5,033 matches
-
tăcea. Tăcea și-o lăsa să-și facă voile. Vedea bine cum o privesc toți cu ochii înfometați, dar se prefăcea că nu vede. S-o creadă proastă. Mai bine așa decât s-o sperie. Un amestec de patimă a răzbunării și slăbiciune o ținea țintuită lângă patul nurorii, privind-o cum n-o privise niciodată. Dacă ar fi putut ar fi rămas acolo, neclintită, până i s-ar fi desprins carnea de pe oase, numai să simtă plăcerea aceea ciudată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
față, ca să mai nădăjduiască ceva acătării. Așteptarea lor avea ceva de osândă și blestem. Ah, maică, de nu s-ar isprăvi până ajungem și noi la rând! oftă o bătrână atât de ostenită sau bolnavă, sau atât de-nspăimântată de răzbunarea soartei provocată de propriile ei vorbe, că nu mai avu putere și se rezemă de Cerboaică. E aici prefectul? se interesă nora. Ni s-a spus că-i aici. Aici, aici, maică, dar ce să ne facă el? se căină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în mase mari de oameni există energii de proveniență diferită, unele din ele putând avea influență nefastă asupra dumneavoastră. preferați slujbele mai mici, sau ruga în biserica goală, sau cu foarte puțini oameni în ea. nu mai folosiți toaca pentru răzbunări mărunte; aprindeți o lumânare pentru dușmani și rugați-vă pentru ei, dorindu-le tot binele, numai să nu mai aibă putere asupra caselor voastre. Pe toacă să-l scrieți pe diavol, căruia din bătrâni i se spune ucigă-l toaca
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
îți făcea pur și simplu rău. Toate în tot, o politică dură de subjugare a cât mai multor „oameni simpli” pentru a-i transforma efectiv într-o turmă ascultătoare și chiar necuvântătoare dacă ar fi putut. Nu mai vorbesc de răzbunările crunte față de cei care nu-i urmează sau le pun bețe în roate. Îți vine să „te crucești” vorba babelor noastre. și așa ceva vine din America să se infiltreze în casele și mințile noastre și mai ales ale copiilor noștri
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
teama. Că voi zâmbi mereu. Dar tu, tu ai lăsat să mă lovească vorbele și faptele unor oameni, să sape în mine răni adânci, făcându-mă să simt ce n-aș fi vrut niciodată să trăiesc: dispreț, ură, dorință de răzbunare. De ce? De ce ai uitat de mine? Boabe de rouă încep să-i alunece din ochii ei mari, albaștri. Tresar ca vinovată și brusc, îmi dau seama că are dreptate: ne cunoaștem de o viață. O viață ce va număra, în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lupi și mistreți cu părul ca sârma. Anii au trecut. A uitat și Ciolac de întâlnirea cu flăcăul cu boi din poiană, numai că flăcăul nu a uitat, ba mai mult, s-a aprins în el flacăra și dorința de răzbunare. Ciolac era căsătorit și avea și o fetiță. Dar cum familia lui era la depărtare de doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă în Tansa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mă duc să văd la fața locului răspunsese acesta. Secretara cu un aer de satisfacție greu de stăpânit, strigase pe femeia de serviciu, să-l conducă pe domnul inspector la acea țesătoare. O Învăț eu minte, gândise secretara, simțind gustul răzbunării, pe aceea care refuzase să-i lucreze gratis două cuverturi, alese cu vergeaua. Nu departe În apropierea bisericii din comună, se afla și gospodăria femeii pârâte, că ar lucra clandestin. Fără a mai bate la poartă și În speranța că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
decăt o explozie nucleară scăpată de sub control. Mă găndesc dacă inteligența artificială nu poate crea în timp chiar sentimente umane. Profesorul: Sentimente umane?! Aurora: Da, prin copierea comportamentului celor din jurul lui, sentimente de afecțiune, dar mai ales de ură, de răzbunare, de... Profesorul: Crezi că ar trebui să-i limităm inteligența artificială lui Robo? Ne-ar trebui și acordul autorităților... Intră Robo cu pardesiul profesorului: Pardesiul, ora nouă, profesor pleacă la Academie, ședință. Profesorul: Bine Robo, scoate mașina. Robo iese. Cei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
