KorAP: Find »[drukola/base=răsuflare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...99 >

2,464 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

de femeie. Se auzi, pentru că fu repede Înghițită de foșnetul oceanului. Telefonistele se Înghesuiau la geam ca să-l vadă și ele pe omul care a vorbit cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el fără să se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
urma să-l dicteze, Petru, maestru al improvizației, Începu să citească cele câteva anunțuri, convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe alb: „Donez un rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4, orele 8-20. Numai persoane serioase. Preț negociabil.” Îl mai citi o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
parcă să-și amintească cât mai fidel declarația din balcon. Le-am spus așa: Sper ca fiecare dintre voi să aibă În mână un buchet de flori. Eu voi sta Întinsă pe podeaua uscătoriei ca pe un catafalc, Învăluită În răsuflarea voastră puturoasă de șliboviță și bere de doi lei și ... Am fost Întreruptă de vocea caraghioasă a unui ventriloc care m-a Întrebat, plin de bunăvoință, aș zice: Donșoară, cum o serviți? Cu prezervativ sau natur? Lumea a Început sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
memorabil. Doar un vis scurt și confuz pe care Îl uitase. Resimțea din plin absența Iolandei. Începea să creadă că ea nu Îi Înregistrase doar visele, ci i le și provocase, i le stârnise ca pe un foc mocnit cu răsuflarea ei ușoară de alizeu domestic. Era ora zece. Cei care cumpăraseră deja Glasul vor fi citit anunțul de bună seamă și urmau să ia o hotărâre. Amatorii de artă, cu sau fără bani, nonconformiștii, atâția cât număra orașul, poate câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îl făcu să cadă pe gânduri și să-și spună cu o undă de tristețe: parcă poți se știi ce este in sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai bine zis. Chiar așa stând lucrurile, Zorela merita un cuvânt mai Înalt, mai deosebit. Zi mai bine libertinaj, Îi șopti de sub pământ broasca țestoasă. Era un cuvânt subțire, transparent și fragil ca un pahar de cristal, ușor aburit de răsuflarea caldă a hoaștei care tocmai Își sărbătorea 800 de ani de serviciu În slujba pământului. 2. Nu erau mai mult de douăzeci de persoane. O prezență modestă, puțin Încurajatoare În privința vânzării tablourilor. Dacă n-ar fi fost șampania și urările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cu adevărat noi, observă doamna Emilia Lapedatu, o arhiva vie de anecdote legate de viața artiștilor care trecuseră prin orașul lor de-a lungul anilor. Ele sunt clipe de grație, necontabilizabile, și nu fac altceva decât să Însuflețească precum o răsuflare divină cenușa anului scurs, În care noi vom cultiva cu hărnicie alte himere, bio, cum se poartă acum, timp de 365 de zile. Unii dintre noi nici nu mai apucă recolta. Celelalte clipe sunt deja vechi, reciclate precum nisipul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

bărbia cu fruntea. Totul părea atât de limpede, atât de clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio pe lume. Toate astea. I-am îndepărtat părul de pe tâmple, i-am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar fără a crea confuzie; în perfectă armonie cu frumoasa, aproape traumatica actualitate a substanței, formei, mișcării și luminii din pahar. Îți tăia răsuflarea, era prea clar, prea mult. Ochii mă usturau și mă înțepau și mi-am dat seama că plângeam. O mișcare mi-a distras atenția. Mi-am re-focalizat ochii, uitându-mă pe lângă paharul de votcă la zumzetul electrostatic al televizorului. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
burnițeze. Pelerina îmi era încă udă din cauza aversei de noaptea trecută, dar tot o luasem pe mine. M-am ghemuit, mi-am tras bine gluga pe cap și mi-am băgat mâinile în mâneci. Nimic nu e vreodată nemișcat, spunea răsuflarea umedă a vântului care mă învăluia, nu ai cum să te ascunzi de asta. Cred că în lume încă mai există un bloc mic din tăcerea primordială. De la 3 la 5 noaptea - o ultimă sălbăticie naturală, tot mai mica Antarctică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în camera cu provizii a unui fast-food

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă în peretele coridorului dinainte. Sunetul venea dinăuntru. Trebuia să fie... Dang - treisprezece. Plămânii parcă îmi luaseră foc. M-am oprit, m-am aplecat, cu mâinile pe genunchi și trăgându-mi răsuflarea. Trecu un moment. Două momente. — Dacă toaleta o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era cunoscută. Încă răsuflând din greu, m-am îndreptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de două ori, tandru, pe buze. — Ești uluitoare, am șoptit. Îmi zâmbi într-un fel aproape sfios, apoi se aplecă și mai tare, afundându-și fața în gâtul meu. Și tu, zise și cuvintele îmi răsunară în urechi ca o răsuflare întreruptă. Am cuprins-o cu brațele, dar ea se eliberă, având pe chip zâmbetul acela tăios, mai familiar. — Haide, mă mângâie pe piept și se ridică în picioare. Avem treburi de făcut. — Ooo! Râse. — Du-te mai bine și caută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de Paul Auster. Era abia începutul serii și mă gândeam la pizza și cocteiluri și la întoarcerea, în sfârșit, în Marea Britanie. Mă gândeam la partida de sex în stare bahică din urmă cu câteva nopți și la felul în care răsuflarea și transpirația noastră aburiseră interiorul de plastic al cortului și la cum am stat acolo întinși, încolăciți, înconjurați de lucrurile noastre făcute vraiște. „Poate un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ești? Și-atunci... Țrr, țrr O masă încâlcită, alcătuită din butoaie și cușcă țâșni la suprafața oceanului calm, la distanță de o sută cincizeci de metri. Încet, mormanul acela începu să înainteze pe apă către mine. — Haide, am spus cu răsuflarea tăiată, uite-mă aici. Și am început să lovesc din picioare, în și afară din apă, încet la început și apoi mai repede, iscând spumă albă și făcând zgomot. — Uite-mă aici. Durerea din genunchiul rănit îmi făcu dinții să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prinse pe mine și ne-am tras unul pe celălalt prin apă, ne-am cuprins în brațe, strângându-ne tare la piept, stând așa și râzând ca nebunii. Credeam că ai murit, am spus, când în sfârșit mi-am găsit răsuflarea. O, Doamne, am crezut că ai murit. — Rechinul a făcut o gaură în cușcă, zise ea. Când s-a încâlcit, eu, nu știu cum, m-am strecurat afară. — Nu știi cum te-ai strecurat afară, am repetat, uitându-mă neîncrezător la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

