1,302 matches
-
sunt opere dramatice, ci narațiuni, cu epicul absorbit de psihologie, complexul racinian al autorului funcționând însă din plin. O psihologie din tradiția doamnei de La Fayette și a lui Benjamin Constant, adică a unei literaturi cu solidă osatură raționalistă, pe măsura raționalismului lui Anton Holban. Chinurile în care se contemplă Naratorul au poate și ceva din mazochismul kierkegaardian; dar printr-o cumplită dezordine a sensibilității triumfă estetic un spirit rațiocinant. De unde, reducția epică la două personaje esențiale - celelalte, adiacente, nu deranjează unitatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Putea șopti părintelui Robles În confesional că o are. Care putea fi lucrul principal? Conștientul și durerile lui? Fuga din conștient spre primitiv? Libertatea? Privilegiile? Demonii? Expulzarea acelor demoni și spirite din aer, unde se aflaseră dintotdeauna, prin iluminare și raționalism? Iar omenirea nu trăise niciodată fără demonii ei posedanți, și trebuia să-i capete Înapoi! O, cu ce creatură nenorocită, plină de mâncărimi, sângerîndă, roasă de nevoi, idioată, genială aveam de-a face aici! Și cât de ciudat se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
despre care tu îmi scriai că nici să facă dragoste ca lumea nu pot, că le vine în minte un citat din Derrida, noi mai avem și ce săpa în sinegrafia de țărani. Spre deosebire de colegii occidentali cărora le-a intrat raționalismul contractualist în sânge, noi nu trebuie să scriem o carte întreagă: Trusting more and contracting less. Dimpotrivă. Mi-a mai venit o trăsnaie în cap. Să punem și footnotes, și bibliografie. La footnotes să scriem ceva de tipul: „Vezi Valeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu mare ușurință povestirile „durerilor înăbușite“ scrise încă de la începutul secolului. Apropierea inițială de sămănătoriști și de poporaniști, alături de care opune modernității un trecut cvasiromantic, este, așadar, firească la început. Se va îndepărta de ei însă relativ repede, printr-un raționalism moral de tip iluminist, cum spune tot Nicolae Manolescu. Clivajul prematur dintre individ și societate conduce însă, aproape de la sine, spre o concepție monistă, înspre ideea unei utopii care să prezinte o umanitate omogenă, ritualizată și alcătuită după tipare existențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rațiune și susținută de sentiment, educația este principalul factor al progresului, în timp ce arta este mijlocul cel mai important al educației. După Diderot, o operă de artă este bună în măsura în care “învață ceva” în privința virtuților cetățenești. Adversarul cel mai înverșunat al “religiei raționalismului” se va dovedi genialul pictor Goya, în a cărui artă viziunea omului se situează la hotarele umanismului și ale începutului “dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Programul manifest și în cartea Le Surréalisme et la Peinture (1928), Breton inițiază un atac împotriva logicii și a rațiunii. Gândirea este acuzată ca limitată și coruptă; rațiunea s-a dovedit neputincioasă, recunoscându-și eșecul în actul cunoașterii. Opunându-se raționalismului, Breton face apel la vis, la copilărie, la imaginație și la nebunie. În primele rânduri din Second Manifeste, suprarealiștii mărturisesc că au urmărit, mai presus de orice, să provoace din punct de vedere intelectual și moral “o criză de conștiință
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mentalitatea modernă, un „miracol” este un fenomen ce nu poate avea o explicație naturală, rațională sau științifică. Cere însă o explicație de ordin supranatural. Distincția dintre „natural” și „supranatural” este însă destul de recentă. Provine în mare parte din discuțiile cu raționalismul și pozitivismul secolului luminilor. Mentalitatea biblică nu operează această distincție în același fel. Dumnezeul Bibliei este și Dumnezeul naturii. Din acest motiv, fiecare fenomen natural care face posibilă viața într-un loc în care ea este aproape imposibilă este considerată
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a demersului gândirii moderne începând cu Descartes. Această aducere în discuție a lui Kolakowski contribuie la o altă precizare a perspectivei noastre. Ne-am afla într-un amplu acord cu filosoful polonez dacă nu am considera că, pe lângă cunoașterea tipică raționalismului, ar mai avea caracter filosofic și un alt mod de cunoaștere, ce urmărește să ajungă la adevăr cu ajutorul hermeneuticii. Certitudinea absolută, după cum pe bună dreptate observă Kolakowski, cere imanența iar modelul ei este experiența mistică. Despre aceasta însă nu se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
