13,830 matches
-
dicționar rom-român al lui Gh. Sarău); acesta are sensul "bolnav", de la care se poate imagina ușor o extindere negativă. De fapt, a existat ipoteza că țigănescul nasvalo ar fi chiar sursa mai vechiului nasol (adjectiv, substantiv, adverb), care s-a răspîndit destul de mult, depășind sfera argoului și constituindu-și o familie lexicală deloc neglijabilă (a nasoli, nasoleală, nasulie etc.). Ipoteza îi aparține lui Al. Graur, primul care a scris, în anii '30, despre cuvintele țigănești care stau la baza unor termeni
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
e cel mai prețios capital" - care a năucit mințile unor generații întregi. Globalizarea - examen la care ne-am înscris - nu ne împiedică să fim victime, adeseori, fără prihană, de la Polul Nord la Polul Sud. Agresivitatea se disimulează în fel și chip, răspîndind tehnica, miraculoasa electronică, de-a lungul și de-a latul Terrei, mijloace de apărare și de comunicare rapidă, instantanee... Față-n față se trezesc oamenii legii chinuindu-se și riscînd a fi loviți grav de vreun vechi, primitiv "cocteil Molotov
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
a început cu primele texte creștine și, mai ales, cu Evanghelia după Ioan în care Isus îi consideră "fii ai lui Satan" dar și perspective mito-folclorice tot despre diabolizarea evreului, fără a ignora perspectiva politică, din spațiul căreia s-a răspîndit, agresiv, ideea antisemită a satanizării evreului. Nu e ocolită nici legenda jidovului rătăcitor, urmărită în imaginarul Europei Centrale și de Vest, în Transilvania, în Moldova și Țara Românească, acel Ahashverus mereu fără patrie. Cea din urmă secțiune a cărții e
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
Georgeta Drăghici Întotdeauna ideea de a aduna într-o carte articole critice răspîndite prin revistele literare de unii sau alții dintre comentatorii producțiilor editoriale autohtone stîrnește suspiciune, iritare sau cel puțin rumoare, mai ales cînd într-o atare întreprindere nu se întrevăd criteriile ordonatoare sau lipsesc cu desăvîrșire. Bănuitele reacții nu i-au
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
șlefuindu-le capacitatea de a se exprima pe claviatură și de a transmite mai departe cele învățate. Dintre aceștia unii sunt acum la rândul lor profesori, concertiști ca Delia Pavlovici, Corina Sângeorzan sau mai tânăra Angela Drăghicescu și mulți alții răspândiți în lume. Dar spre deosebire de legendara asprime a Maestrei - uneori greu de suportat - Josette Hârsu a adus în practica ei pedagogică - fără să se abată de la ordinea asumată - blândețe, răbdare, îngăduință față de dificultățile studiului, creînd un climat de încredere în forțele
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
fim onești și puțin nepoliticoși, și nouă, tuturor, foarte tineri fiind, "ne vine greu să înțelegem". Răspunsul lui Radu Cosașu trebuie citit în întregime, e mai zguduitor în simplitatea și claritatea lui decît multe autodenunțuri boierești văzute la televizor și răspîndite prin talk-show-urile acestor ani. Polemica se încheie deocamdată așa: "puterea de judecată a confratelui (Dan Petrescu, n.m.) dă dovada unei dureroase lipse de talent (judecata nu trebuie să aibă și ea talentul ei?) cînd reduce totul la oportunism, lașitate și
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
commère (palavragioaică). Asemănător și termenul spaniol comadreo': provine din comadre și înseamnă, printre altele, nașă, cumătră, prietenă și vecină. Franțuzescul ragot înseamnă literal grohăitul porcului mistreț. Adică bîrfa cea mai abjectă, calomnia ticăloasă, ce îl pune pe cel care o răspîndește pe aceeași treaptă cu animalele. Franceza deosebește și între cancan (măcăitul rațelor) și potin, o bîrfă ce nu e neapărat calomnioasă ori înjositoare și se referă mai ales la viața altor persoane. Cuvîntul englezesc are o etimologie asemănătoare celui francez
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
e descrierea obiectivă, ci, s-ar putea spune, contrarul ei, naratorul care le prezintă e un cîrcotaș molipsit el însuși de un comportament verbal tipic femin: "Cealaltă, T., spre care mă îndrept acum, o blondă vaporoasă extrem de bine îngrijită și răspîndind mirosuri de parfum dintre cele mai rare și scumpe, T., deci, e decoratoare doar, nemăritată, cu un iubit, scenograf, rămas în Canada. Cam rău. Unii o ocolesc. Evenimentul e prea aproape. Prietena ei, urîtă, cum se împrietenesc și adoră urîtele
