563 matches
-
nivelul grafomanilor complet insignifianți. Numărul celor care au crezut, în secolul XX, că pot accede la celebritate prin intermediul scrisului s-a multiplicat exponențial față de epocile precedente. Transformarea scrisului în "meserie" sporește uriaș numărul veleitarilor. Trebuie să spunem că aceștia nu raționează chiar atît de absurd pe cît s-ar părea: în secolul XX, sistemul de cîștigare a notorietății literare a purtat pe culmile gloriei efemere mii de mediocrități. Prin cinematograf, prin spectacole TV, dar mai ales printr-o înflorire industrială a
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
locul 1. Cui folosește toată această "subtilă" mișcare? Nimănui. Nici macar PSD. Atunci de ce este făcută? Nu cumva datorită iluziei că tranzacția a 3 - 4 procente pentru turul ÎI aduce avantaje în planul unei viitoare guvernări? Problema este că alegătorii nu raționează la fel cu politicienii care vând și cumpără presupuse procente electorale. Iar tranzacția respectivă devine astfel pur teoretică", spune Radu Carp pe pagina sa de socializare.
Constituționalistul lui Băsescu îi face praf pe Udrea și MRU by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29634_a_30959]
-
a ales unica lor rațiune comună, scepticismul. Un scepticism încărcat de utopie (Eminescu) și un scepticism încoronat de amarul exilului (Caragiale). Plus liantul arghezian" etc. încă puțin și ajungeam la "Cioran, omul deplin al culturii române". Acest tip de a raționa cu marile vîrfuri ale literaturii este iarăși unul riscant. Este maniera de a percepe didactic cititorul și autodidactic propria condiție de critic. Lucrul cu marile nume este întotdeauna suspect - prea generalizant. Și dăunător - surpriza culegerii de eseuri Scriitorincul a venit
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă tem." Alex Ștefănescu observa cu justețe în Istoria literaturii române contemporane (1941-2000) că în lirica lui Emil Brumaru celebrarea copilăriei este făcută oarecum din exterior, de cineva care raționează ca un matur. Scrie Alex Ștefănescu: "Copilul din poezia lui Emil Brumaru știe - și se bucură - că este copil". Și continuă criticul, "... se remarcă în gesticulația celui ce se copilărește o știință a plăcerii specifică adultului". Excelentă observație, riguros confirmată
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
o glorie falsă. Răstignit pur și simplu pe glorie. * Are o inteligență pe care o percepi la nivelul simțurilor, ca un gust plăcut, ca un parfum. * Aidoma peștilor, temele mari le înghit deseori pe cele mici. * Pascal avea dreptate. Dragostea raționează prin dragoste, ura prin ură - iată în ce constă forța lor de temut. * Ambiguitatea bolii. Decuplarea de lume a bolnavului e, concomitent, înfrîngere și biruință. * Ochi în care se adună tăcerea pe care gura n-are puterea de-a o
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
pe omul apatic și liniștit. Îl citează pe Berkeley: „Puțini oameni gândesc, dar toți vor să aibă opinii”. Nu numai că vor! Întrebarea e: ce înseamnă să gândești? Când, brusc, înțeleg un lucru, am gândit? A gândi nu înseamnă să raționezi? Dacă așa ar fi, ar însemna că nu gândesc deloc. Imprudența de a exemplifica. Oamenii de geniu nu pricep matematica, spune. Ciulesc imediat urechea, direct interesat. „Alfieri povestește că el n-a putut înțelege nici măcar cea de-a patra teoremă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
să ceri, aproape nimeni nu se lipsește de asta și aproape toți caută să obțină ceva, și cine nu încearcă: s-ar putea să nu mi se dea ce am cerut - e raționamentul tuturor, chiar și al celor ce nu raționează -, dar dacă nu cer, cu siguranță nu voi obține nimic; și ce pierd dacă cer, s-ar putea să obțin mai mult decât sper. „Și eu sunt aici tot ca urmare a unei cereri, la origine, în parte“, îmi spuneam
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
ei și se contopește cu ea. Omul devine un fir de iarbă, un bob de sare cu nimic diferit de toate celelalte, pierzîndu-și particularitățile care-l singularizează. Ceea ce face ca indivizii, luați fiecare în parte, să înceteze de a mai raționa prin forțe proprii, acceptînd de-a gata tot ce li se prezintă ca fiind în interesul categoriei generale din care fac parte. În felul acesta, ei se transformă adesea în simpli papagali sau roboți, incapabili să accepte alteritatea, repetînd la
