908 matches
-
136, 159-161 colapsul URSS / 27, 48, 72, 77, 150, 161 definiții / 30 Germania / 31, 51, 68, 78, 80, 82 Japonia / 31, 35, 51, 68, 78, 111, 127 logica anarhiei / 55, 59, 147 logica reflexivă / 55-56, 64, 69, 74, 147 modelul raționalist / 55, 62, 68-69, 74 polaritate / 57, 72 relația "liniară" cu instituționalismul și liberalismul / 55-56, 67-68, 147 relația "triunghiulară" cu instituționalismul și liberalismul / 56, 67, 70, 74-75 schimbarea internațională / 68 sfârșitul Războiului Rece / 31, 43, 47, 68, 75-76, 102, 121, 123
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cititorului va face să apară acest obiect" (Qu'est-ce que la littérature?, Gallimard, Paris, 1997, p. 50; ed. I, 1948). Este nevoie așadar de o întâlnire a intenției individuale cu așteptarea colectivă. La fel susțin, în general, și toți sociologii raționaliști, care pleacă de la principiul că rațiunile actorilor sunt motorul acțiunilor. • Efecte neintenționate Unii sociologi sunt, în schimb, foarte reticenți față de paradigma intențională. Mai întâi, fiindcă efectele de agregare a acțiunilor individuale provoacă fenomene nedorite (Boudon, Effets pervers et ordre social
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la Menger reflecții privitoare la originea istorică a cererii și la concepția culturii ca piață. Sunt artiștii cu adevărat niște întreprinzători? A afirma acest lucru nu înseamnă oare a le nega orice specificitate? Dacă da, în numele cui? • Reducția individualistă Opțiunea raționalistă adoptă postura individualistă pentru a înțelege acțiunile din interior (în mod "comprehensiv"). Moulin identifică în acest cadru teoretic câteva figuri "tipice", considerate exemplare (Castelli pentru negustorii întreprinzători, cf. Moulin, 1992). Această atitudine comprehensivă nu este nici pe departe adoptată de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acumulare, sau de voința unui consum ostentativ? Cea mai interesantă, în aceste analize realizate pe baza unor convorbiri, este constatarea că actorii nu sunt atât de "transparenți față de ei înșiși" pe cât ne-ar lăsa să credem forma pură a paradigmei raționaliste. Ei pot să se mintă: • proprietarul de galerie neagă latura comercială a activității sale: "Unii sunt conștienți că își creează un personaj care este o mască. Mulți alții se iau în joacă, iar minciuna pe care le-o spun altora
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sau esența obiectului nu rezidă, în mod misterios, în el însuși, ci depinde de felul în care este definit de cel care-l numește." Anselm Strauss, 1992, p. 22. Ideea unui arbitrar nu-i satisface nicidecum pe susținătorii unei abordări raționaliste a socialului, care caută rațiunile pentru care ceva are sens pentru actori. Nu ajunge să se spună că "asta are sens" (pentru o lume sau într-un context particular), trebuie să se știe de ce. Or, sociologia interacționistă nu cercetează niciodată
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
defectuoasă, tot idee sublimă rămâne, și principiul cel mare și salutariu același rămâne, aplicat prin mijloace greșite chiar. Și, dacă combateți formele esterioare ale fondului, băgați de seamă a o face din punt de vedere absolut; estetic, rece și judecător raționalist al formei, combateți-o cu rigoarea și seriozitatea convicțiunei, nu cu pamfletul ridicol și fără preț, care detrage întotdeuna mai mult autoriului său decât celor persiflați prin el. Nu râdeți, domnilor delepturariu; pentru că secațiunea sa de pe - alocurea e oglinda domniei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
elenești]: poezie, filozofie în loc de poesie, filosofie Adeseori s se pronunță și-n România ca z, însă un z amestecat cu s (reșpectiv, prospect) ardel[enești] {EminescuOpIX 452} Chiar pronunția clasică începuse a despărți binișor în două castre, dintre cari un raționalist neci n-ar fi știut cum s-aleagă. Pronunția moldovenească purizată care susținea numai acele sunete dulci cari le regăsești pe toate în același loc și-n dialectul toscan al limbei italiene - și pronunția cea din Țara Românească ridicată azi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu sînt decît manifestările exterioare ale unei boli intelectuale, morale și politice, care își are rădăcinile în asumpțiile filosofice fundamentale ale acelei perioade" (Morgenthau 1946: 5-6). Lumii i-a fost dată încă o șansă de a se vindeca de liberalismul raționalist în relațiile internaționale. Deși Morgenthau nu a fost atît de machiavelic pe cît a fost uneori considerat, tonul său și perspectiva pe care o adoptă îl deosebesc în mod evident de Carr. În timp ce Carr a avut puține de spus despre
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
relațiilor interna-ționale poate fi caracterizată deopotrivă prin încercările sale timpurii de a împărți teoriile asupra relațiilor internaționale nu în două orientări (realism și idealism), ci în trei, precum și prin faptul că ea apără orientarea de mijloc, numită tradiția grotiană sau raționalistă (Wight 1991). După ce a definit societatea internațională ca un tip aparte de societate, în care există întotdeauna instituții și norme, Bull arată de unde provin aceste norme. Din nou, el se situează pe o poziție de mijloc între realismul hobbesian și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