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea, printre luminiscențele acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
va fi deci îndemnat de această bună cuviință a autorului să se raporteze fără nici un fel de parti-pris-uri la un "evreu" care ar fi putut fi la fel de bine un "armean" sau un "bulgar". Nu știu în ce măsură acest cititor ideal e răspîndit în publicul românesc, aș spune mai degrabă că sîntem în fața unei cărți care își devansează ca mentalitate cititorul real. Asta nu înseamnă că e vorba despre o carte aseptică, Andrei Oișteanu nu scrie punînd în paranteză istoria, dar nici nu
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
săptămînă din ianuarie, am rămas datori cu semnalarea unor lucruri foarte interesante. Unul dintre ele este interviul acordat dlui Daniel Cristea-Enache de către dl Andrei Pleșu pentru Adevărul literar și artistic din 11 decembrie 2001. Dl Pleșu constată că s-a răspîndit obiceiul de a considera că aproape orice gest literar din perioada comunistă a cauționat regimul sau a reprezentat o formă de complicitate. Am remarcat și noi această tendință, mai ales la tineri sau mai puțin tineri critici și eseiști. Scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
Despre suflet) ea nu a avut parte de nici o nouă versiune în toată perioada comunismului, editarea ei fiind considerată pernicioasă de către regimul dictatorial. (Pare ridicol să mai spui după atâția ani că n-a fost îngăduit să-l citim și răspândim pe Aristotel... În fond, nu ne-a oprit nimeni să învățăm greaca veche și să-l citim în original. Doar că aceia care au făcut acest efort, sunt luați astăzi peste picior de alți agramați... și tot așa). După 1990
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră miasmele morții iar oglinda de altădată devenise o sticlă oarecare prin care se vedea dincolo un zid vechi și urît". E vorba lui Ion Barbu, o tipică nuvelă fantastică, din care umanul, dispărînd, rămîne numai geometria lui, și ea fostă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
le reamintești, mai ales când de 1 Decembrie televiziunile ne desfată cu biografia filmată a domnitorului, în varianta kitsch a regizorului Nicolaescu!) E preferabil, așadar, să fim mai puțin patrioți în declarații și mai patrioți în fapte. Agenții diplomatice românești răspândesc deja zvonul că iminentul tratat cu rușii se va semna pentru că... ne-o cer americanii. Am auzit această aberație la New York, din gura cuiva care o auzise de la un înalt reprezentant al diplomației românești. Le-am replicat prietenilor americani de la
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
cu extremismul. Analiștii, și ei prudenți, erau de părere că CVTudor are un potențial politic care nu trebuie neglijat. Nu mi-am permis să întreb ce are potențialul cu tribunalul, dar cînd Parchetul afirmă, pornind de la dovezile sale, că CVT răspîndește informații false care aduc atingere siguranței naționale și ministrul Justiției cere Senatului să-i ia imunitatea șefului PRM, pentru a i se face proces din această cauză, la ce i-ar folosi acestuia potențialul în boxa acuzaților? I se dresează
Problema CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15686_a_17011]
-
uși, "leading the way", am tot răgazul să-i studiez silueta, mersul, spatele, fără a fi stingherită de luciul magnetic al ochilor lui albaștri înfundați în orbitele adînci, întunecate. Toată frumusețea omului e în ochii lui, dar urîțenia e amplu răspîndită pe tot restul. Văzut din spate, e de un caraghioslîc de necrezut. Ar putea fi succesul unui circ. E un marțafoi și memoria îmi amintește de atitudinile și felul de a fi al lui Zufall (fostul ei valet, n.m.). Pantalonii
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
două fuseseră cauzele unei pedepse atât de aspre: , poezia și o greșeală, evident, recunoscută, cerșind doar îndurare Austerității supreme... * A fost ideea unui scenariu mai vechi de prin anii șaizeci, că valurile Mării Negre fatale îi duc poetului tristețea în depărtări, răspândind-o în întreg universul, atât de ignar pe atunci, primind o dovadă strălucită a spiritului prin cele două mesaje lirice nemuritoare: Tristele și Ponticele, cântecele tomitane. Soarta ar fi FAMA lui Virgiliu. Corespunzătoare - în scenariu - Massmediei de azi, Radio și
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
