2,944 matches
-
modalități de reglementare. Astfel, piața nu este singurul mod de schimb posibil. Din acest punct de vedere, homo situs Îl cuprinde și Îl depășește pe homo œconomicus și, În același timp, Îi dă viață. Localizată Într-un spațiu-timp codificat antropologic, raționalitatea nu mai poate fi considerată pură, uniformă, și nici măcar limitată la o unică viziune asupra lumii. Plurală, ea se construiește in situ, În mod dinamic și spontan. Prin forțele de inserție ale locului, ea exprimă caracterul compozit al universurilor complexe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cognitivă (James Geschwender), normă emergentă (Ralph Turner și Lewis Killian), credințe generalizate (Neil Smelser), modernizare (Karl Deutsch) sau societate de masă (William Kornhauser). O a treia perspectivă, folosindu-se de preceptele sociologiei politice și ale științelor economice, subscrie la paradigma raționalității și propune o reflecție În termeni de resurse, incitări selective, constrângeri instituționale și efecte de agregare. Din această perspectivă, fiecare actor este În situație de interdependență și caută să-și maximizeze interesul personal, integrând În același timp În strategia sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să reflecte valoarea fundamentală a titlurilor (acțiuni și obligațiuni), acestea pot suferi variații bruște și rapide. Se formează astfel bule speculative care cresc Înainte de a exploda. Putem face apel la mai multe chei de interpretare a fenomenului. Astfel, conceptul de raționalitate limitată, preluat de la Herbert Simon, pune accentul pe limitele mecanismelor de formare a prețurilor activelor, acestea rezultând dintr-un vast proces interactiv În cascadă, În cadrul căruia fiecare protagonist se străduiește să prevadă comportamentul celorlalți (Kindleberger, 1978; Aglietta și Orléan, 1982
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
un capitol al psihologiei” sau „un apendice al biologiei” (Durkheim, 1975, p. 346). Procedând astfel, sociologul sau etnologul este, În mod spontan, relativist. Relativismul cultural este, Într-o oarecare măsură, fondatorul proiectului științelor despre om. El nu este lipsit de raționalitate: după cum notează Dan Sperber, „Întrucât variațiile culturale nu corespund În mod semnificativ unor variații genetice, cu cât culturile variază mai mult, cu atât devin mai puțin inteligibile În termeni de moștenire filogenetică” (Sperber, 1974, p. 491). În consecință, determinarea culturală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1970, pp. 3-4) alege următorul punct de plecare: „Din punct de vedere psihiatric, criteriile de normalitate valabile sunt absolute, adică independente de normele vreunei culturi sau societăți, dar conforme cu criteriile Culturii ca fenomen universal uman. Maturitatea afectivă, simțul realității, raționalitatea și capacitatea de sublimare pot, desigur, să contribuie la adaptarea individului la o societate sănătoasă și să-i asigure supraviețuirea Într-o societate patologică; ele rămân Însă logic independente de adaptarea În sine”. Altfel spus, oricât de mare ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fizicii și chimiei, la natură. Acest dualism a dus la fragmentarea ființei spirituale a omului în tot felul de "factori", negându-i-se subiectivitatea receptivă, expresivă și acțională. Deși știința matematizată a naturii a constituit un triumf al spiritului uman, raționalitatea metodelor și teoriilor ei este relativă. Ea uită să vorbească despre rolul subiectului activ. Căci prin mintea și corpul savantului se produc toate manipulările realității naturale. La rândul lor, psihologii, ca savanți creatori, uită că ei înșiși, ca oameni sociologizați
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de unii cercetători. Din toate aceste motive, se impune cu tărie teza autonomiei spiritului. Faptul că spiritul este cel care produce și știința naturii, dar pe care naturaliștii îl ignoră constant. Și Husserl nota că " Tocmai acest neajuns, al unei raționalități autentice sub toate aspectele, constituie izvorul neclarității, devenită insuportabilă, a omului cu privire la existența sa proprie și la temele sale infinite. Pentru a putea face inteligibil caracterul inesențial al "crizei" contemporane (...) trebuia să se arate cum "lumea" europeană s-a născut
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
