794 matches
-
, publicație apărută la Silistra, lunar, din mai 1936 până în mai-iunie 1940, cu subtitlul „Vers-Critică-Proză. Revista generației tinere”, devenit „Revistă provincială”. G. Arabolu este fondator și redactor, iar Mircea Papadopol, redactor. Articolul-program e scris de Al. Talex, care se războiește cu scriitorii ce rămân „simpli mânuitori de condei”, cerându-le să fie „atenți la tot ceea ce înseamnă viață și suflet”, adică la „chemarea contemporană”. Publicația se dorește un for de dezbatere și de promovare a tinerelor talente, aproape fiecare număr
FESTIVAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286985_a_288314]
-
necunoscută”. Sunt prezenți cu versuri Mircea Demetriade (Ditirambi), D. Karnabatt (Parfum damnat), Al. Petroff (Salut Boețiii, Neron, Către L.), iar cu articole, Al. Macedonski (Spre ocultism), Zoe Fialski, Nicolae Gregorian. Apare și semnătura lui Gabriel Donna (Alte simboluri), ce se războiește cu cei de la „Sămănătorul”, iar Victor Anestin scrie despre romanul spaniol modern. Mai publică poezie Ion Petrovici (În toamnă), Ștefan Petică (Vara depărtată) ș.a. M.Pp.
HERMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287430_a_288759]
-
așezăminte școlare și înființează prima manufactură de postav la Chiperești. În schimb, nici una dintre cele patru domnii în Moldova ale lui Constantin Mavrocordat nu face să înceteze iritarea cronicarului față de cel ce se dovedește prea îngăduitor cu „prostimea”, desființând „vecinia”, războindu-se - fără folos, insinuează ostil autorul - cu moravurile și incultura unei anumite categorii de clerici. Portretul memorabil al cronicii, trasat din câteva linii, este al bătrânului și avarului Ioan Teodor Callimachi, „fricos de frig”, tremurând în blănuri în orice anotimp
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
Unionist înfocat, este ales, în septembrie 1857, deputat în Divanul ad-hoc. În 1861 era președinte al Judecătoriei din Câmpulung. A semnat și Traducătorul sau Un vechi deputat. Fire agitată, plină de orgolii, R., turmentat de ideile mari pentru care se războiește, își spune părerea, cu vehemență, în chestiuni felurite, de la „sufragiul universal” și „legea rurală” până la ortografie și fonetică, el fiind un zelator ireductibil al lui Heliade (Statua lui Heliade, 1882). Nu s-a împăcat cu ideea înscăunării unui domnitor străin
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
lor eroic, de neînțeles pentru central-europeni. Nu poezia „peisagiului”, cu sublimitățile masivelor montane, ale întinderilor nesfârșite de apă (văzute, de altfel, cu anxietate), ci aceea a diversității umane, a climatului cultural, a inepuizabilului realității, în care identitatea și alteritatea se războiesc necontenit, o neașteptat de modernă „poezie” a cotidianului face din această proză de călătorie o lectură seducătoare și dinamică. Autorul nu „instruiește” despre țări, drumuri, vapoare, ci despre secretul călătoriei ca experiență unică, fundamentală. R. a tradus versuri din numeroși
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
află deja în „cea de‑a doua copilărie” și că, în scurt timp, viața lui se va sfârși. El explică această îmbătrânire prin faptul că, în lipsa vreunui adversar extern, liberă de orice „materie de război” (bellorum materia deficeret), Roma se războiește cu ea însăși, măcinându‑și astfel propria putere. Imperiul oriental va profita de această slăbiciune și‑i va da lovitura de grație. Descris cu numeroase detalii, scenariul eshatologic, ce debutează în capitolul 16, se inspiră, după cum spune autorul, din profețiile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să meargă pe paralitici, va alunga demoni. Va vorbi despre viitor ca și cum ar fi prezent și va învia morți, va veni în ajutorul văduvelor, va fi apărător al orfanilor, va iubi toată lumea și îi va aduce pe cei ce se războiesc la iubire, prin cuvinte ca acestea: „Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Ef. 4,26). Nu va aduna aur, nu va fi iubitor de argint sau aplecat spre vreo bogăție. Dar toate acestea le va face cu vicleșug și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Îi slujeau și miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecata s‑a așezat și cărțile au fost deschise” (Dan. 7,9‑10). Cornul, spune el, va face toate aceste lucruri: va spune enormități, cuvinte deșarte și vanitoase și se va război cu sfinții, până ce se va așeza judecata. [...] „Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia..., am privit până când fiara a fost smulsă, și trupul ei nimicit și dat focului” (Dan. 7,11). Din pricina nebuniei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cuvintele lui Isus: Mt. 25,41; Lc. 10,18; Mt. 3,12; și cele ale apostolilor săi: Ioan (Apoc. 12,7‑9): „Și s‑a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul cu îngerii lui. Și n‑a izbutit el, nici nu s‑a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