o măsură a inefabilului și a cutezanței firii. Mi-am făcut o mulțime de prieteni cu ocazia acestei călătorii, pentru că numai drumul face posibilă cunoașterea în profunzime a celor de lângă tine și, în fapt, cunoașterea de sine. Am ascultat cu răsuflarea tăiată istoriile celor pe care i-am întâlnit, le-am visat visele și m-am recunoscut în fiecare dintre ele. De multe ori, istorisirile lor derulau la rândul lor alte povești... Și tot așa, din poveste în poveste, mă regăseam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
o plimbare eliberatoare, după o cină copioasă cu mult pește, mămăligă și mujdei de usturoi. Prietenele mamei duhnesc toate a usturoi, mai ales când se angajează în acel râs molipsitor, sunând fantastic și cristalin în liniștea nopții. Mă depărtez de răsuflarea lor ghiftuită și pestilențială. Mă îndrept cu pas alert către cușca cu pereții de plasă, puternic luminată, ce se ivește în toată enormitatea ei în depărtare, spre capătul de sud al plajei. Mama a rămas în urmă cu amicele ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

însemna că romanul se apropia de sfârșit. Își închipui cartea vieții ei pe un raft. Îmbrăcat în Mozart, Dumnezeu i-o citea. Și iată-l pe Mitică, firește că-i elev de liceu și firește că ea îl privea cu răsuflarea tăiată. Câte vieți necitite pierduse! Tu ești? Da, spuse EL și ridică mâna. Era o Duminică tocmai bună de murit. O îneca, așa cum înecase ea în butoiul cu apă pisoii. În Sena, în Siret, în Dunăre, în apele Cerului, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé, parcă el ar fi fost dintotdeauna în preajma Bătrînului, se minunează Gulie. Aici e totul, adaugă așezîndu-se și el pe scaun ca să și tragă răsuflarea. Roja ia caietul, îl deschide și începe să-l răsfoiască de la un capăt la altul, e plin de mîzgălituri, pete de cerneală, corecturi și paranteze, nici un capitol nu e terminat, se vede asta după spațiile albe rămase aproape pe fiecare

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Încă două etaje, își spuse în gînd, opt, șaisprezece, treizeci și două de trepte, își făcu un calcul simplu, șoptind printre dinți doar cît să se audă pe sine. Fără să-și dea seama se trezi în fața ușii și, ținîndu-și răsuflarea, vîrî cheia în broască. O răsuci cu repeziciune de două ori pentru ca țăcăniturile mecanismului să fie cît mai scurte, și exact în același timp cu cealaltă palmă apăsă clanța. Scoți cheia cu grijă, pășești tiptil înăuntru, atent să nu faci

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
cine s-a dat lovitura, dacă i-aș întîlni în clipa asta pe stradă pe Bulgar, pe Croitoraș sau chiar pe Timișoara i-aș scuipa între ochi, știți ce, dom’ Roja? O să iau și eu un rachiu, zice trăgîndu și răsuflarea, nu-mi place să stau pe uscat. Știu de unde ți se trage toată ura asta, zice Roja, da’ mi-e frică să ți-o spun, mărturisește, al naibii alcoolul ăsta, zice Gulie. Croitorașul și Bulgarul, două canalii, dom’ Roja, începuseră

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
din calea sa. Numai că brusc, din nu se știe ce motiv, după cum ne-a mărturisit chiar el imediat ce a scăpat din flăcări, a văzut negru înaintea ochilor, și a pierdut controlul volanului. Ce a urmat ne-a tăiat tuturor răsuflarea, scrîșnetul roților pe asfalt, un derapaj necontrolat, răsturnarea camionului, alunecarea într-o rînă în direcția TAB-ului, bufnitura, și aproape instantaneu explozia butoaielor cu benzină care au incendiat totul pe o rază de zeci de metri. Dar să vezi și

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
ca de obicei, adăugă, făcîndu-i semn lui Patru Ace să se apropie. — Cine începe? se trezește Bulgarul să întrebe simțind că nu mai are răbdare, gata să decarteze. Pînă acum pacă nu se grăbea nimeni, spune Roja, simțind în ceafă răsuflarea lui Patru Ace, și uite că dintr-odată cineva vrea să sară rîndul. — Hotărăște-te odată, zice scurt Curistul. Cît mai trebuie să așteptăm? — Cel puțin cît am așteptat eu pe Baricadă, la metrou și în fața Bisericuței, adunat la un

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411

cu pumnul în masă și am zis: "Destul! Nu vreau să mai gîndesc astfel. Hai să vedem ce putem găsi bun în faptul că ai fost înșelat de trei ori." Partenerul meu s-a învinețit și părea că își pierduse răsuflarea. "Bun? Ai înnebunit de tot?" Pe scurt, am reușit să găsesc și o parte bună în tripla sa înșelare. Consiliul de administrație al companiei respective avea, din aceste motive, conștiința destul de încărcată, încît a făcut tot posibilul să ne facă

Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]