497 matches
-
Împărtășit direct lui Tai An vestea fugii pe care o proiecta protejatul său. Drept mulțumire, mi-a ajuns la urechi tăcerea lui elocventă, care a durat până când m-au alungat din farmacie. Povestea vorbei: poștașul cu picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An a fost prompt și eficient: ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative de evadare a protejatului său, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tăcerea lui elocventă, care a durat până când m-au alungat din farmacie. Povestea vorbei: poștașul cu picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An a fost prompt și eficient: ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative de evadare a protejatului său, a dat buzna În strada Deán Funes, de parcă aștrii l-ar fi Înzestrat cu mai mult de-un picior și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ăle șaizeci dă kile ale lu Cárdenas și răposatu ieram mandea. Are dreptate Momo Carbone, Providența ie cu mine. Chiar În noaptea aia, fără să mă Împresioneze dezertarea lu asociatu meu, mi-am pus mergătorii Birloco ș-am trimis un răvaș, care păstrez copia lui și tu n-ai să scapi fără s-o asculți: Don Farfarello, Cu toată considerația mea: Aștept dă la proverbealu tău cavalerizm să crezi că, când mandea ț-am pictat grosso modo neagra delicvență a lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu tre lăsate s-aștepte. Pujato, 21 decembrie 1950 Umbră și pompă Mare chestie! Io, care privesc todeauna fără Înteres societățile dă binefacere și alelante comisii dân premărie, alta crez de când sunt trezorier la Pro Bonu Public și-mi vin răvașe cu ghiotura care ie potop cu iele În ale mai babane contribuții. Totu mergea ca pă roate, până când unu care s-afla În treabă, că niciodată nu lipsește, s-a băgat la bănuieli, iar doctoru González Baralt, avocatu meu, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Scevola nu mi-a zis nici ora. Un cuoco negru dă la Popolare mi-a respins hotărât negocierile ca să intru ajutor dă bucătar la ei și, cu jicnitoare ironie, m-a Întrebat că de ce nu Învățam io să gătesc pân răvașe. Fraza aia, zvârlită la Întâmplare, a fost axu și pivotu tristei mele sorți. Ce-mi mai rămânea, vă zic, decât veșnica rentoarcere la escrocheriile și povestea grosolană a lu tipu? Vă spui: a fost mai ușor să iau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu starea ei ciufulită pă veridic că n-am putut-o pune la loc. Am lăsat ce-a rămas pentru ștampile. P-ormă, m-am procedat pân la Poșta Centrală, care io m-am dus acolo ca peștele, umplat cu răvașe până-n gât. Sau mă lăsa pe mandea mintea, sau să lățise pogon șandramaua: scările dă acces Îl făcea maiestos și p-ăl mai vai dă mama lui, ușile dă să-nvârt Îl amețea și iera gata-gata să-l pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amețeli și chiar frica să nu cazi În sus; dușameaua iera oglindă dă marmolina, care mi te arăta foarte clar, cu hibe cu tot. Mulamentu lu Mercur se perdea În susu la cupolă și mărea misticismu propiu dân distribuția dă răvașe; ghișeele te ducea cu mintea la confesionale; după tejghea, fonționarii făcea schimb dă povești cu papagali și fete bătrâne sau juca ludo. Nici un suflender În sectoru poblic. Sute dă vizuali și biciclete s-au ciocnit țintind la mine. