1,305 matches
-
raționalismului în filosofie. Putem spune că până la el nici India, nici China - deși au avut destule cunoștințe de logică - nu au gândit în stilul raționalismului grec și de aceea nu au putut vedea apărând un Aristotel. Al doilea a descoperit raționalismul modern, având ca model matematica, și care face parte din zestrea intelectuală nu numai a oamenilor culți, dar a oricărui om cu carte, adică a unui om deprins cu oarecare disciplină a gândirii. Contopirea și colaborarea experienței și matematicilor constituie
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
cu carte, adică a unui om deprins cu oarecare disciplină a gândirii. Contopirea și colaborarea experienței și matematicilor constituie substratul gândirii moderne. Din această contopire a răsărit cu succes știința naturii din care, apoi, se inspiră toți filosofii moderni. Critica raționalismului matematic s-a făcut istoricește de un al doilea mare curent al filosofiei moderne, anume de empirismul englez: John Locke și David Hume sunt reprezentanții lui de seamă. Ideea fundamentală a acestei direcții constă în: sunt două feluri de științe
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și cele sintetice și ca o respingere anticipată a conceptului sintezei a priori, pe care se sprijină filosofia kantiană a cunoașterii. Disputa raționalism-empirism, în cele din urmă, se referă la faptul dacă există cunoaștere a priori sau prin rațiune pură. Raționalismul susține că prin cugetare pură dobândim o cunoaștere absolută, care nu-i posibilă prin simțuri. Răspunsul empirismului era unul negativ: cunoștințele le dobândim numai prin percepții, de unde rezultă că nu putem obține o cunoștință absolută. Atitudinea lui Kant e determinată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Kant e determinată prin aceea, că el ia din fiecare din cele două teorii, opuse, jumătatea adevărată după părerea sa și îmbină aceste două jumătăți dând naștere la o teorie nouă: față de empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
din fiecare din cele două teorii, opuse, jumătatea adevărată după părerea sa și îmbină aceste două jumătăți dând naștere la o teorie nouă: față de empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul fusese idealist la Berkeley și Hume. Este clarificatoare comparația pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoașterii și schimbarea produsă de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul fusese idealist la Berkeley și Hume. Este clarificatoare comparația pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoașterii și schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepției astronomice despre lume. Până atunci
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
logicii hegeliene. Un punct de vedere științific foarte popular în societățile de consum actuale sugerează triumful rațiunii umane. De aceea erau scoase în evidență șarlataniile și înșelăciunile pentru a demonstra triumful rațiunii asupra magiei, exagerându-se cu astfel de exemple. Raționalismul iluminat și revoluția științifică născute ironic din experimentele din magie ale Renașterii erau motivate de pragmatismul Reformei. Acum ea este folosită în filme și romane pentru creșterea audienței și creșterii cifrei de vânzări sau ca o încercare de pătrundere în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este deasupra oricăror concepte și imagini, uneori foarte îndepărtat, alteori întors la înțelegerea unei transcendențe. Dubla manifestare a sacrului este de mysterium tremendum și mysterium fascinosum 289, ambele explicând diferitele experiențe ale omului mistic. Dacă în secolul al XVIII-lea raționalismul cu atacurile lui științifice asupra ideii de Dumnezeu a fost numit prima illuminare, în secolul XX a doua illuminare a fost reprezentată de viziunea asupra vieții, a universului și ființelor umane din scrierile unor mari oameni de știință precum Albert
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Deci fiecare nume are numărul său obținut prin adunarea valorilor fiecărei litere. Aceasta este gematria, fundamental diferită de misticismul numeric în care numerele reprezintă entități deasupra naturii cunoscute. În prezent putem considera că acesta din urmă este precursorul fizicii și raționalismului matematic. Cercetarea înțelepților din vechime privind relațiile dintre aceste entități supranaturale și predictibile a contribuit la dezvoltarea științei, nu numai la utilizarea numerelor. Privind modelele din lumea numerelor s-a putut anticipa filosofia alternativă a matematicii ce o definește ca
