3,048 matches
-
dar mai cu teamă, fără convingere..." Mihai se mișcă puțin pe marginea patului și, ca și cum ar fi văzut abia acum blana femeii aruncată lîngă perete, o ia și o agață în cuierul de pe ușă, plecîndu-și cu plăcere obrazul în ea, răscolit de parfumul ușor perceptibil. "Maria Săteanu!" gîndește el, înfiorat profund, cum numai în adolescență i s-a mai întîmplat, cînd descoperea dimensiunea sentimentelor. O clipă are intenția de a-i atinge părul la ceafă cu palmele desfăcute, dar se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc, nedumerită, cu privirea întoarsă după el. Un fior de neliniște i-a răscolit gîndurile; figura inginerului Ștefănescu i-a trezit repulsie. "De ce?! gîndește abătută, hotărîndu-se să intre în lift. Pe Ștefănescu îl știu de-atîta vreme, îl respect, e și frumos, are și o soție pe măsură..., nu și-a permis niciodată un cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să avem prieteni de familie." "Trebuie să-i spun lui Iftimie, să-l rog să nu-l mai invite pe Haralamb la noi... Vreau să nu mă știu..." Dar gîndurile ei se frîng brusc; simte încă fiorul neplăcut care a răscolit-o la vederea lui Ștefănescu. "Cine era tînărul care l-a oprit ieri, pe alee, pe Don Șef?" Amintirea privirii lui Mihai Vlădeanu în care a fost învăluită o clipă, o ustură, mai mult decît jignirea directorului. "Obraznicul! Cu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu recunoască, de fapt, durerea profundă lăsată de amintirea femeii care i-a hotărît: "de mîine, nu ne mai vedem; nici măcar prin vecinătatea blocului Yanis să nu mai îndrăznești să treci; ai văzut doar că-i păzit..." Astăzi abia, poate răscolit de vicol, poate enervat de Maria Săteanu și rămas perplex după vizita Cristinei, recunoaște că n-a făcut altceva decît s-o ostracizeze pe Doamna Ana, mai ales că cel care l-a întîmpinat ascuns în spatele reflectorului în biroul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mea, care a convins-o. Apoi, timpul, obișnuința... Și uite-așa, uneori, noaptea, acasă, la ceasurile astea, în fața ceștii cu cafea, stau și mă gîndesc: ce-am realizat?! Vin obosit, extenuat de tot felul de treburi și, ca un adolescent răscolit de hormoni, visez pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a repezit să-și apere tatăl, i-am dat una cu piciorul că mă mir cum de se mai ține acum de mine și n-a pățit ceva atunci. Am auzit că ăla, copilul, mă caută... Îl aștept! Mihai tace, răscolit de cele auzite, deși el știe multe și mai și, de la el din sat, ori din satele vecine, cu unul care, în timpul războiului a strîns un tun, să fie la casa omului, băgîndu-l sub stogul cu paie de grîu. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atît de tare ca Bujoreanu. Dar de unde să știe Maria de Coca? Nu cumva îmi interceptează convorbirile? Uneori, în ultima vreme, aud foarte slab, ca atunci cînd secretara e pe fir... La naiba! Am prize telefonice peste tot... Trebuie să răscolesc toată casa! Și totuși, cum să-i fi spus Maria, cînd nu-l poate suferi?! Oare?! Mihai nu-i urît, nu-i prost, ceva experiență are... Ce, eu cum de-am cucerit-o pe soacră-mea?, ce viscol!, ca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se simtă adevărate prințese, chiar și pentru o zi pe săptămînă?! Învață arta de a iubi, că de împreunat o fac și animalele, poate mai bine și mai cu spor ca oamenii...>> Doamne!, oare sînt sănătos?!... Foamea cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doamne!, oare sînt sănătos?!... Foamea cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa de extaz, trimițîndu-mă conștientă, cu cinism, în ghearele zbuciumului de acum, lăsîndu-mi gustul amar al întrebării: de ce? Are o legătură cu unul însurat, cum mi-a spus nea Toader, iar madam Săteanu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scos-o și pe asta? rîde Maria. Eu sper că nu ți-am spus așa ceva. Nu; tu ai urlat ca înjunghiată cînd ți-am spus niște vorbe frumoase. Da șoptește Maria pe un ton amar -, vorbe frumoase, Mihai; cînd vă răscolesc hormonii, știți al dracului să compuneți vorbe alese... Din astea mi-a mai spus și altul, unul care, după cîtva timp, cînd a aflat că tata..., mi-a întors spatele, apoi, cînd l-am căutat să-i spun că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
distrus și niște hîrtii semnate de unii elevi asta aveam s-o aflu mai tîrziu -, hîrtii din acelea... despre colegi e-t-c, e-t-c, știți dumneavoastră, domană, la ce mă refer, că a doua zi tot liceul era cu fundul în sus, răscolit de oameni în haine din piele neagră. Dar cine să-l bănuiască pe marele Mihai Vlădeanu, răsfățatul profesorului de Fizică, moș Putere, care-mi crease condiții să stau singur și să rezolv probleme, că peste numai o săptămînă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă, coborîndu-și sărutul pe sîni, fără să-i mai sugă, doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pădurea din jur aplatizate, ca o vale fotografiată de sus... Numai că era și suficient de inteligent încât să-și dea seama că astfel de imagini nu au ca scop înfrumusețarea femeilor care pozează... ci umilirea, expunerea lor. Alan era răscolit fără milă de aceste reverii. Și chiar și când păreau să ia forma unui raționament, așa cum a fost cazul ceva mai devreme - o formă care i-ar fi permis să scape din labirintul psihologic în care fusese aruncat la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci de ani În urmă - un tînăr visător și Îndrăgostit, de care-și amintea fără duioșie, ca un biolog care face observații „pe viu“. În tinerețe, Rowe Își Închipuise că sacrificiile și faptele lui eroice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