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
recomandarea?ť. Pot să formulez și o ipoteză mai avantajoasă pentru P.; și-a spus: Ťnu destul mă murdăresc eu, ce să se mai murdărească și el ?ť. Asta era în stilul lui și, de altfel, am avut indicații că raționa așa în legătură cu mine într-o împrejurare la care voi ajunge în aceste pagini." (pag. 22) Cum, necum, cererea era făcută. (Să notăm că întâmplarea se petrece în 1973, în preajma plecării lui Matei Călinescu din țară, ceea ce poate constitui o premisă
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
rog, cum este chestia cu acel i, irațional, radical din minus unu și din alte minusuri ale existenței? De ce, te întreb, oricare gest uman ar avea o explicație absolut rațională și la îndemâna deștepților ca tine? Dacă omul a ajuns să raționeze, după ce s-a târât prin toate încrengăturile și clasele de viețuitoare, orice mișcare, orice pas al său nu pot fi decât expresia unei atitudini raționate și raționabile? Ceea ce îl aseamănă cu piatra, apa, metalele, iarba și norii a fost în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic nu ține prea mult, ei, bine! îmi voi da viața (cui? - nota dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o eternitate: neființa mea traversând această clipă!” Presupun că așa s-ar raționa atunci, dacă acceptăm că pe marginea prăpastiei (prăpastia ... înaltului!) se mai pot face raționamente ... Fiindcă, se pare, un coeficient de iraționalitate dilată sacrificiul de bunăvoie. Mă întreb iar: de bună voie, ori este destinul, imperativul fatal izvorând din conștiința finitudinii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la intrarea în birou îi sare în ochi "Scopul omului e știința", se întoarce spre maestru și se hotărește să-l întrebe: Și scopul științei? Să catalogheze Universul! Pentru ce? Pentru ca să-l înapoieze lui Dumnezeu în ordine, cu un inventar raționat cu existentul.... Lui Dumnezeu... lui Dumnezeu... murmură Carrascal. Lui Dumnezeu, da, lui Dumnezeu! repetă don Fulgencio cu un surâs enigmatic. Dar cum se face că acum crezi în Dumnezeu? întreabă alarmat celălalt. În timp ce El crede în mine... și ridicând episcopal
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
impresia că te doare capul, zise ea. Ioanide o privi zâmbind vag, de fapt foarte distrat, într-atît îl frământa necazul de a sta față în față cu un mistificator ca Doru. "A răspunde nu, înseamnă în stilul lui Ioanide da", raționă doamna Ioanide. O dată această premisă stabilită, faptul putea fi considerat și studiat. - De atâtea ori ți-am spus, continuă ea, să nu mai stai așaîn soare cu capul gol, ras. Ai să capeți congestie. Arhitectul făcu un gest evaziv cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
muzica vocală și de solfegiu. În acest timp, Indolenta era din ce în ce mai aferată, ședea toată ziua la pian, își ținea gâtul învelit într-un fular și se trata cu chaudeau-uri, spre a-și menaja glasul. Era ca o atletă care-și raționează toate sforțările musculare. Pomponescu află din gazetă sensul acestei igiene. Indolenta cântă în curând lieduri germane la un festival de amiciție germano-romînă organizat de Fleischlein, cu patronajul Legației Reich-ului. Indolenta nu era decât o cântăreață pe care substratul concertelor n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să aibă o parte din însușirile pe care le ai tu. Au eșuat... ― Ce s-a întîmplat? ― Nu știu exact. Cred că au vrut să-i amplifice viteza mișcărilor și nu au reușit decât să-i crească viteza cu care raționa. S-a sinucis, șopti Maria simplu. Rim o privi pe femeie cu o expresie de ușor amuzament. ― Povestea asta ar putea fi lesne luată drept o insultă în unele dintre cazărmile în care mi-am petrecut eu tinerețea. Quinții au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
despre democrație. Barna se înroși puternic. Ceea ce spusese atunci se putea dovedi o provocare pentru cei care urmau să-l asculte. Era genul de vorbe pe care nu le rostești decât în fața unui om în a cărui putere de a raționa ai încredere. Acum însă îi era frică de faptul că violența pe care o resimțea plutind în aer s-ar fi putut scurtcircuita, cu el drept paratrăsnet. - E adevărat că părerea mea a fost dintotdeauna că iluzia de democrație pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