culturale prezintă efectul secundar că, conținuturi de idei și norme legate de tradiție, care până acum au aparținut condițiilor marginale ale sistemului politic, sunt tematizate public (...)". (5, p. 282) Din cele patru tendințe de criză în capitalismul târziu (economică, de raționalitate, de legitimare și de motivație), mai ales ultimele două sunt marcate de tradiții. Din lungul text în care filosoful arăta că "hermeneutica ca interpretare și aplicare savantă" (Gadamer) și propria sa "critică a ideologiilor" sunt forme de însușire a tradiției
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
1994, R. Trigg scria pentru ediția românească a uneia dintre cărțile sale că "Nici o persoană nu poate exista fără a avea o tradiție socială particulară. Niciunul dintre noi nu poate fi explicat ca individ fără folosirea termenilor de societate și raționalitate". (37b, p. 10) Filosofia și politica Revenind la subiectul "economie", atât de comentat în aceste timpuri, reamintim că, până în anii '90, la noi nu s-a separat economia de politică. S-a discutat despre "politologie" ca despre ceva ce depășea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
București, 1982, p. 407. 24. Este vorba despre un "gestalt", adică un desen ambiguu, care poate fi privit atât ca o rață, cât și ca un iepure. A fost folosit de psihologi pentru studierea labilității percepției. 25. W.H. Newton-Smtih, Raționalitatea științei, traducere de E. Bleoaca, A. Botez, M. Dumitru, G. Nagâț, Editura științifică, București, 1994, p. 344. 26. A. MacIntyre, Tratat de morală. După virtute, traducere din engleză de C. Pleșu. Editura Humanitas, București, 1998, p. 290. 27. (a) T.
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și servicii din domeniu educațional este subordonată intensității manifestării nevoilor beneficiarilor primari ai sistemului de învățământ preunivesitar. Investigarea nevoilor cât și promovarea produsului sau serviciului educațional are la bază existența unui astfel de produs sau serviciu sau crearea unuia nou. Raționalitatea activității educaționale constă în capacitatea personalului didactic, și în special al managerilor școlari, de a înțelege, a cunoaște și a acționa eficient în corelație cu cunoștiințele și competențele dobândite, anticipând consecințele faptelor sale. Eficiența serviciilor educaționale se traduce prin satisfacerea
by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
nu putem ști ce este bine, dar avem criterii după care să ne ghidăm în acțiunile noastre și să recunoaștem, sau nu, în ele bunătatea intrinsecă (imperativele categorice: posibilitatea universalizării actelor noastre, respectul persoanei). Nucleul acestui discurs este raportul dintre raționalitatea (universalitatea) acțiunii și libertate. Și în acest caz caracteristica întrebării filosofice este aceea de a pătrunde în humusul cel mai adânc al condiției umane, în acea întrepătrundere de necesitate rațională și libertate morală în care rezidă consistența unei persoane. A
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
idealismul transcendental a însemnat viziunea istoristă a gândirii ca gândire absolută. Abandonarea în plasa dialecticii sale, nu ne pune doar la adăpostul alogicii condiției umane, ci și la adăpost de orice impreviziune publică. Pasiunea individuală și colectivă dispare în conștientizarea raționalității acelui absolut care este istoria ca gândire. Mirarea originară este soluționată astfel în evidența logică, iar ceea ce era problematizat de cele două instanțe interogative este total clarificat. Sensul vieții, destinația și raportul ei cu Absolutul, mai mult, rezolvarea sa în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
imanentiste, în care se dizolvă orice problemă a vieții, dovedește caracterul lor ideologic. Exigența teoretizată de marile metafizici rămâne totuși, și este incontestabilă, întrucât are la bază mirarea originară, de la care am pornit și noi în acest discurs. Odată falimentată raționalitatea totală, specifică metafizicilor moderne, nesatisfăcuți de răspunsul adevărat, dar parțial și abstract al metafizicii clasice grecești (problema existenței, a durerii, a morții, a salvării personale, nu pot să-și găsească soluționarea în forme abstracte de gândire), nu ne-a rămas
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
