643 matches
-
la Întîmplare. Stăm În fața televizorului și o mulțime de cuvinte mari (despre unele nu avem nici o idee ce Înseamnă, nu avem cum să avem, pentru că pînă acum nu au făcut parte din vocabularul nostru, le-am preluat de la vorbitorii mai răsăriți de la televizor și acum le mestecăm cu aere grave) zboară Între noi și ne dau importanță, dau o importanță dramatică momentului: Pluralism politic! Îmi strigă Moise. Iar lumina albastră din televizor arde fără Încetare. Dar capul are momente În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mătușă-mea zicea că veniseră rușii și-l ridicaseră pe barbatu-său noaptea... — Stai...! Și de ce-l ridicaseră? Se Împotrivise, conspira sau...? E posibil, asta nu știu... Dar nu cred... Așa făceau bolșevicii, Îi adunau pe ăștia care erau mai răsăriți, și nu numai pe ei... aveau un plan... Păi În cartea asta nu scrie? Sigur scrie. Știau ce fac... ca să distrugă ce era mai Însemnat din societatea românească... Îi ridicau pe preoți, pe Învățători... Erau și mulți din ăștia cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tău de recreere și ai să vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel, ci am coborât din cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sigur nu era al bătrânului, fiindcă el nu mai ținea păsări de multă vreme la refugiul său din vale... Atmosfera se mai răcorise în ultima vreme. Acum adia și un firicel de vânt. La adăpostul unor tufe de lozii mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în gând în acea zi. O pală de vânt a adus sunetul clopotului care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
era pe cîte una din cele zece temelii. 39. A pus cinci temelii pe partea dreaptă a casei, și cinci temelii pe partea stîngă a casei, iar marea de aramă a pus-o în partea dreaptă a casei la miază-zi răsărit. 40. Hiram a făcut cenușarele, lopețile și lighenele. Așa a sfîrșit Hiram toată lucrarea pe care i-o dăduse împăratul Solomon s-o facă pentru Casa Domnului: 41. doi stîlpi cu cele două coperișuri și cu cununile lor de pe vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
eu îmi realizasem visul de a ajunge învățător - deci educator - matale deschideai ochii spre lumea care n-a fost și n-avea cum să fie binevoitoare cu cei care băteau insistent la porțile vieții, fiindcă și cu noi, cei mai răsăriți, n-a fost binevoitoare... dimpotrivă... Ne cunoaștem cum se spune prin intermediar, prin dl. I. N. Oprea - consătean deosebit care, pe lângă cărțile ce a scris - adevărată muncă de Sisif, spuneți dvs. și am spus-o și eu - a avut inspirația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
despre o familie de basme. Ce ar fi vrut să însemne asta? Multe. Exemplară - din partea muncii, a spiritului gospodăresc, al respectului față de ei înșiși, precum și față de toți cei din preajmă; de asemenea, fiind considerați, de comunitate, ca printre cei mai răsăriți, economic și financiar. Casa - mare, deosebit de frumoasă; prin curte - flori și pomi fructiferi și alei permanent bine întreținute. Fără ajutor din afară. Numai cu propriile forțe. Doar, că, nu prea le plăceau petrecerile, nici de unii singuri, nici la grămadă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pentru a ademeni vulpile, la locul în care, să cadă, secerate, toate, câte vor fi existat atunci în perimetrul inclus în programul de vulpar, al vânătorului Vânătoru. Cum, anume? Iei doi-trei peștișori, cam cât palma de mari, ori, și mai răsăriți;îi tăvălești bine, prin cărbuni încinși; iar, după ce ei încep să miroase puternic a ce-i place vulpii mai mult și mai mult, legi unul dintre peștișori, de o sârmă, sârma ți-o atârni de raniță, ca să ai mâinile libere