indivizi, cadru în care se exercită o raționalitate de tip "public". O astfel de raționalitate, în loc să se limiteze la realizarea intereselor individuale în temeiul unei evaluări a eficienței diverselor posibilități de acționare, presupune ca individul să fie în măsură să raționeze în funcție de preferințele și de motivațiile care se temperează și se "moralizează" tocmai prin participarea la sfera publică. Accesul în sfera publică are, așadar, un efect reglator pentru că intervine în procesul de elaborare a rațiunilor prin care individul se justifică în
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
multe baliste, iar ei nu sunt în stare să construiască turnuri, altminteri, cred că ne-ar fi biruit deja. — Și rezervele de hrană? Rutilius scutură din cap dezamăgit și coborî vocea, ca să nu fie auzit de-ai săi: — Le-am raționat, dar am ajuns deja să facem foamea. Dacă Etius nu vine mai repede... — Cum de nu văd soldați? N-ar trebui să fie un corp de pază al alanilor? — Sunt pe laturile cele mai expuse ale zidurilor. Și, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vei să zici? — Ei, n-am spus asta, dar... după mine, ar fi mai bine pentru voi să nu-l dezamăgiți. Și, pe urmă, e prea multă dezordine aici. Trebuie să pui santinele, să-ți pui în ordine unitățile, să raționezi proviziile, să pui să sape latrine, să pui oamenii să lucreze ca să-i împiedici să se îmbete și să-și piardă capacitatea de luptă. Scoțând în afară buza de jos, Ambarrus dădu din cap. — Da, admise apoi, aici ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să discutăm despre asta, desigur. Eu eram perfect mulțumită în starea mea de negare autoindusă, dar el o ținea pe a lui. Se tot scuza pentru întâmplarea cu Tally. Dar tu luaseși deja hotărârea să fii calmă și iertătoare, am raționat eu. Deci nu se poate să fi fost atât de grav. Lisa pufni disprețuitor. — Așa aș fi zis și eu. Dar pentru că era atât de uimit de cât de calmă și iertătoare eram, s-a hotărât să-mi spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu mă mai gândesc la faptul că Ed nu-și dorește copii. Dar chiar și așa, mintea mea începuse să brodeze o eschivă, lucru de care doar de curând am descoperit că e capabilă. Cel puțin îi plăceau copiii, am raționat eu - sentimentele față de copiii lui vitregi dovedeau asta. Dacă ar fi avut suficientă încredere într-o femeie poate că ea/eu aș fi putut să-l fac să creadă că ea/eu nu-l voi pune într-o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un cuțit foarte tăios... Simți apoi că îngheți, că se face o liniște de moarte în jurul tău, ca după o bombă atomică, ceva asemănător..., că totul se face țăndări..., cioburi..., că nimic nu mai poate fi reparat. Apoi începi să raționezi, să cauți scuze, motive, justificări... într-o durere care crește, în loc să scadă... Apoi spui că ai iertat și că mergi mai departe. Și tu ești convinsă că, dacă ai iertat, totul e în ordine, dar nu e așa... Rănile rămân
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
căzătoare suntem... Am fost rănită, pentru că am așteptat, pentru iubirea dăruită, la fel de multă iubire? Dar să fie asta o greșeală? Sau am uitat, am uitat că suntem ființe căzătoare... Ar trebui oare, acum, să divorțez? Cu ce minte trebuia să raționez, când mi-a fost atât de greu să înțeleg și să accept, să mă dezmeticesc, să știu ce vreau, ce pot, ce e bine pentru fete... Căci sunt fetele. Ca să faci o adopție trebuie să îndeplinești niște condiții și noi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din împietrire, mi-am dat seama că făcusem o gafă colosală. De ce procedasem așa? Cred că în momentul acela n-aș fi putut să-i dau vestea cea tristă altfel decât în modul acesta: scurt și brutal. Atunci nu mai raționam normal, de fapt, nu mai raționam deloc. Mi-a trebuit mult timp să-mi revin. Poate ani. Mă trezeam în miezul nopții, mă ridicam în șezut și șopteam: “A murit Gică? Da, a murit!”. Și tot nu puteam crede că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că făcusem o gafă colosală. De ce procedasem așa? Cred că în momentul acela n-aș fi putut să-i dau vestea cea tristă altfel decât în modul acesta: scurt și brutal. Atunci nu mai raționam normal, de fapt, nu mai raționam deloc. Mi-a trebuit mult timp să-mi revin. Poate ani. Mă trezeam în miezul nopții, mă ridicam în șezut și șopteam: “A murit Gică? Da, a murit!”. Și tot nu puteam crede că e adevărat. Acum, după atâta amar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]