curând înțelegerea comunicării dintre structura antropologică a experienței trăite de umanitatea vie, ca sursă a noilor forme de sociabilitate și de legătură socială, și structura gândirii sociologice profesioniste. După cum se vede, paradigma sa epistemologică se află la antipodul determinismului și raționalismului pozitivist. În viziunea sa, logica raționalității, prevalentă în era modernă, cedează pasul în fața unei logici specifice comunității, pe care o denumește "ordinea emoționalului", dar care recunoaște Michel Maffesoli se exprimă adeseori prin manifestări anomice, violente, între care terorismul apare ca
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
surprinde consecințele unei ordo amoris care renaște, impactul unei atmosfere dionisiace a cărei orbită se întinde tot mai mult. A recunoaște că în imaginarul și în pre-zenteismul ambiante există un impuls vitalist care pune împreună materialul și spiritualul. Intelectualismul sau raționalismul, încă dominante, cel puțin din punct de vedere instituțional, s-au dedicat întotdeauna separării diferitelor sfere ale naturii umane. Fidelă poruncii biblice (Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric), rațiunii îi este frică de acest holism în care fața și reversul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
organizat pentru a gestiona individul rațional. El este neputincios în fața (re)izbucnirii imaginarelor tribale. La o astfel de alunecare trebuie să fim atenți: sufletul colectiv tinde să prevaleze în fața spiritului individual. Am putut arăta în diverse moduri relația strânsă dintre raționalismul cartezian și logocentrismul care era o consecință a acestuia 14. Acest "gândesc" suveran, constitutiv al eului și al lumii și fabricând societatea, pare a fi înghițit de un "supra-eu" al juisării. Exacerbarea corpului individual în cadrul corpului colectiv trimite la o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vieții cotidiene. Dar eterna revoltă a lucrurilor împotriva cuvintelor inadecvate, revoltă împotriva schemelor impuse și abstracte, obligă în mod regulat la revizuirea convingerilor celor mai instituite și a ideilor unanim acceptate. Este tocmai ceea ce se petrece cu doctrina morală modernă. Raționalismul, examenul critic liber, rebel în timpul Renașterii, au devenit dogme inchizitoriale. Și este deplasarea moravurilor, a ideilor și a sentimentelor cea care, în sensul obișnuit al termenului, începe să relativizeze ceea ce părea un câștig intangibil al progresului umanității. Din ce în ce mai mult, universalismul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și respingeri. Astfel, pe seama sectanților creștinismului, în momentul nașterii sale, s-au pus cele mai oribile infamii! Iar ceea ce se întâmpla în catacombele romane și în alte locuri secrete ale acestui cult misterios a suscitat numeroase fantasme. Efervescența religioasă șoca raționalismul serios al religiei statului roman. Printre numeroasele exemple în acest sens, putem de asemenea să amintim că instituirea vieții monastice și apoi, mai târziu, reformarea ei au fost percepute în egală măsură ca un mod de viață marcat de pecetea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
raportului care există între vis și ceea ce se numește realitate. Acelea ale unei vieți sociale în care ideile, iluziile, credințele, într-un cuvânt, imaginarul, ocupă un loc central. "Legea secretă" esențială, și totuși puțin admisă, este aceea a alunecării de la raționalism spre senzualism, de la o tipologie socială dominată de gândire spre o alta în care ar prevala sentimentul. Pe cât prima dintre aceste tipologii a permis elaborarea de norme generale, pe atât a doua este cauză și efect ale diverselor anomii care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care, sub diverse nume, reafirmă același lucru: forța spiritului împotriva literei. O mutație a moravurilor, a ideilor, a sentimentelor, o schimbare de "piele" socială pornind de la o concepție într-un fel mistică a lumii. Aceasta poate părea uimitor, într-atât raționalismul pare o certitudine de nedepășit. Și totuși, se întâmplă frecvent să observăm astfel de fenomene în istoriile umane. Refuz al doctrinelor morale, oricare ar fi ele. Așa cum a spus-o acest gânditor, puțin cam uitat, care este J.-M. Guyau
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
credea că le-a depășit. Mitul unui progres sigur de el însuși, spri-jinindu-se pe un evoluționism pe care nimic nu-l poate zădărnici și care, ineluctabil, va "depăși" toate relicvele unui obscurantism retrograd nu mai suscită o adeziune fără rezerve. Raționalismul, moștenitor al marii filosofii a Luminilor, este din ce în ce mai mult temperat, relativizat de alte viziuni asupra lumii. Și putem chiar să ne întrebăm dacă, în forma lui dogmatică, nu este pe cale de a deveni el însuși expresia unui obscurantism desuet. Astfel