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și o răsturnați în sacii noștri, și, sacii, duceți i, rapid,în autocamion. Ioane: tu ce pretenții ai? Să-mi faceți parte, cu doi-trei saci, plini cu pește. Din care? Din care vă vine la îndemână. Câțiva, să fie mai răsăriți, pentru... Nu-mi mai preciza. Presupun. Da-n ce-i pui? În șaretă. Unde-i șareta? Mai încolo. Către marginea lanului de porumb. Ado-ncoa. Lina, du-te și o adă. Cum ne-ai zăpsit, măi drace? Bine. Prin urechiușa mea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ajuns la marginea de dincolo a unui cartier periferic. Simțeam apropierea câmpului. Străbăteam o uliță prăpădită, cu șanțuri năpădite de buruieni. Casele păreau nefiresc de mici, niște cocioabe. Patru copii se ghemuiseră pe scara de ciment a unei clădiri mai răsărite, pesemne o măcelărie, și mă urmăreau cu privirile, bănuitori. După un timp m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de lemn vechi și putrezit, înăuntru câteva scânduri îngălbenite de ploi și de soare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ora șase a dimineții, "talciocul", strămoșul pieței de obiecte vechi. Urmașii negustorilor de zdrențe ai zonei de altădată încearcă să vîndă aici bunuri sărăcăcioase de proveniență incertă, etalate direct pe trotuar. Profesioniști ai comerțului cu lucruri de ocazie, ceva mai răsăriți, vin aici să tragă o raită în speranța de a descoperi acea pasăre rară care să le permită o afacere bănoasă. Dar clienții sînt cel mai adesea oameni nevoiași aflați în căutarea unor haine încă utilizabile sau a unui aparat
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu se vedeau. Se apropie și, privind înăuntru, zări două păsări, așezate pe o stinghie. Amândouă își țineau ochii închiși. Poate că și ele luau parte la atacul împotriva navei, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care era cu totul altfel de cum ar fi trebuit să fie. Am povestit acasă la ai mei și tata i-a dat dreptate domnului Tachi și am povestit cu lux de amănunte colegilor de școală și unor conșcolari ceva mai răsăriți ca mine. Copii fiind, am început să pronunțăm și noi în felul domnului Tachi, încât în grupuri mici ne jucam și jucam rolul vânzătorului enervat de mine. Cum aveam timp de zăbavă, după ce plecam de la școală, în grupuri mici, ne
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Spera că Jack era destul de matur ca să-și dea seama de asta. Miriam și Jack porniră spre clădirea ziarului Express. — Fără îndoială că va câștiga Express, răsună vocea lui Miriam, plutind peste întinderea de asfalt. Citizen e doar puțin mai răsărit decât un ziar parohial, nu? Vreau să zic, pentru numele lui Dumnezeu, se spune că încă mai folosesc mașini de scris. „Dacă îi dai dreptate, te omor, Jack Allen,“ murmură Fran, mai mult pentru ea însăși. — Miriam, dă-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
repetat de mai multe ori: „Normele au decretat: este un fir care nu se reînnoadă“. L-au spălat și l-au îmbrăcat cu hainele cele mai frumoase. Rotari i-a pus armura, și Faroald a fost îngropat, cu fața câtre răsărit, acoperit cu o pânză de in, împreună cu calul său preferat. Rachti a bombănit ceva, văzând că Hermelinda cususe pe acea pânză o cruce mică de aur, dar ea l-a liniștit: - E doar o amuletă în plus, rău n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea, am reușit să trăiesc cea mai aventuroasă peripeție a vieții mele! Berci Sara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Ținutul meu fermecat Un clar răsărit își legănă lumina pe azurul înalt al cerului, soarele de aur își răsfira degetele crude și-mi mângâia atât de fin obrazul. Trezită de farmecul dimineții de mai, îmi deschid brațele, îmi deschid ochii, îmi deschid inima. Privesc. O zi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitasem de ce mă trimisese Moru În călătorie. Era tot mai frig, dar zilele Începuseră să se lungească din ce În ce, lucru care Îi uluia pe mai toți. Ghețarul nostru creștea din ce În ce și, nu trecea nici un nou răsărit fără ca Nunatuk să nu-mi arate unde se mai puseseră maluri de jur Împrejurul Gemenilor. Într-o noapte, ne-a trezit un scârțâit cumplit, iar