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
raporta în mod diferit, își va pune întrebările în mod diferit și va găsi răspunsuri diferite, altele decât lumea iudeo-creștină, a cărei credință stă azi la baza a ceea ce numim occidentalism 178. Conștiința de sine este baza pentru libertate și raționalism, valori și stări prin care ne-am deosebit în construcția civilizației materiale. În toată dezbaterea despre economie și despre bani oamenii unor culturi diferite aproape că nu au un limbaj comun. Suntem atât de diferiți pentru că "orientalii încă nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
62. 15 Hegel a afirmat că "tot ceea ceste real este rațional și tot ceea ce este rațional este real". Vezi Fr. Engels, Ludwig Feuerbach și sfârșitul filosofiei clasice germane, Editura PMR, București,1950, p. 8. La rândul său Descartes, părintele raționalismului științific, afirmă: "Bunul simț este lucrul cel mai bine distribuit în lume...", Discurs asupra metodei, Editura Mondero, București, 1999, p. 7. 16 Fukuiama arată că "Științele vieții ne oferă tot mai multe dovezi că modelul sociologic standard este inadecvat; se
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de funcționare a Ecclesiei și să sancționeze drastic, atunci când era cazul, eventualele devieri sau rătăciri ale chiriarhilor. Astfel, critica ei teologică era una constructivă, în sensul recuperării tezaurului patristic, dogmatic, canonic și liturgic, și nu una nihilistă, realizată din perspectiva raționalismului sau a materialismului ateu. Prin urmare, elita interbelică grupată în jurul Școlii lui Nae Ionescu era o elită intelectuală organică, la modul ei deplin, mărturisitoare a Adevărului christic, coliturghisitoare în interiorul Ecclesiei, atașată structural tradiției patristice, o elită creștină care nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
etc. Konstantin Leontiev, gânditor rus, apropiat lui Dostoievski, retras definitiv la Mânăstirea Optina, remarca faptul că în Grecia modernă Ortodoxia este cu mult mai consistentă și mai ancorată în spațiul rural decât în mediul urban, dominat de un fel de raționalism superficial, în defavoarea vechii tradiții culte teologice. Această observație se poate extinde asupra tuturor țărilor ortodoxe, cu excepția, poate, a Rusiei dinainte de Primul Război Mondial. Explicația acestui fapt constatat de gânditorul rus este una aparent simplă: dezvoltarea ideii moderne de stat și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
corespunde constituirii fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în Stat. O invitație la dezbatere (Editura Scripta, 1999) - punând accentul asupra rolului confesiunilor religioase în proiectul european, îndeosebi asupra specificului Sud-estului european. Autorul militează pentru reflecția asupra gândirii sociale a Bisericii, în contextul unui postmodernism secularizat și a unui raționalism endemic. Acest volum se constituie într-o prolegomena la o elaborare serioasă și fecundă a unei teologii politice care să aibă drept referință obligatorie tradiția răsăriteană și care să țină cont de noile provocări la care Biserica și societatea, depotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a Bisericii... Toată viața religioasă a țării să fie, statistic și documentar, în arhivele institutului. Nu o facultate, deci, ducându-și zilele de astăzi pe mâine, disprețuită de celelalte facultăți, jenată de existența ei proprie, cochetând cu știința și cu raționalismul protestantizant, geloasă de autonomia ei și căutând mereu prilejul de a-și afirma independența față de Biserică; ci un sever INSTITUT DE ÎNALTE STUDII ORTODOXE, cu metode moderne și precise de lucru, convins de înălțimea menirii lui, bine înzestrat, în directă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
