550 matches
-
fost vreo speranță undeva... Apostol Bologa depăna amintiri de prin romane și cronici, unde, în clipa supremă, sosește în goana calului solul aducător de iertare și de viață. Descoperirea îl bucură numai câteva clipe, pe urmă se înfurie și rosti răspicat: ― Voi muri negreșit peste... Peste câte ore? Atunci îl îmbrățișă groaza, din ce în ce mai strâns și mai sălbatic, înghețîndu-i sângele. Și în vreme ce groaza îl tortura, mintea lui căuta să o alunge cu "inexorabilitatea morții", cu "dezgustul" de viața aceasta pe care el
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din tronul lui se scoală Ca regele pustiei din stânca de granit; În curte oastea sună cântarea triumfală. Poporul o aude mișcîndu-se-miit. Din muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la sgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. "Vremea pe ai mei umeri s-a grămădit bătrână. Din oase și din vine a stors a vieții suc Și slabă și uscată e-mpărăteasca-mi mână. Brad învechit prin stînce pe tronu-mi mă usuc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
până când Bulă lipsește de la școală. Atunci profa i-a rugat pe copii ca a doua zi când îi va saluta să nu mai răspundă nimic. Zis și făcut. Revine Bulă la școală, profesoara salută și din ultima bancă se aude răspicat: "Du-te-n pula mea! "Asta ai fi înțeles dacă erai cumva și tu pe barcă, ascuns, ca să mă verifici pe mine, dacă am fost într-adevăr acolo. Știu că mă bănuiești că am inventat toată povestea asta, dar nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca lumea. — Mă rogi sau Îmi spui? Îi zic eu. — Ce? zice el. — Terry, spune femeia trăgându-l de mânecă. — Ei Bruce... de fapt cred că... se cacă pe el Bladesey. — Mă rogi sau Îmi spui? repet eu Încet și răspicat. — Vă rog politicos... dar dacă nu vorbiți mai Încet o s-o chem pe stewardesă... Zâmbesc și ridic din umeri. — Bine. Scuze că v-am jignit. Dacă mă rogi... Mă răsucesc și strâng mânerul scaunului până când mi se albesc Încheieturile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu refuzăm din instinct, ca pe o trivialitate aproape profanatoare, ideea că formele pot servi la vehicularea unui sens? Are valoare ceea ce nu servește la nimic: asta spune vulgata. Refuzul de a comunica este abeceul esteticilor puternice, cum a arătat răspicat Paul Valéry în "poietica" sa, în formule celebre. Dacă artistul, se spune, a ales tocmai să nu devină jurnalist, scriitor sau filosof, a făcut asta fiindcă nu avea vocația de a colporta mesaje. "N-am vrut să spun, scrie poetul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dat avânt cercetărilor practice, prin materializarea fenomenelor sufletești, oprind însă în loc cercetările metafizice” (p. 92). Situat teoretic atât deasupra metafizicii idealiste, care nu se debarasează total de materie, cât și deasupra materialismului, care derivă abstractizările din cunoașterea senzorială, Scraba afirmă răspicat: „Pentru mine o teorie materialistă rămâne cu totul exclusă” (p. 8). Dacă însă zona noțiunilor ar fi preexistentă și demiurgică, cum credea filozoful român - o spunea și filozoful german Hans Hartmann, criticul contemporan al lui Scraba - , ar trebui ca omenirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu o spunem îndeajuns, declară Hugo în Prefața la Lucreția Borgia, are în zilele noastre o importanță imensă și care tinde să crească fără încetare, odată cu civilizația. Teatrul este o tribună. Teatrul este un amvon. Teatrul vorbește tare și vorbește răspicat. Când Corneille spune: Fiindcă ești mai mult decât un rege crezi că valorezi ceva", Corneille este Mirabeau. Când Shakespeare spune: "To die, to sleep"80, Shakespeare este Bossuet. Autorul acestei drame știe cât de mare și serios este teatrul. El
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