ghețarul a prins să pârâie și să se clatine ca un bulumac pe apă, de-au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se simți îmbobocind. Era în baie. Își făcea toaleta de dimineață. Se pomeni dintr-o dată cum șuvoiul de apă de la duș nu mai cădea chiar pe trupul ei, ci pe un fel de lujer înalt, un fel de crin, de răsărită sau poate de gherghină. Un lujer fraged, mlădindu-se sub atingerea pârâiașelor prelinse de-a lungul trupului ei. Un lujer bucuros în răsfățul atingerii sale de lumină, trezit abia atunci la viață și molcom, nedumerit, șovăitor descoperind frumusețile Lumii. Se privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și curios să afle cum vor evolua lucrurile. O simplă ceață, fie ea și foarte densă, nu rezolvă nimic. Vru să vadă ce se întâmplă dacă se apropie de catedrală. Făcu doi pași și se pomeni înainte cu un polițist răsărit ca din pământ care îi spuse: Îmi pare rău, nu vă pot lăsa să treceți mai departe. S-a întâmplat un accident. Ce accident? întrebă Samuel. Nu am voie să vorbesc despre asta. E o chestiune de siguranță națională. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că poate Jake avea nevoie de ajutor ca să înjghebe cada de naștere. Instrucțiunile de pe cutie păruseră a fi foarte complicate. Alice s-a ridicat în picioare și a reușit să coboare până în sufragerie unde, în lumina abia mijită a viitorului răsărit, l-a găsit pe Jake stând furios în mijlocul unui morman de cartoane, folii de protecție și bucăți de plastic lucitor. —E dificil? a întrebat ea cu teamă. — Nu e numai asta, a pufnit Jake. Se presupune că e ecologică - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frumoși decât veniseră. La gară i-au așteptat părinții lui George cu mașina. - Măi, da frumoși mai sunteți, spuse Nicolae. - Se vede că v-a priit, subliniase și Geta, cu o jumătate de gură. Părinții lui George erau oameni mai "răsăriți" decât alții. Făceau parte din “elita” satului; tatăl, contabil la CAP iar mama, educatoare. Cu o casă frumoasă la șosea, o gospodărie de admirat, erau oameni foarte respectați. Deși când îi vedeai împreună ți se părea o familie ciudată; ea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură de canal fără capac, răsărită, ca prin minune, în dreapta sa. Genel încercă să dezghețe atmosfera, pe care tot el, înainte, o împuțise și-o încordase. - Pe câinele Șopîrlacu... despre care merge zvonul c-ar fi fost pensionat de la Moși sau de la Circ, nu-l poți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În România discurile adevărate, cu muzică occidentală, neasemuită, pătrundeau și se lăsau procurate extrem de anevoios. Dacă ai fi făcut o percheziție în patru cartiere, n-ai fi găsit nici măcar picior de două discuri originale. Prin dulăpioarele bucureștenilor, cele mai răsărite discuri erau compilațiile bulgărești. Din adevărata străinătate, cine altcineva se putea întoarce cu muzică bestială decât ștabii, activiștii și doi, trei securiști?! Ori ei, toți cei care dădeau pe la domicilii concerte își stabiliseră deja o regulă: să nu cânte niciodată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poiana aia în lume. Sau dacă Mandravela însuși nu se apuca să le testeze progresele în vorbire. Dădea un semnal. Înghesuia împrejurul său vreo douăzeci de vioi. Care mai de care mai cu tulburări de vorbire, leziuni corticale. Ăi mai răsăriți doar cu cîte-o salată de cuvinte sau cu vreo fugă de idei. Le proptea bâta în piept. Îi scormonea pe fiecare în ochi. Și le trântea năucitor cîte-o frază, pe care și el o învățase pe apucate, papagalicește și pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zice. Meșterul o duse până la poartă. Pe drum, Aglaia se gândi că ar fi trebuit să-l mai toace. Îi plăcuseră casele și ar fi vrut să-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada murdară. Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare. Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]