1,548 matches
-
Și spuneai c-ai să te-ntorci, c-ai slujit prea mult la porci, Că-i destul cât ai trudit și cu glasul plâns, spășit, Că te schimbi, tu ai jurat, dar se vede c-ai uitat. Inima îți e răpusă, de mândrie e condusă, Interesele meschine, te fac iarăși de rușine, Unde-ți e recunoștința? Nu te mustră conștiința? Dragul meu vecin, ascultă! Unde-i vorbărie multă, Nu e loc de meditare...Dumnezeu, e Îndurare, Este Dragoste și Pace, ce
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
mută. Cu toate astea, domnitorul trăgea la bordeiul ei și i-a făcut mulți prunci. Așa s-a întemeiat noul sat Sohodol, pentru că sohodolenii trăiau în bordeie înșirate pe lângă Steiul Coziei, Păltinei, Cărpinei și Frumosu, până hăt departe, unde a răpus Iorgovan balaurul. De altfel, sunt și greu de identificat sohodolenii decât după poreclă, marea majoritate a lor având fie numele Frățilescu, fie Gavrilescu după originea lor, transilvană sau olteană. Frățileștii își ziceau așa după cultul religios primit când migrau vremelnic
EROII BOIERI ŞI FĂURITORI DE ŢARĂ NOUĂ, STUDIU DE PROF. NICOLAE N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363703_a_365032]
-
le trăise în realitate...ce fel de ființă era? Ce ursitoare o fi avut la naștere? De unde atâta putere să te ridici mereu din negura unei amnezii de cinci ani, din două divorțuri, de pe urma căroroa a rămas în stradă, mereu răpusă de câte o palmă dată de soartă? Parcă toate nenorocirile din lume s-au adunat peste acest trup firav de femeie, cu zâmbetul mereu prezent pe buze , cu un simț al umorului cum nu mi-a fost dat să mai
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
cine-ți ascultă?/ De-acasă când ai plecat,/ Durere-n urmă-ai lăsat,/ Toți vecinii te doresc, / Fetele mi te iubesc,/ Și mă-ntreabă fiecare,/ Dacă ai trimis scrisoare/”. Venit din lumi necunoscute, abia se aude glasul fiului rătăcitor, cel răpus de dor: „Maică, dragă, scumpă, știu că-n sărbători,/ În odăia-ntunecată, evlavioasă, ai aprins/ Sfânta candelă, curată... pentru călători;/ Pentru mine te-ai rugat, la Cristos ai plâns./ Inima bună îți spune că eu, cel plecat în lume,/ Mă topesc
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
pe un imens ecran se văd mii de oameni care cer să li se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei trec șiruri nesfârșite de români, răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
în viață Și că e totul trecător în grabă, Abia pe patul morții, ca prin ceață, Vezi că vederea ți-a fost slabă... 44. Omnia vincit amor (Iubirea învinge orice) Iubirea este forța care-nvinge Orice și pe oricine... Chiar răpune... Și multe minți de proști poate încinge Când se preschimbă-n ură și taifun e ! Referință Bibliografica: Quod scripsi, scripsi.-.alte 22 de catrene inspirate din înțelepciunea omenirii / Romeo Tarhon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
cine-ți ascultă?/ De-acasă când ai plecat,/ Durere-n urmă-ai lăsat,/ Toți vecinii te doresc, / Fetele mi te iubesc,/ Și mă-ntreabă fiecare,/ Dacă ai trimis scrisoare”. Venit din lumi necunoscute, abia se aude glasul fiului rătăcitor, cel răpus de dor: „Maică, dragă, scumpă, știu că-n sărbători,/ În odăia-ntunecată, evlavioasă, ai aprins/ Sfânta candelă, curată... pentru călători;/ Pentru mine te-ai rugat, la Cristos ai plâns./ Inima bună îți spune că eu, cel plecat în lume,/ Mă topesc
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
pe un imens ecran se văd mii de oameni care cer să li se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei trec șiruri nesfârșite de români, răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
cine-ți ascultă?/ De-acasă când ai plecat,/ Durere-n urmă-ai lăsat,/ Toți vecinii te doresc, / Fetele mi te iubesc,/ Și mă-ntreabă fiecare,/ Dacă ai trimis scrisoare”. Venit din lumi necunoscute, abia se aude glasul fiului rătăcitor, cel răpus de dor: „Maică, dragă, scumpă, știu că-n sărbători,/ În odăia-ntunecată, evlavioasă, ai aprins/ Sfânta candelă, curată... pentru călători;/ Pentru mine te-ai rugat, la Cristos ai plâns./ Inima bună îți spune că eu, cel plecat în lume,/ Mă topesc
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