salutar, prin umanitatea sa discretă, colorată și adâncă, blândă, ea ne afirmă, ne completează mângâietor; astfel, ea e pentru noi ceea ce e protestantismul pentru germani. Tot așa, catolicismul e ideal pentru francezi, fiindcă le contrazice individualismul și fiindcă le afirmă raționalismul. Înclin să cred că orice valoare mare e mare pentru cineva - popor sau individ - fiindcă e pentru el totodată și necesar, o contrarietate salvatoare și o afirmare creatoare, prin care respiră pozitiv ceea ce are el... Ortodoxia, înțeleasă adânc, aspru, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nefaste pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene? Cel al nimicului. Nu m-a înspăimântat niciodată și nu văd altul care să fie la fel de simplu și consolator. Toate celelalte sisteme sunt lucrarea orgoliului, acesta este numai al rațiunii. De aceea nu este nici
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
forma sustragerii și a uitării, cu alte cuvinte a negării și a nihilismului. Nici măcar raționalitatea cu atât mai puțin a voinței nu poate fi punctul arhimedic de la care să-și ia impulsul pentru a se catapulta dincolo de nihilism. Chiar și raționalismul este pentru Heidegger expresie a subiectității și antropocentrismului. În fața lucrurilor ultime, unde totul este în joc, încrederea în calculele rațiunii nu este mai bună decât refugierea în irațional. Raționalismul și iraționalismul sunt pentru Heidegger de acord în acest punct cu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
-și ia impulsul pentru a se catapulta dincolo de nihilism. Chiar și raționalismul este pentru Heidegger expresie a subiectității și antropocentrismului. În fața lucrurilor ultime, unde totul este în joc, încrederea în calculele rațiunii nu este mai bună decât refugierea în irațional. Raționalismul și iraționalismul sunt pentru Heidegger de acord în acest punct cu Jünger două figuri complementare și convertibile ale nihilismului. Dacă nihilismul este un destin care depinde de ființă, voința și rațiunea omului pot ajunge eventual la o instanță penultimă. Odată ce
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și anume că în limba italiană sunt atestate prezențe destul de vechi ale cuvântului 236. Acesta este folosit în mod incidental de Pasquale Gallupi în Considerazioni filosofiche sull'idealismo trascendentale e sul razionalismo assoluto (Considerații filozofice despre idealismul transcendental și despre raționalismul absolut), publicate cu un an înaintea morții, în 1845. Galluppi face aluzie la poziția lui Zenon din Eleea, care neagă și respinge mișcarea, definind-o ca "nihilism"237. Acesta folosește așadar conceptul într-o accepție tehnică pentru a desemna o
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
238. Dar cel care folosește cu precădere conceptul de nihilism este Francesco de Sanctis, mai exact pentru a caracteriza poziția filozofică a lui Leopardi și tematizarea nimicului propusă de acesta. În scopul de a reliefa contradicția dintre înrădăcinarea poetului în raționalismul iluminist, pe de o parte, și cufundarea sa poetică în nimic, pe de alta, De Sanctis afirmă: Voința sa slabă și scindată nu îl lasă să ajungă la o concluzie stabilă, la coerență filozofică, suspendat și scindat între un nihilism
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ar rămâne ceva "penultim" în raport cu realitățile ultime produse de tehno-știință. Într-o epocă dominată de nihilism, eticile rămân în planul omileticii. Întrebarea care se impune este dacă nihilismul este cu adevărat după cum considera Heidegger un punct de sosire inevitabil al raționalismului occidental, un fel de adeverire esențială a puterii distructive a raționalității născute odată cu grecii, sau dacă acesta nu este mai degrabă după cum gândea Husserl o trădare a ideii originare de rațiune, o barbarizare și o sărăcirea a acelui logos care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
evoluția poeziei engleze se poate urmări cel puțin efervescența nereținută a vorbirii elizabetane, claritatea bine strunită a limbii secolului al XVIII-lea și caracterul difuz, vag al englezei victoriene. Teoriile lingvistice joacă un rol important în istoria poeziei. De exemplu, raționalismul lui Hofobes, cu accentul lui pe sensul strict al cuvintelor, pe claritate și pe precizie științifică, a influențat profund poezia engleză, deși adesea pe o cale ocolită. Putem susține, alături de Karl Vossler, că istoria literara a anumitor perioade ar câștiga
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]