2). Folosirea formei de masculin-neutru singular este cea fixată în ultima vreme în urarea modernă "(Un) Paște fericit". Imitată desigur după echivalente străine ("Happy Easter", "Joyeuses Pâques", "Feliz Pascua" etc.), întărită și de modelul deja asimilat "Crăciun fericit", urarea se răspîndește tot mai mult, chiar prin intermediul publicității care își actualizează anunțurile. Din această zonă stilistică provin de exemplu mesajele: "Un Paște Fericit cu Sankt Petersburg. Încălzește inima!" (RL 2154, 1997, 20); "Dorna (...) vă urează un Paște fericit!" (RL 2149, 1997); "Departamentul
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
colț îndepărtat al Asiei Mici, învecinat cu Persia la răsărit și la nord cu Caucazul), cu populația cea mai civilizată și mai harnică din partea de răsărit a Imperiului, veche aici de trei mii de ani. Și, de aici, s-au răspîndit în tot Imperiul, ocupînd activitatea economică a tuturor marilor orașe. Turcii au pretins că armenii din Van (era și o provincie cu același nume) au dezertat la ruși. Deși faptele n-au fost verificate, e posibil ca un număr de
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
ei, postfața lui S. Guarnieri mai sus citată este reacția normală la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns este condescendent ironică), acesta din urmă invoca, sugerînd drept fundal forul lui Traian, consanguinitatea: Ne leagă imperativa lege a sîngelui ca și ghesul inimii noastre, cu pulsații latine. (p. 7) În
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
protecție și își găsește expresia în lucrări de precizare și explicitare a normelor, de cele mai multe ori în legătură cu semnalarea și combaterea greșelilor, a încălcării, sub diverse forme, a normelor, lucrări cu atît mai numeroase astăzi, cînd sentimentul "stricării limbii" este larg răspîndit în opinia publică. În Republica Moldova, grija pentru limba română literară presupune, în primul rînd, acțiunea de "regăsire", de consolidare și răspîndire a normelor ei. Responsabilă de aceste deosebiri este istoria celor două teritorii, accidentele istorice, care au afectat evoluția lor
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
admirația pe care o port unor M. Sadoveanu și G. Călinescu, coloane de susținere ale literaturii noastre naționale, o dată cu încredințarea că nimeni și nimic nu-i va putea "dărîma". Imaginația furibundă a unor "paznici ai templului" scornește acest pericol și răspîndește panică din motive ce nu sînt chiar obscure. "Remunerația mică, după buget", se poate amplifica, iar carierele pot cunoaște ascensiuni, nu-i așa? În realitate este vorba, așa cum am arătat de nenumărate ori, exclusiv de faza ultimă a creației și
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de comentarii la o fotografie, în Internet); Limita e marcată de un post de control care-îi bipăie bagajul" (22, 42, 1997, 16). Pentru a clicăi, nu am atestări scrise, ci doar orale: e folosit în jargonul computerist, unde e foarte răspîndit substantivul clic (din engl. click; în DEX apare doar interjecția de sursă franceză) - "un dublu clic"; "printr-un simplu clic se poate șterge"; Dă un clic pe fiecare dintre ele!" (mesaje și indicații în pagini din Internet) - și, desigur, e
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
și în gura păgânilor. În anul 177, martirii din Lion se adresau lui Eleuterie, episcopul Romei, cu apelativul părinte 4. La fel, printre epistolele lui Ciprian (258) găsim câteva (epist. XXX, XXXI, XXXVI), iscălite Cypriano papae. Acest obicei s-a răspândit repede, astfel încât în secolul al IV-lea denumirea în cauză a devenit ceva obișnuit 5. Dacă la început cuvântul părinte se aplica mai ales episcopilor, cu timpul a dobândit o semnificație aparte, în special atunci când era folosit la plural. De
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
contemporanilor lui Iuvenal din Decalog și din Predica de pe Munte. Printre astfel de bestii cu chip de om, ei au construit căminul sacru; au creat familia creștină; au dat un înțeles nou și sfânt numelor de mamă și soție; au răspândit idei noi despre demnitatea omului ca om; au venit cu o atmosferă de bunăvoință și iubire, au redat libertățile interzise prin lege; au sfințit societatea umană prin proclamarea frăției universale a omu or două literat m cultura păgână garantându-i
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]