409 matches
-
autocunoaștere), semn al minții (deci act intelectual, un sentiment, afectivitate lirică) ". George Călinescu sintetizează excelent interpretarea poemului: "Poezia ("adâncul acestei calme creste") este o ieșire ("dedus") din contigent("din ceas") în pura gratuitate, mântuit azur, joc secund, ca imaginea cirezii răsfirată în apă". Ideea fundamentală din acestă poezie este că arta e un joc secund, mai pur, realitate sublimată, care pornește din viață, dintr-o trăire, dar nu se confundă cu viața, constituindu-se ca un univers secund, posibil. Acest univers
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
teren fragmentat de meandrele râului Jijia. Satul este atestat documentar din sec. XV (1436) și are ca monument arhitectural Biserică "Sf. Nicolae" clădita în anul 1830. Satul Luceni se prezintă sub forma unei așezări areolar-alungite, cu extinderi tentaculare, cu structura răsfirata și textura neuniforma.
Luceni, Iași () [Corola-website/Science/301289_a_302618]
-
și unelte datând de la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr. Privind structura etnica, 100% sunt români, de confesiune creștin-ortodoxă Populația activă lucrează în agricultură, în mica industrie privată, în sectoare bugetare. Satul Totoești se încadrează în rândul celor de tip răsfirat, având case rare, grădini amenajate de-a lungul văii, a drumurilor, dar și pe un platou așezat în apropierea șoselei ce face legătura între sat, localitatea Podu Iloaiei, comuna și D.N.28. Școala din satul Totoești datează de la începutul secolului
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
teritoriale - hotarul obștii - fiecare având roluri sociale economice bine gândite în viața colectivităților rurale. Luându-se în analiză consecințele raporturile dintre vatră și teritoriu, sociologii și alți specialiști au pus în evidență trei tipuri de așezări rurale: satul adunat, satul răsfirat și satul risipit. Prin adăugarea la acest model al formei și reliefului satului, literatura de specialitate consemnează alte tipuri de sat: adunat reveran, adunat de terasă, adunat de coastă, risipit de terasă, risipit de coastă etc. Au fost și alte
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
cercetate de istorici și sociologi probează cu elocvența faptelor că în acest cadru putem identifica începutul obștii sătești care va cumula prerogative integrale asupra drepturilor de proprietate și folosință comună a unui anumit teritoriu. Tipic acestui moment poate fi satul răsfirat în care factorul genealigic, deși preponderent, încetează de a mai fi exclusiv, întrucât apar elementele unei colectivități locale în plin proces de specializare sub presiunea satisfacerii unor trebuințe în permanență diversificare. Criteriul rudeniei, opinează specialiștii, orânduiește indivizii devălmași (composesori) înlănțuindu
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
anul 1900 în Pețelca locuiau 647 persoane - 620 (95,8%) români, 3 (0,4%) maghiari și 24 (3,8%) de alte naționalități -, iar în 1910, 610 persoane. În prima parte a secolului XX satul se prezenta ca o așezare rurală răsfirată, constituită din gospodării situate la distanțe relativ mici unele de altele, separate de grădini. În cazul localității Pețelca structura și textura vetrei au fost impuse de relief în proporție covârșitoare. Astfel, fiind situată doar pe versantul din stânga Mureșului, gospodăriile au
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
așezării de la Fagii Groși nu a fost întotdeauna pe actuala vatră a satului, el se întindea în sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului larg, loc numit și acum «Poienița Olarului ». Fiind un sat destul de răsfirat : se zăreau case și în locul numit « Pomii Vămii », peste pârâu de actualul Canton și pe lângă actualul schit, în punctul numit Tofan. Din spusele lui Dron Vasile, Onofrei Gheorghe și Popa T., în actualul loc Ruiniș ar fi existat mai multe
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
biserică datând din 1629, reconstruită în 1797 și 1834. Locuitorii se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și fabricarea hambarelor (lăzi) și a scaunelor, desfăcându-și produsele la Ploiești, București, Giurgiu și în satele vecine. Fiind comună de munte, satele sale răsfirate au fost reconfigurate de mai multe ori; astfel, în 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu satele Provița de Sus, Șchiopata, Secăturile, Fricoasa (sat preluat de la comuna Breaza de Jos) și Valea Poienii, având pe atunci în total 3152 de locuitori
Comuna Provița de Sus, Prahova () [Corola-website/Science/301718_a_303047]
-