caz, toate bunurile 43) Radu de la Afumați l-a învins pe Dragoslav Purcarul (un sol al său le comunica brașovenilor acest lucru către sfârșitul anului 152244) și i-a tăiat capul. Și celălalt soț al Ruxandrei, Radu Paisie, s-a războit cu un doritor de domnie. Voievodul a procedat cu „hicleanul”. Ivan Viezure din Lieștii Vâlcii potrivit obiceiului: domnișorul „și-a pierdut capul și averile sale, pentru că Ivan s-a ridicat domn, iar Radul voievod l-a prins și i-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brâncoveanu, nu putea scăpa prilejul să arunce o suspiciune „de otrăvire” asupra celui care îi oprise cariera dregătorească și îi oferise și un stagiu la pușcărie: „Scarlat paharnicul, ginerele lui Costandin vodă, fiul preaslăvitului Alexandru dragomanul, care ținea pă Ilinca, războindu-se rău, au murit în Târgoviște. Mulți zicea pă acea vreame să-l fie otrăvit Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșăi, de aceasta Dumnezeu va ști mai bine și va plăti fieștecăruia după vina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în special de monografiile lui G. Călinescu, la care se adaugă seria de articole despre prezența poeziei eminesciene în literaturile europene („Convorbiri literare”, 1939) și studiul Contribuție la o viitoare ediție critică Eminescu: „Laïs” (1942). După ce ani la rând se războise cu unii cercetători și interpreți ai vieții și operei eminesciene, T. purcede la restabilirea textului antumelor. Face o analiză minuțioasă a elementelor care pot contribui la definitivarea formelor, atestând subtile cunoștințe de limbă, încearcă să detecteze sensurile care ar sprijini
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
demon mă pune-n mișcare/ Ce taină mă-ndeamnă la drum./ Dar simt că m-apasă păreții,/ Eu sunt chiriaș trecător:/ În scurtul popas al vieții/ Vreau multe schimbări de decor”. Efortul de a evita și chiar de a se război cu sentimentalismul desuet e vizibil aproape în tot locul în poezia lui T., rezultatele nefiind însă întotdeauna cele așteptate. Definitorii pentru umorul liric sunt poeziile-confesiuni Pagliaccio și Testamentul unui poet cunoscut, nu cele mai bune, dar cele mai explicite, unde
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
scurt roman compus tot pe o pânză autobiografică. Ultima bătălie (1964), cea mai mediatizată carte a sa, cuprinde povestiri precum Caseta (reluată în 1966), unde formula proletcultistă predilectă nu pare să se fi schimbat. U. scrie despre cei care se războiesc cu legionari transfugi sau cu ofițeri naziști, despre femei care luptă neînfricate alături de bărbați. Autorul nu își schimbă prea mult registrul nici în perioada de dezgheț a anilor ’80, când revine, după un deceniu și jumătate de tăcere, cu Primăvara
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului, 1980, Caiete de regie, 1985). Cu un aer teribilist pe alocuri, se războiește cu prejudecățile, caută să evite căile bătătorite, etalând, când i se ivește prilejul, unghiuri noi de vedere. „Iluminările” sale ca analist sunt o sursă de sugestii pentru punerile în scenă pe care le plănuiește. Reprimându-și o anume pornire spre
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel obligat a nu se discursiviza. Nu lipsește însă conștiința unei supervizări lucide a propriului demers, ambiguizant, disimulator. Tâlcuitorul se păstrează
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Vasilescu, Ion Podocea ș.a. Multă vreme articolele de atitudine din cadrul rubricilor „Partidele și libertatea”, „Deziluzie sau speranță”, „Situația culturii române actuale”, „Istoria literară ca instituție literară”, „Limbajul poeziei” au fost semnate de Adrian Marino, apoi de Gheorghe Grigurcu, care se războiește fără menajamente cu „apolitismul”. Profilul special al J.l. se conturează încă de la început, când prezența unor texte scrise de Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Nichifor Crainic, Pavel Chihaia, Ovidiu Bârlea, Virgil Tănase, Al. Rosetti, Emil Botta, Mihail Sebastian, Dinu