atacat în mod explicit această analogie cu economia. În primul rînd, el considera puterea ca un scop prea ambiguu pentru a fonda pe el o abordare economică. Dacă puterea este tratată drept principalul scop al politicii externe, ceea ce permite articularea raționalistă a teoriei, atunci este esențială definiția pe care o dăm puterii. Aron găsește trei definiții diferite, însă nici una nu atinge această capacitate explicativă. În concepția lui, nici "puterea ca resursă", nici "puterea ca forță" (resursele efectiv mobilizate), nici măcar "puterea drept
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
neconcludente. Aceasta ne apropie de o versiune a relativismului. Or, poziția lui Kuhn este convenționalistă. Ea nu este relativistă, pentru că progresul științific este hotărît de judecata în cunoștință de cauză a comunității științifice. Ea nu este nici în mod abstract raționalistă, pentru că raționalitatea convingerilor depinde ea însăși de factori sociali: Singura îndoială a lui Kuhn este dacă progresul în a dezlega enigme, sau mai degrabă în a rezolva probleme, înseamnă "progres spre adevăr" [...] Astfel Kuhn distinge atent succesul empiric al unei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sens în termenii paradigmelor incomensurabile, dar apar într-adevăr în matricea metateoretică (ele pot fi regăsite și la Alker și Biersteker 1984). Prima apropiere a avut loc în zona gri a matricei, între neorealism și neoinstituționalism, care împart un fundament raționalist comun (Keohane și Nye 1987; Nye 988). Wæver numește aceasta sinteza neo-neo. A doua apropiere are loc în cadrul tradiției interpretiviste. Ea are mai multe fețe, dar cel puțin două trăsături importante ne duc înapoi cu gîndul la Max Weber, care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fără prea multă legătură cu realismul și cu tradiția sa a cunoașterii practice. Cerințele academice au exilat în cele din urmă autorii inspirați de realismul clasic în discipline aparent mai puțin importante. Neorealismul, ca abordare științifică, făcea parte din școala raționalistă, așa cum o numea Keohane; restul s-au regăsit fie printre "reflectiviști", fie în domenii al căror statut ca științe (sociale) era negat, cum ar fi istoria diplomației pentru disciplina relațiilor internaționale sau istoria economică pentru economia politică internațională realistă. Realismul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
academic sau din politică, explică evenimentele din lume, discurs care este ca atare tot un eveniment, este considerată non-empirică. Este ironică dacă ceea ce fac experții este considerat nesemnificativ, așadar empiric neglijabil, pentru că relevanța acestei activități este însăși justificarea multor studii raționaliste. POSTPOZITIVISMUL SAU UN DÉJÀ VU AL POSITIVISMUSSTREIT DIN SOCIOLOGIA GERMANĂ Acestea fiind spuse, tipologia lui Keohane inspiră încă modalitatea de auto-identificare a multor cercetători, atît din cadrul orientării principale, cît și a celor care își fac un titlu de mîndrie din
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
organizarea teritoriala a Vechiului Regim păstrând doar câteva trăsături deși într-o formă modificată. Influența filosofilor secolului al XVIII-lea poate fi văzută în încercarea de a scăpa de vestigiile trecutului și de a impune țării o ordine nouă și raționalistă, care includea invenția unui nou calendar și a unei metode noi de a calcula timpul bazată pe unități decimale 21, și a unei noi religii deistice. Aceste schimbări nu au supraviețuit sosirii lui Napoleon I dar schimbările din instituțiile politice
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
complexității politico-administrative pe care acesta o implica. Acesta este, de fapt, un aspect al istoriei administrative a Franței care îi surprinde pe observatorii din exterior ce tind să-i considere pe francezi drept purtători ai unei tradiții intelectuale carteziene mai raționalistă. În practică, se pare că nu sunt capabili să reprime instituțiile deja existente, în momentul în care altele noi sunt înființate, astfel provocându-se situații dificile. Acest fapt este cunoscut sub numele de de millefeuille institutional français, după numele prăjiturii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai sunt reprezentate de capacitatea de a impune voința statului într-o manieră autoritară de la vârf spre bază, ci de a ajunge la compromisuri care vor mulțumi pe marea majoritate a mandatarilor implicați. În mod interesant, conform așa-zisei abordări raționaliste și carteziene a administrației publice franceze, am putea spune că, luînd în calcul tipologia autorității dezvoltată de Max Weber, a existat o trecere de la tipul "tehnocratic-rațional" de autoritate la unul mult mai "carismatic", atâta timp cât în momentul de față aceasta depinde
