1,075 matches
-
-i mulțumesc în special lui Dan Țopa, directorul acestui teatru, căci a fost o muncă extrem de grea și fără determinarea să, nu realizăm această reprezentație”. Dar lumea se mișcă, locurile se schimbă, iar noi înmagazinam amintirile după ce rostim cuvinte de rămas bun. Un ciclu inevitabil al condiției umane, în care ne-nvârtim cu toții și mereu o luăm de la capăt cu speranță și încredere, spunând “bun venit”. Directorul Teatrului Municipal Târgoviște este, tot de ieri, Bertha Emanuela Colea. Am avut privilegiul s-
“ACŢIUNE!” LA TEATRUL MUNICIPAL TÂRGOVIŞTE de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360659_a_361988]
-
la semnul discret al vreuneia dintre ele, femeile începură a părăsi, una câte una, veranda. La urmă, ștergându-și o lacrimă pe care nu și-o putuse stăpâni, ieși și Ica, apreciind probabil că nici prezența ei nu este oportună. Rămas singur, Matei își puse mâna dreaptă peste mâinile suprapuse pe piept, ale celei ce-i ținuse atâția ani loc, atât de mamă, cât și de tată. Rămase așa câteva clipe, golit de gânduri, mângâind cu privirea chipul lipsit de viață
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
ei și am plecat acolo unde îmi era locul - cu o carte în mână, pe un șezlong, împreună cu doamnele. Înainte de plecare am făcut o poză de grup, cu trepiedul, ca să putem fi prezenți toți. Și cu asta, ne luăm cu toții rămas bun. Până la următorul concediu. mai 2009 Referință Bibliografică: O zi în Deltă / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1277, Anul IV, 30 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
într-o seară a colegelor de cameră la un film în oraș, informându-l pe Matei că în acea seară se vor întâlni în camera ei din căminul studențesc, unde erau cazați cursanții. A fost acea întâlnire de adio sau rămas bun, căci cei doi sperau că se vor mai întâlni în viitor. A venit ziua când cursul s-a încheiat și despărțirea celor doi a devenit iminentă. Fata a căutat ca în momentul despărțirii să fie doar ei doi. Fata
18 ZMEURICA; PLANUL VALEV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359103_a_360432]
-
și rosti: - Dormi liniștită, draga mea! De acum înainte, nănuța îți va fi alături, va fi bine! Se ridică încet, o lacrimă șiroindu-i pe obraz. După ce toți cei prezenți au mai trecut o dată să o privească, în semn de rămas bun, au luat bagajele și, cu ele în mână, au salutat personalul spitalului, plecând. Emanuela i-a anunțat pe aceștia că va veni să o viziteze pe fetiță și să-i facă băiță, personal, de câte ori va fi nevoie, după care
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
o fi și păntru iel!” Da nu i-am dzâs. Pe toamnă, iaca și nea Ion, m-am pomenit cu iel acas. N-o dzâs nimica nice iel, nice ieu. S-o dus la coteță, o rănit la vaci, o rămas. O mai trăit patru ani, cum o putut și iel, p-ici. - Și rugăciunea? - Ierea cu Sfântă Vineri. Avea Sfântă Vinere On ficior de domnișor. Cu otii lacrăma, Cu inima sânge-ntiega. Nime nu-l videa, Nime nu-l audza, Numa
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
ia pastila, până la pat, iar de bubuituri a și uitat.” În timp ce toți îi admirau succesul, unul dintre pasagerii care nu vorbise nimic până atunci, a zis: „Domne doctor, eu sunt acel pacient și, din acest moment, aud din nou tunurile”. Rămas perplex, doctorul Ciochină nu a mai putut spune decât pentru sine și cei din apropiere: „Păcat! De acum, nu știu dacă va reuși cineva să te vindece!” -Asta nu e de mirare, fiindcă și eu mă trezesc noaptea și ies
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
inima ce-o port acuma pe dragul meu îl cere. Nu pot, nu vreau, nu știu trăi cu-așa un sacrificiu Dar fără El. Eu cum traiesc? Mi-e viața un supliciu!"... Pe noptieră ea găsi un scris de bun rămas Lăsat de dragul ei cel drag la ultimu-i popas: "-Frumoasa mea, în pieptul tău, i-acum inima mea Să o iubești, s-o prețuiești, să ai grijă de ea!"... Trecură ani și nins-au ierni din ceruri pe pământ Și-acoperit-au cu
INIMA NOASTRĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340113_a_341442]
-