soției sale. De fapt, nu semăna deloc cu al ei dar, Întrucît nu mai vorbise de-atîta vreme cu vreo femeie În afară de proprietăreasa lui și de vînzătoarele din magazinele În care intra din cînd În cînd, orice glas de femeie Îi răscolea adînc amintirile. — Cine-i acolo? Dumneata ești, domnișoară Hilfe? — Da, dar cine ești dumneata? — Rowe, răspunse el, ca și cum numele lui i-ar fi fost foarte familiar. Urmă o tăcere atît de lungă, Încît avu impresia că fata agățase receptorul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te cunosc! răcni Digby, și Înainte de a-i Întoarce spatele avu răgazul să surprindă privirea mirată a lui Johns, care pornise grăbit spre iaz Împreună cu Poole. Întîlnirea cu Poole Îl tulburase pe Digby: deși omul nu-i părea cunoscut, Îi răscolise atît de adînc trecutul, Încît simțea că din apa lui neagră ar putea țîșni o lumină. Reacționase violent pentru că se speriase, iar acum se temea că pe fișa lui va apare o notă proastă... De ce oare trebuia să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acelea de sticlă aveau să formeze un calup de mărimi considerabile, în treizeci de ani - o plajă de cristale ascuțite. Ar putea apărea o nouă rasă de căutători prin nisip, lăsându-se pe vine pe mormanele acelea de parbriz spart, răscolindu-le în căutarea chiștoacelor de țigară, prezervativelor uzate și banilor mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de epoca accidentelor de automobil s-ar afla propria-mi moarte măruntă, la fel de anonimă ca o cicatrice vitrificată pe-un copac fosilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu băboiul... întreb după ce ne-am instalat și-avem în față și cutia de la alune plină cu mucuri de țigară. Ce-a fost? - Vinerea trecută, când m-am întors, am găsit-o în casă. Are și ea o cheie. Îmi răscolise prin lucruri, cărțile erau vraiște pe podea, hainele peste tot, cu căptușeala descusută, cu buzunarele întoarse pe dos. Cu un ciocan bătuse în pereți, să găsească nu știu ce nișe ascunse, microfoane, dispozitive mascate, locul unde aș ține documentele despre ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare totuși umărul, îmi masez și mușchiul de la braț. Aș avea poftă de-o cafea cu lapte. - Fănele, dragă, ne-ai răscolit pe toți, ne-a mers, așa, tare la inimă! Am plâns, cât sunt eu de bărbat, am plâns când te-am ascultat. Ce s-ar fi bucurat și Costache să te audă! Uite, asta-i pentru tine, am ales cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dar tot așteaptă să vadă dacă nu dau, din întâmplare, peste comoară. Au venit și niște mahări de la București, cu instrumente, cu o drăcărie care cântă când o deschizi și tot felul de desene. Au ascultat ei măruntaiele pământului, au răscolit grădini și fânețe, da’ tot n-au aflat nimic. - Vorbești de pomană, a intervenit și profesorul de sport, care abia intrase în cârciumă. N-a fost deloc visul lui Iacob... A, da, așa a mers vorba, dar Iacob doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În care Își Încheie treaba era cu desăvîrșire convins că, făcîndu-și suficiente provizii În refugiul lui - iar pentru asta avea la dispoziție broaștele-țestoase uriașe care aveau să se păstreze vii luni Întregi -, nici măcar un milion de oameni care ar fi răscolit insula pas cu pas nu ar fi reușit să-l găsească. Nu se mai simțea așadar la cheremul piraților și al balenierelor care Îi invadau „regatul”, ci dimpotrivă, aceștia erau cei care, din clipa aceea, se aflau cu totul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
singură Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula pînă la ultima piatră, căutîndu-l zadarnic, pentru că În felul acesta aveau să Învețe că nici un om nu trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă, din nou. Așteptă așadar În timp ce planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu ai căzut niciodată? Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi vrut să mă ispitească pe mine, cu fața asta? schimbă tonul. Nici măcar efeminații n-au vrut să aibă de-a face cu mine - făcu o pauză, În care răscoli cu un băț cenușa cărților. Știai că niciodată n-am reușit să vorbesc cu cineva mai mult de cinci minute? Nimeni nu părea să aibă nimic să-mi spună, niciodată - clătină din cap ca și cum și-ar fi renegat propriul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]