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acas. În ogeacu dân fund, am lipit timbrele unu după altu cu răbdare și salivă, care le lipsea cu totu lipiciu. Cântase d-acu ultimu cocoș, când m-am aventurat pân la colțu cu Río Bamba, c-o porție dă răvașe gata dă trimis. Acolo-i pregnantă, după cum ț-amintești, o cutie poștală d-alea dă categorie grea, care să poartă actualmente și care niște enoriași le podobise d-acu cu flori și câte un ex voto. I-am dat ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care să poartă actualmente și care niște enoriași le podobise d-acu cu flori și câte un ex voto. I-am dat ocol după gură, da m-am Învârtit fără să găsesc nici a mai mică În care să Înfiltrez răvașe. Nici o soluție dă continuitate, nici o crăpătură la un celindru așa Împunător! Am ginit că paznicu mă viziona ș-am luat-o dân loc spre casă. Chiar după-amiaza aia, am dat raită pân mahala, da m-am păzit, aia da, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care io ieram primu să le laud că iera gigea, n-avea gură. Mi-a răspuns grav, da nu trist: — Domne, tema anchetei care o faci ie peste capacitățile mele. Cutiile poștale n-are gură, fincă nu se mai pun răvașe În iele. — Și tu ce faci? l-am Întrebat. Mi-a răspuns, băgând sub nas alt kil: Se pare, domne, c-ați uitat că stați dă vorbă cu poștașu. Ce știu eu dă chestii-trestii?! Io-mi fac decât datoria. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aduc vorba dă rarități dă când iera bunica fată și m-am redus la tăcere. Când gingiile tac, creierii ferb. Am spus că, dacă poșta nu fonționează, opinia ar primi bine mesageria privată, rapidă, fără prejudecăți, În stare să canalizeze răvașe, și mi-ar aduce parai căcălău. Alt element pozitiv iera, după mine, că mesageria aia pusă În mișcare ar ajuta să să propage Înșelăciunile lu renviata Pro Bonu Public. La oficiu dă mărci și brevete, care m-am dus acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Simona Vasilache Cel puțin două tradiții (afară de parler comme l'eau, al coanei Chirița) leagă nemurirea limbii de întinderea apei: vaporul-bibliotecă și cheiurile cu cărți. Dacă primul pare o făcătură, îmblînzind destinul, pe care nimeni nu-l poate prevedea, al răvașului trimis într-o sticlă, celelalte sînt o întîlnire naturală, cultura coborîtă la țărm. Consacrate de malurile Senei, le-am reîntîlnit pe Rin, unde un vas botezat Loreley te plimbă în sus spre Düsseldorf și-n jos spre Bonn. În zarea
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
Dar a intervenit regele, statul, pentru a o regula, pentru a da o scurgere elementelor parazite. Iată de ex. câteva paragrafe din edictul lui Frideric Vilhelm III privitor la poziția evreilor în Prusia. 1. Evreii cu privilegii, patente de naturalizațiune, răvașe de protecție și concesiuni se vor privi ca pământeni. 2. Durata acestei calități ce li se atribuie ca pământenii li se acordă însă numai sub următoarele condiții: Să poarte porecle hotărâte de familie. Nu numai în purtarea condicelor lor de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
viața comună. 4. După ce va urma declararea și stabilirea numelui de familie, fiecare va primi de la guvernul provinciei sale, în care-și are domiciliul, un certificat că, e pământean, care certificat [î]i va servi lui și urmașilor lui în loc de răvaș de protecție. 5. Evreii aciia cari vor lucra în contra prescripțiunilor 2 și 3 se vor considera și trata ca evrei străini. 6. Ne rezervăm de-a hotărî prin legi, cu vremea, întru cât evreii pot fi admiși la servicii publice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dinți. La capătul călătoriei s-a scris o carte, în care a încăput tot ce știa deja Donald Bisset și tot ce i-a mai arătat I-ma-gi-nația lui (adică IMGN). Pe ultima filă, Rrrr a ținut morțiș să scrie un răvaș de rămas-bun: „Le doresc noapte bună tuturor copiilor care au citit această carte. Așteptăm scrisorile voastre. Luni și vineri. Cu dragoste și sincer devotament, tigrul Rrrr și Donald Bisset“. Donald Bisset, O zi de naștere uitată. De vorbă cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În plăcinta-i dolofană, Aromată și-aurie, A găsit o damigeană Desenată pe hârtie.
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În plăcinta-i dolofană, Aromată și-aurie, A găsit o damigeană Desenată pe hârtie.