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cum se manifestă această criză? Este un a-și lua rămas bun de la certitudini; este abandonarea oricărui fundament pentru a naviga spre necunoscut, fără nici un sens, ba mai mult liberi în sfârșit de strânsoarea sensului. Gândirea modernă cunoscuse alternativa dintre raționalism dogmatic și scepticism, amândouă variante ale raționalității „forte”; propu-nea totul sau nimic. „Gândirea slăbită”, în schimb, deși nefiind sceptică, refuză să-și pună problema adevărului ca fiind deci-sivă. Așa cum a scris Nietzsche, „lumea adevărată a devenit o poveste”. a) Lumini
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Cap. 9, par. 10. Plaglit al primului paragraf din Relation of the Holy War Made by Shaddai Upon Diabolus for the Regaining of the Metropolis of the World; or the losing and taking agin of the town Mansoul. BURNS, ROBERT Raționalismul liric și uman al lui Robert Burns nu a influențat această carte în nici un fel, ceea ce este un lucru mai sinistru decît oricare altul expus prin simpla atribuire de surse. Vezi și Emerson. CARLYLE, THOMAS Cap. 27, par. 5. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tudor Arghezi (este cunoscută polemica sa cu „incolorul” Liviu Rebreanu...), pentru care romanul era o extensie poematică. Această fugă înainte a artei vede în inovația/revoluția permanentă o promisiune de autenticitate prin „eliberarea de formule” - de fapt, prin eliberarea de raționalismul scientist („Creația adevărată nu se poate prinde în legi cunoscute; este ceva mereu adăugat lucrului cunoscut”). Finalul articolului e deconcertant: „În ziua în care artele plastice toate se reintegrează în arhitectură, romanul, ca în vremurile mari, face loc teatrului”. Concizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și în vechea artă a hegemoniei conștientului, a rațiunii și a logicei. Unui anumit conștient îi corespunde inconștientul care-l determină”. După cum se vede, Vinea sesizează prompt una dintre contradicțiile interne ale suprarealismului, interogîndu-se asupra conflictului dintre „inspirația” romantică și raționalismul scientist al psihanalizei: „Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o cultură periferică „minoră”. Pînă la un punct, neo-păgînismul bizantinizant - în cheie expresionist-folclorică - al lui Lucian Blaga indică aceeași nevoie de recuperare sau de inventare a unei tradiții locale anonime și creatoare, aceeași respingere a complexului periferic, mimetic și a raționalismului scientist, aceeași fobie a Istoriei, aceeași nevoie compensatorie a cuceririi unei identități „absolute”, perene. Ideea - generatoare de complexe - a discontinuității noastre istorice și a precarității tradiției noastre culte premoderne este, de altfel, una dintre obsesiile identitare majore ale interbelicului românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Leo Frobenius, părintele morfologiei culturale și al teoriei orbitelor civilizației (care l-a influențat, după cum se știe, și pe Lucian Blaga), fiind apreciat îndeosebi pe linia valorizării artei primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de materialism și raționalism” este „discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al copiilor și al bolnavilor”. Mostrele poetice ale integraliștilor sînt considerate, ricanant, inferioare „exagerărilor stilistice ale unor umili și inofensivi scriitori” selecționați de Titu Maiorescu (în „Beția de cuvinte”) și de M. Dragomirescu (în „Exema literară”, vol. De la Misticism la Raționalism, București, 1924). Mai interesante sînt observațiile criticului potrivit cărora, departe de a fi semnul unui „nou clasicism”, „Ordinea-sinteză pentru Integral însemnează haos dizolvant, iar ordinea-esență constructivă, desordine distructivă. Dovada ne-o dă impresia generală de ideologie negativă ce se desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Își lăsă jos bețișoarele. — Ca și fratele său, Aldous Huxley era un optimist..., zise el În cele din urmă, cu un soi de silă. Mutația metafizică din care s-au născut materialismul și știința modernă a avut două mari consecințe: raționalismul și individualismul. Eroarea lui Huxley este că a evaluat greșit raportul de forțe dintre aceste două consecințe. Mai precis, eroarea lui e că a subestimat creșterea individualismului, produsă de o conștiință sporită a morții. Din individualism se nasc libertatea, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ea. Le declara studenților că veniseră la universitate ca să Învețe ceva și pentru asta trebuiau să se debaraseze de opiniile părinților lor. El avea să‑i călăuzească spre o viață mai Înaltă, plină de varietate și diversitate, guvernată de raționalism - orice, dar nu genul sec. Dacă aveau noroc, dacă erau inteligenți și animați de voință, Ravelstein avea să le ofere cel mai mare dar pe care ar putea spera vreodată să‑l primească, conducându‑i spre Platon, introducându‑i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]