JURNALUL LITERAR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287693_a_289022]
-
permanentă pocăință. Contemplarea răutății săvârșite în istoria umanității poate deveni un imbold către o mai adâncă rugăciune, pentru sine și pentru întreaga lume. Nu este deloc lipsită de importanță relatarea arhimandritului Sofronie despre experiențele sale duhovnicești din timpul celor două războie mondiale. Cruzimea nemaiîntâlnită a acestor două conflagrații au adus în sufletul acestui călător experiența plânsului neîncetat. Despre puterea disperării de a izvorî buna îndrăzneală și rugăciunea cu lacrimi ne vorbesc și paginile de jurnal ale lui Vladimir Lossky, redactate în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de viziune hobbesiană a lumii: un bellum omnium contra omnes, desfășurat mai ales la nivel microsocial și în special în cadru domestic. Părinții se detestă și se luptă continuu cu copiii (bunicii, mătușile și unchii sunt excepții solitare), soții se războiesc la infinit cu soțiile, iar prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și a documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
patruzeci de ani! Patruzeci de ani de neîntreruptă vînătoare a balenei! Patruzeci de ani de lipsuri, de primejdii, de furtuni! Patruzeci de ani pe marea necruțătoare! Sunt patruzeci de ani de cînd Ahab a părăsit pămîntul pașnic, pentru a se război cu grozăviile din adîncuri! Da, da, Starbuck, din acești patruzeci de ani, n-am petrecut nici trei pe uscat. Cînd mă gîndesc la viața pe care-am dus-o, la singurătatea dezolantă în care am trăit, închis ca într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să se Îndrepte către un singur aspect al situației, de pildă către oamenii afectați de foamete, ci să acționeze asupra Întregii probleme mondiale, astfel Încît să poată pătrunde și În spațiul organizațiilor umanitare, al guvernelor, al oricăror facțiuni care se războiesc etc. Într-adevăr, ne oferă un sentiment de mulțumire să simțim că ne stă În putere să facem ceva pentru a fi de ajutor, deoarece de multe ori sîntem prea departe de asemenea situații pentru a le Înțelege pe deplin
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Pâmăntul: Da, Soare, oamenii mei. Pentru ei rodește Pământul. Altfel, fără ei n-aș mai avea nici un rost în Împărăția ta. Când îi privesc și-i văd fericiți, mă simt atât de liniștit și... Selena (furioasă): Fericire? Vorbe, Soare! Se războiesc între ei. Moartea este peste tot: (Pământul vrea să spună ceva dar îl oprește Soarele). Soarele: Ți-am dat caldură, lumină și viață. Pământule, și tu ce- ai făcut cu ele? Pâmăntul: Soare, oamenii sunt creația ta. Au și păcate
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
găsindu-ne un loc cât de cât confortabil pe panta lui. Știam că furtuna se apropie. Tensiunea se simțea în aer. Creștea cu fiecare secundă care trecea. Două puteri, două voințe aveau să se înfrunte. Noul și vechiul se vor război pentru ultima oară, iar noi vom fi în linia întâi. Deasupra noastră, soarele amiezii părea încolțit. În fiecare parte erau fâșii negre de nori care creșteau, creșteau, toți laolaltă, apropiindu-se încet de regele zilei, vrând să-l acopere. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o tristețe nelămurită îmi apăsa sufletul. Cu toate că ne închinăm la același Dumnezeu, credem tot în Domnul Iisus și încercăm cu toții să facem din Japonia o țară a Domnului, totuși ne învrăjbim și ne războim între noi. De ce oare e omul o ființă atât de urâtă și de meschină? În loc să devenim mai curați în sânul ordinelor noastre bisericești, se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că acești soli sunt cavaleri ai unui senior japonez, nicidecum trimișii oficiali ai împăratului Japoniei... Noi nu vrem să mai vărsăm sângele preoților noștri în țara aceea. — Cred că munca de propovăduire... e la fel ca o bătălie. Eu mă războiesc cu Japonia. Misionarul seamănă cu un luptător ce nu trebuie să se teamă că va muri pentru Dumnezeu. Apostolul Pavel n-a pregetat nici o clipă să-și verse sângele pentru păgâni. Propovăduirea nu înseamnă să predicăm despre iubirea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]