, reparație kapitală (sic!), elemente caroserie-motor 1310" (eanunt.ro/masini second-hand); "2 băi, faianță, gresie, apometre, gaz. Situat zona centrală (...), 3 camere, comfort II" (luchystar.itgo.com). Din păcate, nu cred că ne putem consola cu ideea că supărătoarea formă va rămîne izolată în efemere texte publicitare: tocmai acestea creează obișnuința, dovedită de aparițiile în liste de discuții, în scrisori ale unor neprofesioniști ai scrisului: "însă bănuiesc că îți place comfortul (ai adus aminte de faptul că poți trăi foarte bine în
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
major are numărul 9. Ei bine, se pare că trebuie să ne obișnuim cu ideea că Schubert a scris de fapt doar 8 simfonii (și nu 9 ca Beethoven, Bruckner, Dvorjak sau Mahler...), dintre care penultima (a 7-a) a rămas "neterminată". Programul de sală oferea lămuririle necesare. Din multiplele revizuiri și cronologii ale manuscriselor schubertiene, s-a renunțat a se "număra" în șirul simfoniilor un fragment de simfonie în mi major și se preferă ordinea (crono)logică a 8 simfonii
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
pentru că nu acoperă, în mod explicit, nici una dintre variantele obișnuite ale unei publicații de artă, el fiind, în același timp, cîte puțin din fiecare. Mai întîi, nu e un album pentru că dimensiunea iconografică este foarte redusă, dar ideea de album rămîne, totuși, prezentă prin cele paisprezece reproduceri alese cu mare grijă, reproduceri care pot reconstitui parcursul a șaizeci de ani de creație, adică intervalul 1931 -1991, ceea ce sugerează, în mod explicit, sensul unei evoluții și unitatea dinamică a unui stil inconfundabil
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
Indicativul moștenit este s (cu vocală de sprijin, is), iar sînt vine din sînt, persoana a treia plural a verbului. (Origine mult mai probabilă decît sintunt propusă ulterior de Al. Rosetti.) Cum se poate observa, toata chestiunea latinității e oțioasa. Rămîne aceea a caracterului ca atare al ortografiei noastre: fonetica sau etimologica? De la Maiorescu s-a impus tendința fonetica. Spre binele scrierii, zic eu. E nepractic să scriem în două feluri același sunet. Tocmai partizanii lui a din a ne silesc
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
Chandler, "a unui dement eliberat pentru bună purtare" și dacă băncile n-ar fi ocupate, de la răsăritul soarelui până binișor după apus, de eterna grupă vigilentă a pensionarilor. Ca-n poveștile cu paranormali, deși se mai întâmplă să moară, ei rămân nemuritori la punctul de observație! Cititorul sătul de nesfârșitele mele cârteli se va întreba: "Dar ce ai făcut tu ca să schimbi toate acestea?" Mulțumesc de întrebare! Ceva-ceva am făcut. De pildă, vreo două sezoane am săpat, am însămânțat iarbă, am
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
ocolească vreo trei metri pentru a ajunge în dreptul casei scărilor. Dar cei trei metri fuseseră prevăzuți de constructorul care sistematizase zona! în scurtă vreme, dreptunghiul verde a fost mutilat de cinci brazde bătătorite, indicând direcțiile de deplasare ale vecinilor. Va rămâne una din enigmele vieții mele rostul potecuței ce se oprea exact în mijlocul spațiului verde. Un timp ce mă uitam, zilnic, de-a lungul blocului sperând în van să-mi descopăr emuli, am mai constatat un lucru: tot mai mulți locuitori
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
pe loc, deși eram hotărât, în sinea mea, să nu mai mișc un deget pentru binele obștesc. Partea nostimă e că, de atunci încoace, absolut nimeni nu mi-a reproșat că nu mi-am ținut cuvântul. în schimb, banca a rămas la loc. Atât că au dispărut leațurile vopsite în roșu. Prietenii mă întreabă, câteodată, de unde-mi iau informațiile despre viața politică și cum de "nimeresc" pronosticurile privind evoluția înaltei politichii naționale. Ce surse de informații am? Nici una! Cum nu prea
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
nu s-a întîmplat altfel. Noile forme pe care le-au promovat guvernele succesive, fie social-democrate, fie țărăniste sau liberale, s-au izbit de creșterea fondului autohton, intolerant, extremist și naționalist. "Noi nu ne vindem țara" a fost și a rămas un slogan drag acestor cercuri. Muncitorii de la Brașov l-au scos recent pe Ștefan cel Mare din cartea de istorie proastă pe care au învățat-o ca să-i alunge pe investitorii turci. Toate guvernele au dorit ca România să intre
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
Ștefan Cazimir Destinul statuilor din București a fost și rămîne un destin turmentat, și nu o dată un destin ironic. În primele luni ale anului 1948, zelul demolator al noului regim a distrus cu sălbăticie cîteva din monumentele reprezentative ale Capitalei: statuia lui Carol I și aceea a regelui Ferdinand (ambele
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
Niculescu: "Trăim într-o societate de consum care ne oferă mai ales produse de consum. Dar ceea ce este esențial pentru spirit, nu se află în galantare." Venirea în America, așadar, nu a schimbat decât coordonatele exterioare ale vieții personajelor, interiorul rămânând la fel de pustiu ca înaintea plecării. Fuga din țară se dovedește a fi fost doar o expresie spațială a bovarismului acestora, i.e. dorința de evadare din sine.