primul rând acele organizații internaționale sterile, ineficiente, parazitare, ale căror denumiri bombastice (UNESCO, ONU, Free Europe) sunt simple paravane pentru interese meschine și derizorii. La una dintre numeroasele dezbateri ale celor numiți în jargonul politically correct "displaced people", se afirmă răspicat : "Nu "Free Europe" le dă de mâncare exilaților, ci exilații sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la "Free Europe".[...] Eliberarea popoarelor din Est? este ultima grijă care ar putea da dureri de cap acestor legiuni de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e similară cu cea produsă de lectura basmului parabolă Ion. Posibila asimilare a îndărătnicului personaj cu autorul însuși înlesnește decriptarea unei atitudini existențiale manifestate în plan artistic prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cazul său, întrucât lasă să se înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul "amicului" care girează rostul revistei umoristice în peisajul publicistic românesc, se afirmă răspicat: "în materie de spanac, ironia și gluma sunt niște sterilizatoare eminente; pe unde trec ele, spanacul nu mai crește, sau în orice caz nu prosperă prea mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat în adevăr o extensiune colosală. Câmpul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anumite structuri subiacente ale raporturilor familiale."15 Nu se pune problema de "a-i face dreptate" mitului. Mitul există independent de preferințele unui analist ori ale altuia 16, este o realitate umană vie, în permanentă vibrație mentală, M. Jourdan afirmând răspicat că "noi construim mituri în fiecare zi fără s-o știm".17 Este mai degrabă vorba de a conștientiza bogăția extraordinară a acestui filon imagistic al existenței umane, și mai cu seamă imposibilitatea perceperii dimensiunii umane în totalitatea ei fără
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
părea numai bun de pus Într-un borcan cu formol, și avea o stea galbenă cusută pe haina de pușcăriaș. — Medicament? am zis cu o nuanță de neîncredere În glas. — Da, răspunse tărăgănat evreul. Clorură de sodiu. Adăugă apoi mai răspicat: Sare de bucătărie, știi, prietene. Ți-am acoperit dungile de la bici cu sare. — Dumnezeule mare, m-am revoltat eu, doar nu sunt o omletă. — Așa o fi, dar eu sunt un doctor dat dracu’. Ustură ca un prezervativ plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
arestezi pe cineva! Ce mama dracului se Întâmplă? Urmară câteva sunete Înăbușite În receptor și o bufnitură. — Rahat, spuse Insch. Sunt aici. Ar fi bine să ai o explicație bună când termin aici, sergent, că altfel... O voce de femeie, răspicată și insistentă, dar prea slabă pentru ca Logan să Înțeleagă ce spune, și apoi: — Bine, bine, vin acum. Și legătura se Întrerupse. Agenta stătea pe trepte privindu-l cu sprâncenele arcuite. — Trebuie să intre pe scenă, explică Logan În timp ce Își Îndesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ar vedea că nu te poți mișca și ar crede probabil că ai și niște probleme mentale sau că ești retardat. Corect? Era adevărat. Persoanele cu care interacționa în mod fortuit sau care nu prea îl cunoșteau vorbeau rar și răspicat, având pe deasupra și tendința de a explica totul în cei mai simpli termeni cu putință ( Spre disperarea lui Thom, Rhyme răspundea câteodată cu mormăieli incoerente sau, mai rău, se apuca să mimeze că ar avea sindromul Tourette și îi determina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca ziua și noaptea. Ceva inexplicabil se întâmpla când urcai pe scenă în fața spectatorilor. Trucuri imposibile, care acasă dădeau greș, mergeau aici perfect datorită unei adrenaline spirituale misterioase, care se insinua în mâinile tale și îți poruncea pe un ton răspicat: - Nu o da în bară de data asta! În mod invers, în timpul unei reprezentații cu spectatori, putea să nu îți iasă un număr care înainte părea floare la ureche, de exemplu moneda franțuzească, truc atât de simplu încât nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-și toată răbdarea de care era în stare să nu fie agresiv de obraznică cu maică-sa. Ce-a fost asta, dragă? Tu ai auzit ce-am spus? Am spus că portarul— — Am auzit! spuse Adriana pe un ton mai răspicat decât ar fi vrut. Maică-sa oftă, un oftat din acela lung și dramatic care aproape întotdeauna preceda o discuție lungă și dramatică. — Adriana, am încercat să fiu înțelegătoare — zău, chiar am încercat — dar situația a devenit de netolerat. Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