nemijlocită a U.R.S.S. în derularea ostilităților. Astfel, motivând angajarea României în Războiul din Răsărit pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, la 24 iunie 1941, când a fost primit de către V. M. Molotov în vizită de rămas bun, cu prilejul restituirii actelor de acreditare ca ministru plenipotențiar la Moscova (august 1940 - iunie 1941), Grigore Gafencu, întrebat fiind de liderul diplomației sovietice ce căuta România în tabăra Germaniei, a replicat cu demnitate: „În ce mă privește, nu pot
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
și-au fixat privirea pe ușa de ieșire. Mai întâi a apărut Ana Untaru, foarte veselă, molipsindu-l și pe Dinuț. La puțin timp, a sărit și Horia și s-a îndreptat spre ușa aceea grea, ornamentată cu fier forjat. Rămas singur, Licuță s-a dus mai întâi la Ana și a felicitat-o, totodată rugându-l pe Dinuț să rămână amândoi în acel loc și a plecat după Șelaru, pe care l-a adus împreună cu fiul său lângă Dinu și
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
socialismului. -Dacă, cumva, la comuna voastră nu s-a înțeles asta și mai aveți oameni care au avut de a face cu justiția ca sabotori și dușmani ai poporului, nu-i primiți în școală! a declarat el răspicat. Discret, cel rămas necunoscut sălii i-a înmânat lui Obrăzaru un bilețel pe care-l primise din sală. Acesta l-a pus în carnețelul de pe care citea, apoi a continuat: -Am informația că printre voi se află Emanoil Călugăru de la Crângași și Nistorescu
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
pe toți, dându-și întâlnire, estimp, pe ascuns, cu fiecare femeie: cu Didina, la 17, cu Mița, la 19... Trupa craioveană și-a luat rămas bun pe scenă de la conu’ Iancu, privind ironic din cercul cu stele european. Își lua rămas bun, chipurile, de la anul Caragiale. Mie, unuia, mi s-a părut că nenea Iancu trăiește doar mai uman, cu vremea lui cu tot, decât Europa întreaga de azi, cu stelele ei cu tot, și pare a spune: “ Ridendo castigat mores
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
putea da din coate, lupta de unul singur pentru familie, pentru Țară și pentru Dreptate. Dacă eu pot, și tu poți! Așa i-a vorbit Iisus, de la egal la egal, ca între cărăuși. Apoi l-a bătut pe umăr în loc de rămas bun. S-a ridicat ca un abur, s-a dus cu tot cu povara păcatului spus. Scrisoarea Iisus de la Dunăre ne prezintă o lipoveancă care , neajungând la Iisus, din tot păcatul ei, și sărăcia ei, îi ține o candelă aprinsă omului ei
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
culcare!Este prima apariție în public pentru ei. Emoțiile i-au copleșit, a trecut demult ora de odihnă. Leon o luă de mână. Ea îl strânse ușor, încurajându-l. Eduard se înclină politicos în față invitaților, în semn de bun rămas. Beth, sfidătoare, a vrut să ripostez. Privirea hotărâtă a Almei i-a blocat orice inițiativă obraznică. Guvernanta era aspră când situația o cerea. Lord M.Joseph îi observă atent pe ea și copii. Lady Morgan cu o atitudine superioară se
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
lacrimă și zestre. Ascultă-mă-n pădurea în care verde, mori Și-n firul de durere din iarba fără glas! E-acolo printre ramuri, ce nu mai râd în zori Un strop de cer albastru și-un loc de bun rămas. Că, lumea-n care dorul, ce-mi cântă într-un vers Crucifică speranța și frumusețea ei, Nu-i nicio vină-n toana ce naște-n univers Atâtea stele moarte pe cer și-n ochii mei. Eu mă-ntomnez și astăzi și
NEBUNUL MEU DE TEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341287_a_342616]
-
ți-ai deschis ferestre spre alte dimineți. și pe mine cine să mă mai răsară? mi-ai lăsat, să nu mă sting, doar lumina asfințitului plăpând închis într-o speranță străvezie... o dâră de întuneric, indiferență tatuată de un banal rămas bun mi-a țipat în iriși colorându-i a moarte... Clopotele-și încurcă limbile într-un balans apocaliptic: ding, dang, dang, ding... și nici măcar nu am auzit uvertura cântecului de lebădă; acordurile suave se rătăciseră printre nuferii galbeni din toamna
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
câmp în floare, și cântec de greieri, că n-am mai fi mers cătă casă! Ne-ntorcem amândouă de la Bordeie, satul de dincolo de pădure, unde bună-sa ave o soră și, din cân' în cân', îi duceu una-alta, c-o rămas sângură pă lume. O lăsat-o mumă-sa cu mine, c-am avut și eu de mers la o muiere, tăt acolό. Altfel, n-ar fi pășit Ana sângură de-acasă! În sâmbăta aia era sărbătόrea Sfântului Petru și-n