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
este că istoria literaturii și a artelor plastice cunoaște nenumărate cazuri în care sensibilitatea se manifestă multiplu și expresia capătă forme distincte. Fără a mai recurge la exemple notorii din spații culturale mai largi, cum ar fi cel european, și rămînînd exclusiv în spațiul modernității românești, se poate observa ușor că anvergura și profunzimea acestei forme de simultaneitate a disponibilităților de exprimare sînt, fără nici o îndoială, ieșite din comun. Dincolo de valoarea absolută a unor artiști și de performanța lor individuală, faptul
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
explică de ce "inginerii financiari" au putut să devalizeze bănci, fonduri de investiții, să fure "legal" și să nu pățească, niciunul, nimic. Absolut nimic! într-o societate unde Dreptul este suveran, asemenea specimene ar fi umplut pușcăriile și n-ar fi rămas nici cu chiloții pe ei, dacă desu-ul respectiv nu a fost dobândit în mod cinstit. a4) Despre obligații. Art. 43(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
Simt nevoia să fac aici o paranteză. Paranteza se referă la o nedumerire personală: cum se face că niște persoane cu o individualiate conturată, să se dizolve într-un noi (neapărat poporul), difuz?! Mă refer la un scriitor care a rămas pe un peron de la care trenul mileniului trei a plecat cu gară cu tot, la un personaj care a plecat din Caracal și a ajuns (cu căruță cu tot) în același loc, la altcineva care are (acum) numai certitudini (ferice
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
conflicte care, pe parcursul acțiunii, se desfac, se limpezesc; piesa lui Caragiale însă, se termină fără ca măcar una din probleme să fie rezolvată, din contră, totul se încâlcește și mai mult". Și asta, aș adăuga eu, pentru că în piesa lui Caragiale rămâne nerezolvată ecuația mască-chip, nerezolvare în care se află însăși "esența stilului", din care ia naștere ritmul ce animă parada măștilor care-l preocupa în chip fundamental pe marele dramaturg. Spectacolul nu atinge însă tocmai acest centru nucleic al piesei, nu
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
partinica (pînă la a întreba o persoană născută în 1939 ce orientare politică a avut înainte de 1944), iar atenția acordată relațiilor de rudenie atinge patologicul - ajung să fie verificați frații și surorile părinților, socrii, cumnații și soții lor, un frate rămas în străinătate sau un divorț transformîndu-se într-o tragedie în carieră. Antipatiile personale pot determina o caracterizare negativă, insă chiar în cele mai urîte cazuri cu greu ar putea fi comparate aceste caracterizări cu notele informatorilor Securității. Așa cum consideră Ioana
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
că acest gen de muncă forțată a fost oprit abia în 1996, ca bigotismul încă face ravagii în societățile în care catolicismul nu e decît o altă expresie a fundamentalismului religios, vom înțelege și protestul Vaticanului față de mesajul filmului. Ce rămîne însă e forță neobișnuită cu care Peter Mullan își conduce filmul și tinerele personaje, cărora le-aș fi dat un premiu de interpretare colectivă, așa cum s-a procedat la Berlin cu 8 femei. Marele Premiu a revenit lui Andrei Koncealovski
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
Koncealovski, pentru Casa de nebuni, inspirat dintr-un episod real petrecut în 1996 în timpul primului război din Cecenia. Într-un spital psihiatric situat la granița dintre cei doi combatanți, directorul trebuie să plece pentru a organiza evacuarea bolnavilor, iar aceștia rămîn singuri să se descurce cum pot. Bineînțeles spitalul va fi ocupat de ceceni, care sînt portretizați însă neașteptat de pozitiv - dacă ne amintim că în Underground Emir Kusturica a fost acuzat de șovinism - și se prefigurează chiar o nuntă între
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
vină unei fapte comise de fratele său. Interpreta handicapatei - Moon Sori - va obține și ea premiul Marcello Mastroianni, pentru debut. Mulți spectatori nu au putut suporta naturalismul unor scene și au părăsit sala, dar cei care au avut tăria să rămînă pînă la sfîrșit au fost recompensați de sentimentul tonic că orice e posibil, iar modul în care Moon Sori a interpretat trezirea feminității într-un suflet atît de chinuit merită într-adevăr recompensat. Cupele Volpi, pentru interpretare, au fost decernate
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
unor personaje constrînse la o existență din care speranța pentru mai bine pare să fi dispărut, iar și atunci cînd se pare că se conturează o soluție benefică măcar pentru doi din cei patru protagoniști, simțul datoriei prevalează și totul rămîne că la început. Un film rotund, în toate privințele, un film trist și totuși tonic. Filmul care m-a impresionat cel mai mult și care avea să primească Premiul Special al Juriului a fost A Snake of June al japonezului
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]