și Rușor precum și pe "Apa Lazului". Satul aparține administrativ de comuna Pui iar la recensământul din anul 2002 se înregistrau 550 de locuitori. Deși numărul gospodăriilor nu depășește 200, satul este întins pe valea râului Șerel aproape 5km, fiind foarte răsfirat, având și câteva cătune mai izolate: "În bălți" și "În Luncă". Drumul de acces în sat (DJ 72) se ramifică din DN 66 (E 79) în dreptul localității Rușor și a fost asfltat în anul 2008. În sat funcționează o școală
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
zonei valea Mureșului Superior. Cele mai vechi date referitoare la etnografia localității se pot culege de la oamenii mai în vârstă al localității care încă mai păstrează vechile tradiții ale satului. Localitatea se încadrează din punct de vedere tipologic între satele răsfirate. Gospodăriile au o organizare liniară. Cu construcții înșirate în lungul curții începând cu casa, care este amplasată înspre ulița și încheiând cu grajdul lângă care sunt depozitate furajelele, într-o îngrăditura aparte, înspre marginea grădinii de legume. Între cele două
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
pe cursul apei și pe culmea de deal unde se va întemeia "Oberneudorf" (Satu Nou de Sus), mai tarziu satul se mută pe actualul loc. Primii locuitori ai acestei zone au fost români, care trăiau în grupuri de familii mici, răsfirate. Așezarea că localitate mai mare își are originea în urmă colonizării sașilor în secolul al XIII-lea. Cea mai timpurie atestare a satului datează din 1332, când în registrele de dijme papale este înregistrat "Henricus parohul din Nova Villa", aparținând
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Vrancea, Muntenia, România. Se află în partea de sud a județului, în Subcarpații de Curbură. Bordeștiul este o așezare tipică pentru zona colinară a Subcarpaților de curbură, un sat de tip răsfirat, înșiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeștiul este situat la aproximativ aceași distanță de orașele Râmnicu Sărat (17 km NE) și Focșani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
o parte și de cealaltă a râului Crișul Repede, cu casele înșiruite în luncă sau împrăștiate pe pantele mai domoale ce coboară la nord de Vârful Vlădeasa și la sud de Munții Meseș și Plopiș, comuna este în mare parte răsfirată, fiind formată din satele: Negreni, Bucea și Prelucele. Pe lângă acestea, mai are 33 de crânguri sau cătune. Clasificarea după fizionomie: sate de tip adunate pe vale cu aureolă de risipire pe versanți. Suprafața este de 6.562 ha (65,62
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
nu respectă legătura organică dintre tot ceea ce am creat vreodată ca artist și lupta mea actuală împotriva celui de-al ""treilea Reich"). A scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dramă epică, numeroase eseuri; un amplu jurnal și o răsfirată corespondență îi întregesc opera. Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute, "Casa Buddenbrook", "Muntele vrăjit", tetralogia "Iosif și frații săi", "Doctor Faustus" - împreună cu patru romane mai puțin cunoscute, "Alteța regală", "Lotte la Weimar", "Alesul", "Mărturisirile escrocului Felix
Thomas Mann () [Corola-website/Science/298678_a_300007]
-
din județul Buzău, Muntenia, România. Se situează la vărsarea râului Basca Chiojdului în râul Buzău, aflată în zona de munte, pe valea Buzăului. Poienile este o așezare rurală mică, cu 355 de locuitori la recensământul din 2002, sat de tip răsfirat, din zona de deal. În urmă recensământului populației și al locuințelor din 2011 aici locuiesc 280 de locuitori. Această localitate a avut în trecut o școală primară (clasele I - IV) și o grădiniță cu program normal. Școală a fost desființată
Poienile, Buzău () [Corola-website/Science/299594_a_300923]
-
de blocuri de locuințe construite pentru personalul angajat în fostele mine din zonă. Teritoriul orașului se întinde pe o suprafață de peste , din acest punct de vedere Broșteni ocupând primul loc între localitățile județului Suceava. Dispunerea zonelor intravilane este una foarte răsfirată, specifică așezărilor de munte. Din structura orașului Broșteni fac parte fostele sate (devenite cartiere) Hăleasa, Lungeni și Neagra, iar Cotârgași, Dârmoxa, Frasin, Holda, Holdița și Pietroasa au statutul de sate afiliate orașului. Descoperirile arheologice, precum și documentele istorice pledează pentru existența
Broșteni () [Corola-website/Science/299253_a_300582]
-
porci, cuptoare de uscat fructe în livada gospodăriei. Gospodăria se închide cu poartă înaltă și deține cel mai adesea fântână cu roată. Această zonă viticolă se caracterizează spre sfârșitul sec. al XVIII-lea prin gospodăria cu curte simplă, caracteristică așezărilor răsfirate. Casa prezintă două camere de locuit, cămări, pridvor pe trei laturi și pivniță. Sistem de încălzire: vatră liberă cu ploatăn - cuptor de pâine în tindă, șură cu grajd, fânar „în furci” pentru adăpostirea furajelor, cămară, colnă, coteț de porci, teasc