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
să te descurci. Și mai e ceva. Ita avea un scris aproape ilizibil!... Nici eu nu i-l puteam întotdeauna desluși. Închisese ușor apoi ușa îndărătul sau, după ce-mi mai făcuse un semn de încurajare spre sertarul lăsat deschis. Rămas singur, mă încercase un sentiment ciudat. Acela că profanam prin prezența mea un mic sanctuar. Iar gândul că va trebui să scotocesc printre însemnările, poate intime, ale unei ființe care între acești patru pereți își petrecuse ultimele clipe de viață
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
pe platoul de decolare. A răsunat un imn melodios, emoționant, ca semnal de începere a procedurii de plecare. De-abia o mai zăream pe Katy pe platoul acela imens. De acolo îmi făcu semn cu mâna, ca ultim semn de rămas bun. Apoi s-a făcut o tăcere de așteptare solemnă. M-a trezit un mesaj solemn și neașteptat, difuzat prin difuzoare, chiar din partea rectorului Mohamed El-Hirani: - Urez succes deplin expediției chineze! Iar ideile tale, domnișoară Katy, să triumfe în Univers
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
și asta la ceva. Un tablou trist și jalnic. Din pix îmi picură o lacrimă peste scrisul cutremurat de sfârșitul dureros al speranțelor celor trei, năruite de soarta potrivnică și nemiloasă pe altarul sacrificiului de supraviețuire. Ce dur am scris ! Rămas singur, omul în pijama, care nu mai era în pijama deoarece s-a dezbrăcat, dar nu să rămână în chiloți, ci cu veșminte de om cu treabă, privea cu părere de rău pe jos ca la o scenă de final
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului A mai căzut o filă Ca frunza ruginită Purtînd cîte-o idilă, De toamnă fericită! A mai trecut un ceas În pragul disperării Mai iei un bun rămas, De la plecarea verii! A mai trecut o lună Înscrisă-n calendar În amintiri postumă, Pîn' vine alta, iar...! A mai trecut o vară De parcă nici n-a fost Un cîntec de vioară, Cînd ai arcușul prost! Toamna, la ușă bate
GÎND DE TOAMNĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341885_a_343214]
-
luați și să vă puneți Dumnezeul în țărână...fiindcă e un Dumnezeu al țărânei! -Bun rămas mărite procurator! rostiră cei doi. Iosif și Nicodim ieșiră după ce se înclinară încă o dată în fața lui Ponțiu Pilat care le făcu un semn de rămas bun. După ce rămase singur cu Brassus, Ponțiu Pilat îl întrebă pe acesta: -Ce crezi Brassus, centurionul Livius e cu adevărat adept al acestui Iisus? -Se prea poate mărite, replică Brassus, l-am văzut discutând de multe ori cu iudei, dar
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
loc tu seamăn tu iubire tu viața mea trăită în iubire ce crezi gândești în tot ce vin și mor eu te numesc floare carmin a mea iubire te prețuiesc tu înger călător ce nori străbați zâmbet cald în urma ta rămas al tău parfum mireasmă ești iubire iar eu povestea ta un cer comun al tău al meu un singur Dumnezeu Lumină din Lumină iubire și cuvânt mă înec în tine iubim frumos floare carmin al lumii paradis. Referință Bibliografică: Floare
FLOARE CARMIN de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342251_a_343580]
-
acestă lume. Aseară a avut loc ceremonia de investire a lui Corio drept conducător și, deasemenea, prin care mama, în numele lui Tabiti, și-a îndeplinit datoria de soție. Au fost prezenți toți membrii tribului. Îmi răsună în minte cuvintele de rămas bun pe care aceasta mi le-a adresat, înainte de a-și împlânta cuțitul în inimă: „ Ești primul nostru născut. Ai obligația ca alături de soțul tău, să conduceți acest neam cu vitejie, în cinste și virtute, astfel încât numele acestuia să rămână
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
pe fața acestuia ne explică o mulțime de lucruri despre starea de opresiune trăită de către „cel mai liber și mai fericit popor din lume” - cum se spune în textul unui renumit cântec al lui Dunaevski. La fel și întălnirea de rămas bun dintre cei doi prieteni, care nu mai are loc acasă la Mitea, ci pe un pod din centrul Moskovei, într-un loc public, după programul de lucru. Deci așa era locul de unde primeam noi „lumina și libertatea”! Într-o
VIAŢA UNUI OM ÎN 134 DE PAGINI de HEIDI SIMON în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342402_a_343731]