am aflat de la fostul stăpăn că planeta lui, profitănd de un flux magnetic și gravitațional favorabil, s-a mutat în alt Sistem Solar, în alt Univers pentru a le pierde definitiv urma. Fostul stăpăn spunea că le era teamă de răzbunarea noastră. Profesorul: S-au mutat cu planeta în alt Univers?! Noi ne chinuim să zburăm pe Lună iar ei schimbă Universul ca tramvaiul. Aurora: Foștii stăpăni cum arărau? Evelin: Priviți proiecția; seamănă cu noi și cu voi. Stăpănul care ne-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
la Academie. Problema cea mai dificilă a fost cum să fie omul: ca foștii noștri stăpăni pentru a vă controla și noi evoluția, viața, cum au făcut-o ei milioane de ani deși a însemnat un sentiment de ură și răzbunare improprie nouă. Atunci s-a hotărăt să fie sămănța unui om dar mai complex fizic, organic și cu un mental, dar muritor. Academia a vrut să creeze un prototip de om pentru eventuale experimente și colonizări pe alte planete. Aurora
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ne lași să ne autodistrugem?! Profesorul: în fond care-i concluzia concluziilor pe care probabil o vei prezenta Academiei? Evelin: Una certă: Academia a hotărăt bine că nu v-am dat nemurirea. Aurora: De ce?! Evelin: Un om infectat de ură, răzbunare, crimă și alte impulsuri ar fi fost un mare pericol pentru voi dar și pentru Sistemul Solar și chiar Univers. Selecția naturală, pe care am impus-o, a fost făcută de cele mai multe ori, cu marea cruzime a celor mai puternici
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută concepție a unui "Dumnezeu-Devenire", prezentă și la Empedocle, Eckhart, Boehme, Schelling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i deja în gâtlej și în cap, cu mult înainte ca veninul ei să se reverse asupra lui Abd al Aziz, fiul lui Musa, viitorul guver nator din Al Isbili... După cum îți imaginezi, despre asta vom vorbi mult mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
copilăriei, și-a pus capăt zilelor. El conde don Julián, tatăl ei, a omorât trei cai până a ajuns, sleit de puteri și de lacrimi, acoperit de praf și de su doare, în fața emirului, a lui Musa ibn Nusayr, cerând răzbunare. În zori, Theodomer Perez s-a trezit cu o mare apăsare pe suflet. La patru ceasuri de la amiază urma să se însoare cu Isabel de Los Reyes, cea atât de proaspătă și de veselă, pentru care nu avea, iată, nici un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Hanei, atîta vreme cît în comportamentul lor nu se schimba ceva în bine. Și, trebuie spus, invidia care-i încerca la vederea armoniei din relația ei cu Lupino le picura otravă în suflete. De aici și gîndurile lor negre, de răzbunare. De aici a plecat totul. De aici planurile războinice. CAPITOLUL 2 Umbrele trecutului [i ale prezentului T recuseră doi ani întregi de cînd se alăturase haitei de lupi. Doi ani grei dar, deopotrivă, frumoși. Se poate spune că așa a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rîndul, că veți apărea. Și nu le doresc nici măcar lor, dușmanilor mei, să trăiască durere ca aceea cu care a trebuit să recunosc că v-am pierdut. Am urît atunci pămîntul pentru care luptasem și care devenise motivul invidiei și răzbunării lor. Am urît fiecare piatră, fiecare copac, fiecare rădăcină, și am jurat să nu mai calc pe-acolo cîte zile voi avea. Fusesem mutilat, fiule, și nu la trupul meu obosit mă gîndesc cînd spun asta... Dar într-o zi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea ei caldă, care i se înăsprise pentru o clipă: aștepta lămuriri. Venise timpul ca Arus să vorbească. E vremea răzbunării noastre acum. Ai fost despărțită de copilul tău. Omul a făcut-o. De soarta lupilor de afară, nefericiți cu mințile rătăcite, tot Omul e răspunzător. El a alungat animalele de pe cîmpie. Din cauza lui am ajuns cu teritoriile înjumătățite. E un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în barba ce pornise a bate în sur, ușurat de propria-i greutate, și să-și fi frecat mâinile de încântare, gata să mai comită o crimă pe care o putem numi, fără spaima de a fi considerați răutăcioși, „tolstoiana