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acestor trei principii se elaborează managementul axat pe om. Modulul II Modele socioculturale de analiză a raportului dintre om-organizație-mediu Tema 5 Viziuni complementare asupra raportării omului la organizație 1. Criterii de diferențiere a teoriilor Teorii individualiste sau colectiviste, normative sau raționaliste Așa cum am văzut și În temele cuprinse În modulul precedent, cunoașterea umană și raportarea sa la existență (În particular la existența socială) comportă o complementaritate de viziuni alternative (deosebit de cele conflictuale). Explicația acestor tipuri de abordări se află În particularitățile
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și comportându-se ca urmare a relațiilor dintre indivizi și a interacțiunii lor. Teoriile normative (unele colectiviste, altele individualiste) pun accentul pe elementele cultural-valorice ale normelor. Normele dau liniile de conduită ale oamenilor, impun „valori În comun Împărtășite” (Parsons). Teoriile raționaliste „prezintă actorul ca instituindu-și poziția sa ca urmare a unor forțe din afara sa, În timp ce abordările nonraționale implică teza conform căreia acțiunea este motivată din interiorul individului”<footnote Ibidem, p. 20. footnote>. 2. Analiza complementară În abordarea societății 1) Teoriile
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
fost William H. Jr. Sintagma „omul organizațional” pune În evidență dominația cadrului formalizat, normalizat și ierarhizat asupra oamenilor. „Acești oameni lucrează doar pentru organizație. Acești oameni, despre care vorbesc, aparțin acesteia pur și simplu”.<footnote Ibidem, p. 186. footnote> Teoriile raționaliste au fost exprimate de mai multe timpuri de abordări. Sintagma „omului economic” a fost introdusă de Pantaleone<footnote A se vedea, Schules Edgar H. și alții (ed.) Ridings in Sociology, New York, Thomas Y. Crowell Company, 1971, p. 186. footnote>, dar
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
care agenții economici nu sunt pregătiți. Este vorba de a se elibera de cartezianism și taylorism care au dominat modalitățile verbale de gândire și administrare.”<footnote Daigne Jean-François, Re-ingenierie et reprise d’entreprise, Paris, 1995, Editura Economica, p. 63. (x-gândirea raționalistă, lipsită de fundamentarea celorlalte valori ale culturii, xxmanagementul inițiat de F. Taylor (1856-1917), care punea bază pe tehnologie, producție de masă și standardizată. footnote>. d) Schimbarea funcțiilor (a cerințelor umane față de organizație) se realizează prin procese de „ruptură”; adică prin
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
de mind, conotat etic la Edgar Morin). Ceea ce dispare cu paradigma clasică a științei este modelul imperialist al rațiunii instrumentale: "Prea mult timp a fost definită modernitatea doar prin eficacitatea rațiunii instrumentale, stăpînirea lumii prin știință și tehnică. Această viziune raționalistă nu trebuie în nici un caz să fie respinsă fiind arma critică cea mai puternică împotriva tuturor totalitarismelor, a tuturor integrismelor. Dar ea nu ne oferă ideea completă despre modernitate. Nu există o singură figură a modernității, ci două, privind una
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a fost devalorizarea politeismului grecesc și a religiei Romei antice pornită chiar din interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost variate și sunt diferite pentru lumea greacă și cea romană. În Grecia propriu-zisă, un efect negativ l-a avut critica raționalistă a divinităților, care se practica în diferitele școli filozofice și îndeosebi cea stoică și epicuree. În aceste ambiente de mai multă vreme nu se mai credea în existența lumii zeilor lui Homer (secolele IX-VIII a.Chr.); locul acestora a fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viziune asupra problematicii, din diverse perspective: ca explicație epistemologică asupra evaluării ca acțiune sau ontologică unde evaluarea este abordată ca fenomen, ca fapt real. De unde și două limbaje eterogene în reprezentarea acestora: viziunea cantitativă clasică, prin măsurare, la nivel particular, raționalist și viziunea calitativă, prin valorizarea sensurilor și a semnificațiilor, globalistă, holistică. Însă evaluatorul, pe care o aplică în practică? Este o problemă de prioritate, în realitate apelând la ambele, dar diferit după cultura sa, după context, logica sensului căutat, scop
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în fond dreptate? Probabil că decăderea religiei a durat mai mult decât anticipaseră ei? O asemenea concluzie ar putea fi discutabilă. Chemarea religiei, atât în formele ei tradiționale, cât și în cele noi, este probabil să fie încă durabilă. Gândirea raționalistă modernă și perspectiva religioasă coexistă într-o stare incomodă. O perspectivă raționalistă a cucerit multe aspecte ale existenței noastre, iar puterea ei nu pare să slăbească în viitorul apropiat. Cu toate acestea, vor exista cu siguranță reacții împotriva raționalismului, ce
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]