pe un imens ecran se văd mii de oameni care cer să li se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei trec șiruri nesfârșite de români, răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
în mod obligatoriu karamazovism, lipsă de scrupule, violență și brutalitate. Dmitri îl lovește, Smerdeakov îl ucide, tocmai pentru că îi sunt fii, pentru că el le-a transmis în doze diferite otrava. Nici un Karamazov nu este imun față de karamazovism: câinosul părinte cade răpus de propriul său pumnal! Feodor Pavlovici planează asupra societății întregi ca o forță omnipotentă. Întâlnim la tot pasul Karamazovi neîndoielnici sau persoane cu o mare doză de karamazovism. Generalul - moșier își asmute ogarii asupra unui copil de opt ani. Iarna
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
din cauza vrăjii demonice care împânzea atmosfera. Puținii care se încumetaseră deveniseră un fel de exponate pietrificate într-un Muzeu al Morții. În sfârșit, presupunând că ai fi putut ajunge, printr-un miracol, viu în fața ei, era practic imposibil să o răpui în luptă. Așa că resemnarea domnea peste Galaxie, fiindcă rațiunea îți spunea că nu are sens să te împotrivești. Totuși, după ani de suferință, de groază, și după ce un foarte bun prieten își găsise, la rându-i, sfârșitul în împărăția blestemată
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
gemete cumplite de durere. Atunci am simțit că mă ia cu leșin și am știut că acolo îmi voi sfârși zilele. Nu îmi dădeam seama dacă voi mai ieși din peșteră, dar și dacă o voi face, aveam să fiu răpus de cumplita maladie pe care mai mult ca sigur că o contractasem deja. Să mor pe Planeta Blestemelor Eterne răpus de ciuma bubonică - iată un lucru pe care nu mi l-aș fi imaginat nici în coșmarurile mele cele mai
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
în mână cu adevărat. Nimic de zis, exista libertate de exprimare, exista acces la Internet peste tot și ființau o mulțime de bloguri, dar oamenii erau tot mai înclinați către distracții, sex și violență, iar foarte mulți dintre ei cădeau răpuși de ultimele tipuri de droguri, care deveniseră legale și se vindeau peste tot, la orice colț de stradă. Existau mari corporații, companii care câștigau foarte mult, și oameni înregimentați, captivi. La aceasta se rezuma aproape tot - libertatea era doar una
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
ești tare, prietene!”, mi-a spus printre hohote. Astfel, până la urmă, am rămas cei mai buni prieteni. Dar nu înțelegeam jocul în adevăratele sale dimensiuni. * Către ce ne îndreptăm, oare? Către o lume în care jumătate dintre noi vor sfârși răpuși de droguri, care apăreau în tot mai multe sortimente, mai rafinate și mai periculoase, iar cei din cealaltă jumătate vor juca conform scenariului dictat de Producători, Scenariști și Regizori? Oare Actorii-Cetățeni mai au, cu adevărat, vreun drept? Vreo libertate? Vreun
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
vers din celebra fabulă a lui La Fontaine - Le loup et l'agneau (Lupul și mielul); de aici au derivat expresiile: „Forța primează dreptului” sau „Dreptul pumnului”. În război, de exemplu, conta enorm forța fizică și numărul luptătorilor. Barbarii au răpus colectivitățile civilizate (țări, imperii), de cele mai multe ori prin forța numărului celor participanți la acțiune. Dar evoluția științei și civilizației din ultimul secol a schimbat radical situația strategică. Cea mai evidentă și totodată tristă manifestare a avantajelor științei o reprezintă capacitatea
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
frunte ca să se apere, dar și-a revenit instantaneu. „Afurisita de ea!... nu are de gând să mă lase? S-a pus pe capul meu. Ce și-o fi zis ștrengărița?...” Parcă o aud strigând:„Pe el că l-am răpus. Acum e-al meu. Nu mai scapă!” A mai avut puterea să glumească căci, în timpul zilei, dacă-l apucau înțepăturile, la fel îi zicea primului întâlnit, cu aceleași vorbe de șagă, fără să-și piardă cumpătul.- „Vericule, se ține scai
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