douăzeci. S-ar putea să fi fost whiskey În ele. Sună a hotel. Tulloch, ce fel de război ați avut voi aici? Bine, băiete, ce altceva ai mai văzut? — Am văzut cînd a căzut bomba atomică la Nagasaki, spuse Jim răspicat. Am văzut lumina albă! Acum s-a terminat războiul? Bărbații transpirați puseră jos cutiile și cartușele de țigări. Locotenentul Price se uită fix la Jim, surprins de această afirmație și pregătit să o creadă. Își aprinse o țigară, În timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mele, și dacă nu se poate executa concertul în „Fa minor”, renunț la Bach. În schimb nu vreau să renunț la concertul în „Do major” de Haydn. Dascălul lui Beethoven are acolo glasul bărbătesc al unui violoncel care spune ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în același pat cu dânsa”. Gloria, ca să zică „nu”, își sugea un „ț” cu vârful limbii. Nu dormea, dar zece secunde mai târziu, respira pe nas, ca de obicei, fără să cunoască harababura gândurilor mele. „Vreau să cunosc adevărul!” izbucneam răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la fereastră spre tapetul negru. Distingeam în cameră neorânduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sigur că mi-ar fi fost egal, dacă o companie de pompieri ar fi plecat istovită de brava generozitate a olandezei, capabilă să activeze până la cel din urmă camarad. Dar atunci mă cuprinse un acces de gelozie. Somațiunile, mereu mai răspicate, precum și loviturile din mâini și din picioare, în tăbliile de lemn, erau un spectacol care mă putea compromite. Mă miram chiar că nu s-au deschis încă ușile din coridor, ca lumina orbitoare a becurilor aprinse în toate camerele pensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Dimineața pune pe prima pagină o magnifică ilustrație cu domnul Iliescu la urna sub care scrie: „A privit cu Încredere spre noi, dar și noi spre el”. Așa am căpătat strabism convergent. Și consens. Purtătorul de cuvînt al PSM-lui declară răspicat: „SÎnt multe țări care au de Învățat de la noi”. Desigur, depinde Însă de perioada istorică. Cei din antichitate ar putea de exemplu Învăța de la noi principiul motorului de Dacie. Romanii-ar rămîne muți de Încîntare În fața unui simplu ștecăr. Nefericiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
paralizată, iar bietul om doar deschidea gura și o închidea la loc și iar o deschidea, ca un pește mare și gras scos pe mal și sufocându-se în aer, ci la vorbele ei, nestrigate, rostite cu măsură, ferm și răspicat, urbane, cât mai urbane posibil, aducând în discuție și egalitatea oamenilor și a șanselor și chiar rațiunile politice ale acestei egalități pe care o construiesc acum în actualul regim -, cum de-i trecuse chestia asta prin cap? - ridicaseră capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cea mai vagă idee ce să spun sau ce să fac. — Ahn-dre-ah. Nu ți-a spus asistenta domnului Ravitz că am servit prânzul Împreună cu el În nenorocita aceea de cantină cu numai câteva clipe În urmă? m-a Întrebat ea răspicat, de parcă se străduia din răsputeri să nu-și piardă de tot cumpătul. Ce? După toată nebunia aceea, după toată alergătura, după spaima trasă de Sebastian, după telefoanele furioase, după facturarea a nouăzeci și cinci de dolari, după cântecul lui Tiffany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cu altele - Bibi și nepoata soților Hollinger - n-am fost decît ghid și consilier. — Anne Hollinger? am Întrebat, strîmbîndu-mă la amintirea dormitorului distrus. Pe ea n-ați adus-o Înapoi, era dependentă de heroină. — Nici vorbă de-așa ceva, spuse Sanger răspicat, parcă aducîndu-i corecții unui tînăr incompetent. Era curată. Unul dintre puținele cazuri de succes ale clinicii, de asta vă pot asigura. — Doctore, Își băga În venă cînd a izbucnit incendiul. Au găsit-o În baie cu un ac În braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aproape sfidătoare, nu mi-o pot stăpâni. Nu vreau să dau răspunsuri stereotipe, orice-ar fi. Dacă-și dorește o prietenie adevărată cu mine, am să mă prezint așa cum sunt eu cu adevărat.) în general, adaug, cu un glas mai răspicat, îmi plac dezlănțuirile naturii. Nu suport stările călduțe, superficiale, de moleșeală și „lasă-mă să te las“, care te prostesc și în cele din urmă te anihilează ca individ. Eduard tace și mă privește în continuare concentrat. Dă la o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]