răzbunare a contelui rus“. Ce procedee a urmat autorul în darea spre ființă a acestui personaj este prea puțin interesant și nesem nificativ din perspectiva noastră și, de aceea, nu vom insista asupra acestui aspect. Ne vom apleca însă cu o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mulțimii, fără griji și fără arme. Poate că originea politeții se află în sentimentul de frică. Probabil că așa s-a întâmplat, de fiecare dată, cu indivizii, dar, cu siguranță, și cu națiunile. Biblia, în Cartea Regilor, ne vorbește despre răzbunarea nemiloasă a lui David la adresa moabiților, care îi insultaseră trimișii; când vreun rege asiatic, ca Pharnace 100 sau ca Antiochus 101, de pildă, îi primea pe reprezentanții Senatului roman, exista, cu siguranță, mai multă teamă decât deferență în semnele de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
celor mărginiți la cuget de unde multe... complicații în societatea noastră românească! Tăcerea (fiind... „de aur”) ar vrea să însemne înțelepciune! Uneori însă ea vine din teama de a nu greși, iar alteori trădează o acută lipsă de agerime a minții. Răzbunarea își are și ea rostul ei, chiar dacă unii spun că-i „arma prostului.” De cât să-i acuzăm pe cei din jurul nostru de câte și mai câte, am face cu mult mai bine să ne analizăm onest pe noi înșine
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pe cea care ia dat viață, dar Pilade intervine și-i amintește că are o datorie față de Apolo. Corul intonează cântece de bucurie, dar Oreste, cutremurat de fapta sa, va fi cuprins de groază în fața cadavrului mamei sale. Eriniile, zeițele răzbunării își fac apariția și chinuie pe vinovat. Acțiunea lui Oreste este o crimă odioasă; acest act i-a fost 39 însă impus de Apolo și el nu i s-ar fi putut sustrage fără a comite o gravă împietate. Ordinul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mamei, remușcare ce constituie sancțiunea sa cea mai aspră, e o suferință care-l purifică, îl înalță și, în cele din urmă, îi dă dreptul la reabilitare. Fapta lui Oreste are o dublă semnificație: nu este doar un gest de răzbunare, ci și de eliberare, căci corul, care reprezintă poporul grec, își exprimă bucuria de a fi scăpat de domnia despotică a perechii criminale; astfel, fiul reginei devine un eliberator. În tragedia lui Eschil, părțile cântate de cor au o mare
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dorită, Să piară din lume rușinea, Să piară credința în zei!” Ultimul vers, care probabil a impresionat mult mai mult publicul de atunci decât pe cititorul/spectatorul de azi, își găsește justificarea în clocotul de ură, în dorul arzător de răzbunare pe care o bună interpretare actoricească trebuie s-o fi transmis spectatorului antic. La Euripide, acțiunea nu se mai petrece în fața palatului, ci departe, la țară, în fața casei modeste a unui țăran, care pronunță prologul, din care aflăm despre uciderea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în palat și își lovește mama; nici în această clipă, Electra nu se lasă înduioșată de țipetele celei care i-a dat viață, ci strigă: „Dacă poți, lovește încă o dată!”2 - strigăt ce concentrează întrega ei ură și sete de răzbunare. Întocmai ca în piesa lui Sofocle, în tragedia lui Euripide, după bucuria reîntâlnirii dintre frați, se trece la fapte. Egist este primul ucis, de data aceasta, iar eroina își descarcă întreaga ură acumulată în atâția ani proferând blesteme îngrozitoare. Când
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
o poziție secundară, Electra lui Sofocle este un personaj complex, poate unic din acest punct de vedere în teatrul său, după părerea unor critici literari. Caracter puternic, ea constituie nucleul dinamic al tragediei. Ura fără margini și dorința nestăvilită de răzbunare sunt sentimente pe care le trăiește cu maximă încordare și care mențin pulsația piesei la o așa mare tensiune. Însă aceste simțăminte își au izvorul într-un substrat mai adânc: ea urăște peste măsură pentru că s-a comis o nelegiuire
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]