țâșnește prin cuvânt așa cum țâșnește fulgerul în inturic, nu trebui decât să trăim în frunmusetea lui Dumenzeu prin opera noastră și prin viața noastră, noi chiar asta facem și nu vom fi învinși. Ignoranța, indiferență, sărăcia, uitarea nu ne vor răpune, nu au ce să ne facă. - Credeți că poezia poate fi un mesager al înțelegerii între oameni? - Chiar este unul din cei mai mari mesageri, chiar asta se și întâmplă astăzi prin atâtea contacte pe care le stabilim peste granițe
INTERVIU CU POETA SI PICTORITA VICTORITA DUTU de LILIANA MOLDOVAN, MURES, IUNIE 2010 în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350445_a_351774]
-
expoziție etalată în saloanele Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului, cu prilejul cărei a fost inaugurat un salon dedicat exclusiv artistului care a donat comunității humorene un număr de 55 de lucrări) Corneliu Tincu a plecat dintre noi, răpus de o boală necruțătoare după o lungă și grea suferință. „Profesorul de frumusețe”, așa cum l-a numit criticul de artă Valentin Ciucă, artistul plastic cu origini ieșene care a înnobilat arealul cultural humorean și spiritualitatea bucovineană, vreme de câteva decenii
„ZBORUL COLORAT” AL MAESTRULUI CORNELIU TINCU S-A ÎNTRERUPT de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349040_a_350369]
-
pământ. Plângi când viața ți-e osândă Și cînd inima te doare, Nu intra în disperare, Domnul stă mereu la pândă. Plângi la margine de lună, Și la margini de cuvânt, Suntem lan bătut de vânt, Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te -a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349213_a_350542]
-
murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui : „Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea, sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent. Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice, Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”. Bibliografie : Călinescu- Scriitori străini, editura pentru Literatura Universală, București,1967, pag.113-152 ; Mic dicționar-Scriitori greci și
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
în pungă să-l strecurați? Hei! vă mai trebuie chemare. Nu aveți? Să renunțați! Prostul să steie-ascuns, nu sărind ca păduchele în față; Hoților! Țara e plină de voi ... și tot minte nu se-nvață. Fiindcă-atât o sufocarăți, ați răpus-o, nu mai poate Să înghită cu sughițuri la minciuni prea gogonate. Poporul-i sătul, nu mai rezistă, foamea îl pândește, Din sărac ce-a fost odată ... , zi de zi îmi sărăcește. Ah! dar să piardă poezia, versul prins în
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
se feresc cum pot, mai ales atunci când sunt puși în fața unei anumite situații, însă nimeni nu ia vreo măsură, chiar pentru sine și astfel ies din autocontrol... Acum a apărut un mod strălucit de “a-l face” și de a răpune din start nu numai ‘dușmanul’, ci chiar fratele pe care-l dușmănesc prin etalarea mulțimii like-urilor, sau după cum s-ar spune, prin invidie după mulțimea admiratorilor. Să fie întocmai așa? Mă îndoiesc! În primul rând pentru că “admiratorii” nu-s reali
FACEBOOK E BUCLUCAS... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349783_a_351112]
-
ce o conducea are fața mânjită, sta rezemat în braț la fereastra locomotivei. Privesc în interior...” Nu vă plecați în afară” o etichetă ne previne! Cantonierii salută trenul din poziția de “drepți”! Priveam la călători, în mare parte navetiști erau răpuși de depresii sonore, sunt atât de triști! Trata totul ca normal! Componentă a nivelului de trai. - Clara poate că l-am pierdut pe Dumnezeu ? Pentru câteva secunde am căzut pe gânduri amândoi, cu o mișcare atentă țe-am aranjat cruciulița de la
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349981_a_351310]
-
a plecat; Că mergea la braț cu mine Și-i cântam de fericire, Și-i cântam de fericire. Ține-mă, Doamne, pe lume, lele! La Pestișani în pădure, lele! La izvorul zânelor... Unde-i dragoste și dor. Tinerețea n-o răpune, Neica să stea lângă mine, Să nu știu toamna când vine. Neica să stea lângă mine, Să nu știu toamna cândvine. Referință Bibliografică: SUS ÎN LEAL, LA PESTIȘANI / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]