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
editura.liternet.ro; Pann, Anton, Despre amor sau dragoste și ură, în vol. Opere complete, București, Semne, 2004. Prav. Cond. - Pravilniceasca Condică (1780), București, Editura Academiei Române, 1957. SD6 - Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. VI, Cărți donești, zapise și răvașe, ed. Iorga, Nicolae, București, Editura Ministerului de Instrucție, 1901-1914. Sweeney, Thomas J., Adlerian Counseling and Psychotherapy: A Practitioner's Approach, books.google.ro Școala Ardeleană, vol. I, ediție critică de Florea Fugariu, studiu introductiv și note finale de Romul Munteanu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care ți-am dat-o personal când am sosit la Ploești. Suraia, 10 ianuarie 1941 Atenție, vezi adresa de pe plic. Pe ea să-mi scrii. Scumpă și iubită Inimioara mea, Astăzi, m-a învrednicit Dumnezeu să pot primi de la tine răvașul care să-mi aline inima, răvașul care să-mi redea întrucâtva liniștea sufletească de care am absolută nevoie în acest moment. Parcă-mi spunea cineva că în călătoria proiectată la București trebuia să intervină un „ce” neplăcut pentru tine care
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
când am sosit la Ploești. Suraia, 10 ianuarie 1941 Atenție, vezi adresa de pe plic. Pe ea să-mi scrii. Scumpă și iubită Inimioara mea, Astăzi, m-a învrednicit Dumnezeu să pot primi de la tine răvașul care să-mi aline inima, răvașul care să-mi redea întrucâtva liniștea sufletească de care am absolută nevoie în acest moment. Parcă-mi spunea cineva că în călătoria proiectată la București trebuia să intervină un „ce” neplăcut pentru tine care ai fost la fața locului și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Burghelea cele bune, a venit sora lui Jeny chiar astăzi pe aici, se miră de ce nu mă duc pe la ei. Focșani, 3 aprilie 1941 Terminată la ora 11 și 15 Scumpă și iubită soțioară, Au trecut 4 zile de la primirea răvașului tău drag. Am tot amânat cu răspunsul și văd că nu am făcut tocmai bine. Aseară, pe la ora 9 am scris doamnei Georgescu câteva rânduri, căci față de dragostea și bunăvoința ce și-a arătat față de noi, trebuia să-i adresez
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și vă mulțumim pentru invitațiile dumneavoastră deosebit de calde, arătându-ne că și dumneavoastră colegii l-ați iubit la fel ca și noi. Cu deosebit respect, Coriolan Tătaru. La Bârlad, către casa destăinuirilor ? În strada Aurel Vlaicu poștașul a adus multe răvașe, unele și de la descendenții prietenilor celor doi, Mia și Sandy Mânăstirianu, socotiți de expeditori drept niște foarte buni confidenți, poate și sfătuitori, corespondența lor de răspuns n-a ajuns sub privirile noastre. Niște buni pedagogi, cu însușiri puternice de părinți
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
martie 1755 (7263) Matei Ghica voievod a hotărât ca sătenii aflați pe moșiile mănăstirii Dancu erau obligați să lucreze pentru mănăstire 12 zile pe an. Iată că sătenii spun că: „deunăzi (4 iunie 1755 (7263) am mărsu și am dat răvaș la măriia sa Matei vodă și ne-am jăluit de multele putințele noastre și măriia sa ne-au scos la Divanul măriei sale și ne-au giudecat. Si...ne-au trimăs la sfințiia sa epitropul mănăstirii Dancu (Ioanichie) să ne așezăm
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ori ajungea la Iași, Caragiale se întâlnea cu bunul său prieten Petre Missir, la acea vreme judecător supleant al Tribunalului din "a doua Capitală". Odată, a venit și nu l-a găsit. Și atunci, autorul "Năpastei" i-a lăsat un răvaș ce avea să devină celebru prin concizie, jovialitate, metrică, ingeniozitate: "Missiraș / Sunt la Iași / (Sau la Ieși) / Dacă eși / De la slujbă / Vin' la Cujbă. / Al matale / Caragiale". Este dat de exemplu în studiile privind versificația românească, a ajuns în (unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]