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
-și pitorescul ei. Ridicarea construcțiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii urbanistice bine stabilite, impuse de condițiile geografice ale Brașovului. Astfel, casele din Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate. Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereții exteriori sunt lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica
Arhitectura Brașovului () [Corola-website/Science/304135_a_305464]
-
Islands, Low Archipel) aparține de Polinezia franceză, arhipelagul fiind situat la est de Arhipelagul Societății fiind arhipelagul cu cel mai mare număr de atoli (cca. 78) cu insule nenumărate dintre care 45 sunt locuite, cca. 15 000 de polinezieni. fiind foarte răsfirat este arhipelagul cu cea mai mare întindere de pe glob. Insulele sunt grupate sub formă de lanțuri, care se întind din sud de la Mataiva spre nord până la Temoe și spre sud-est pe o distanță de 2000 km, pe o suprafață de
Arhipelagul Tuamotu () [Corola-website/Science/309656_a_310985]
-
fermele: Brünst, Egelsbach, Freihöfle (Teufelshalde), Hägeleshöfle (Fuchshäusle), Haslach, Jägerhaus, Kohlwald, Mühlenberg, Nestelberg, Neuhorlachen, Roßhalden, Uhlbach și Weißenhaus, ca și casele sau cădirile izolate izolate: Altenberg, Bayerhöfle, Eisbach, Engelsburg, Frankenreute, Grauhöfle, Kleinteutschenhof (Nebenstück), Ochsenhalde, Ochsenhöfle și Steigenhaus. Ca și locurile mici răsfirate Altenberg, Altenberghaus, Brünst, Egelsbach, Hinterer Eisbach, Eselsmühle, Espelberg, Glasofen, Gsäth, Gutschenhof, Hülenberg, Lugen, Mühle am Eisbach, Sägmühle am Mühlenbach, Sägmühle am Klingenbach, Trigel(s)hofen, Wannenhaus, Windeneich oder Gewundeneich, Wolfgang, Wolkenstein și Schefflenhaus.
Sulzbach-Laufen () [Corola-website/Science/309454_a_310783]
-
satul compact adunat". Înspre zonele de munte, la Bran mai ales, satele sunt "risipite" pe coline și văi. În cazul Săcelelor, se observă procesul de transformare, o dată cu trecerea către șes: partea veche, românească, se află pe coastă, într-o dispunere răsfirată. Sub influența șoselei mai noi, satele au coborât către aceasta, într-un aranjament "de-a lungul drumului". [[Imagine:CasaBarsa 1844.jpg|right|250px|thumb|Casă din Țara Bârsei (1844)<br>A - Tinda; B - Casa mare; C - Căscioara; D - Cămara]] Caracteristice
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
plantelor cât și pomicultura, dar mai ales creșterea animalelor. Structura și mărimea satelor este determinată de forma de relief; astfel, în Munții Poiana Ruscăi există sate mici de tip risipit, în timp ce satele aflate pe valea Cernei sunt mijlocii, cu structura răsfirata. De asemenea, în Munții Poiana Ruscăi satele evita văile înguste cu versanți abrupți, dezvoltându-se pe culmile interfluviale netede. Acestea sunt câteva dintre comunele care sunt situate pe valea Cernei și satele din care sunt compuse: După anul 1990, oadtă
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
olandezi de atunci nu erau aristocrați prin tradiție, ci se trăgeau din familii care nu erau de viță nobilă și care s-au ridicat ca statut în ultimele secole prin comerț și finanțe. Opus acestui proces, colecția de regate aristocratice răsfirate aflate în uniuni personale, sub conducerea ducilor de Burgundia de exemplu, a devenit mai mult ca niciodată proprietatea exclusivă a nobilimii mari și a guvernelor lor. Până în secolul XV, Brussel a devenit capitala de facto a celor Șaptesprezece Provincii. Totuși
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
a satelor: O altă clasificare importantă se referă la modul de așezare al gospodăriilor în vatră, rezultând mai multe categorii de structuri. Pe teritoriul comunei Vărbilău întâlnim doar două tipuri caracteritice de sate. Cele de pe valea râului, sunt toate sate răsfirate, iar Podul Ursului prezintă caracteristicile satelor risipite: Din punctul de vedere al texturii (ordinea internă a străzilor), datorită condițiilor geomorfologice și aici mai ales datorită fragmentării mari, toate satele intră în categoria texturii neregulate, caracterizată prin lipsa ordinii în trasarea
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
Iarba de Sudan ("Sorghum sudanense") este o specie de plante furajere, foarte valoroasă și foarte rezistentă la secetă, înrudită cu sorgul. Iarba de Sudan prezintă o plantă cu înălțimea de 1,5-2 m cu 3-5 internoduri, panicul răsfirat, ramificat, de 20-40 cm, spiculețele dispuse câte 2-3 în vârful ramificațiilor, doar unul din ele fiind fertil, glume fin păroase, paleile florale cafenii-deschise, lucioase. Semințele au formă alungită, cu capetele ascuțite, cu palee lucioase, de culoare cafenie-deschisă, măsurând 3-4 mm
Iarbă de Sudan () [Corola-website/Science/314112_a_315441]