riguroasă a proceselor cognitive, universale și necesare, întemeiate pe o realitate în consonanță logică cu acele procese. O realitate și o logică pentru care neliniștile existențiale ale individului nu au nici o relevanță, ba mai mult, sunt depășite sau dialectizate în raționalitatea și impersonalitatea sistemului. Asistăm la afirmarea a două universuri de gândire care se nasc din aceeași dorință de cunoaștere, însă primul (în ordinea tratării și al doilea în ordinea timpului) are și o caracteristică ulterioară: exigența de a căuta noi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o separare clară a orientărilor dominante. Dezvoltarea fundamentală constă în încredințarea cercetării filosofice a misiunii de a clarifica situații, contexte ale experienței, după ce au fost eliberate de orice fundament. Nu mai este vorba, așadar, de căutarea fundamentului, ci de o raționalitate lucidă în vederea unor clare alegeri operaționale. Mirarea din care își trage originea filosofia pare să reapară sub două fațete ce reies din ambiguitatea raportului fenomenologic, pe cât de ambiguu pe atât de liber de orice fundament și abandonat faptului pur de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
polemică nu este susținută doar de câțiva opozanți romantici care ar acuza iluminismul că a distrus valorile persoanei, ci se află la baza explicației logice a tot ce a avut loc, adică a faptului că iluminismul a dat viață unei raționalități care a exclus orice opoziție posibilă: totul a fost privit din perspectiva incontestabilă a observației și rigorii științifice; procesul rezultat de aici a fost pe deplin prevăzut. S-a întâmplat ca în gândirea matematică, unde necunoscuta problemei este deja conținută
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Tematizarea sa, la nivelul evenimentelor personale și interpersonale, devine un obicei și deschide o acută problematică morală. Angajamentul anti-ideologic definește un mod de a concepe viața teoretică. Componenta ei speculativă constă în exercițiul critic față de o concepție pur formală a raționalității, și în abordarea interpretativă a situații complexe importante la nivel empiric. În schimb, aspectul practic, adică traducerea considerațiilor speculative în atitudine și într-o intervenție în câmpul social, duce la un angajament îndreptat spre îndepărtarea falselor raționalizări și a consecințelor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
trăi în așa fel încât să fie interzisă contingența, fiecare lucru având un sens (adică finalitate)». Filosofia nu ne poate da acest tip de certitudine, și totuși «nu e probabil ca omul să renunțe la tentativele de a merge dincolo de raționalitatea științifică». Kolakowski exprimă riguros ceea ce este cerut de coerența internă a unui discurs despre certitudine, prin precizarea termenilor și a relației necesare dintre aceștia. Cu privire la convingerile personale de fond, el e convins că «certitudinea ultimă» este «un obiectiv intangibil în cadrul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
hermeneutice, oferte de sens, măsurate în viața concretă. Ipoteza hermeneutică este exprimată în acel limbaj al credinței care nu este totuna cu conținutul credinței. Limbajul și comunicarea sunt profund legate și, ca urmare, se înțelege că limbajul credinței filosofice, ca raționalitate deschisă și disponibilitate comunicativă totală, ca propunere de ipoteze de sens, nu este cel în care se afirmă adevărurile definite și primite pentru că sunt garantate de sus. Raportul celor două limbaje este același cu cel pe care l-am văzut
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
emancipării omului modern de ceea ce în epocă se considerau a fi constrângerile superstițiilor, ignoranței, ideologiei sau relațiilor sociale feudale. Acum au fost inventate tradițiile și tradiționalismul trecutului, ce trebuiau depășite prin tranziția către modernitate. Și tot acum, în numele afirmării unei raționalități științifice atotcuprinzătoare, se considera că filosofia morală veche trebuia înlocuită de acea „știință morală” în care înțelegerea naturii umane devenea esențială pentru construcția unei „științe a omului”. D. Hume mergea până acolo încât să considere că „știința omului este singura
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
le putem deja identifica și formula: - cunoașterea sociologică este similară cu cea din științele naturii și diferită de cunoașterea comună, de prejudecăți, de religie, de ideologie sau de superstiții; - cunoașterea sociologică trebuie să fie rațională și să contribuie la instituirea raționalității sociale sau a formelor raționale de organizare socială; - cunoașterea sociologică este holistică și progresează prin cumulativitate; - teoria sociologică este universală și obiectivă, descoperă „legi” și identifică direcții viitoare ale dezvoltării (și devenirii) sociale. Din a doua jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
centrală este cea de rațiune, considerată nu doar ca acea facultate producătoare de cunoaștere rațională, emancipată de superstiții, prejudecăți, revelații sau ideologii și bazată pe experiență și experimentare, pe fapte empirice și date senzoriale, ci și ca sursă institutoare a raționalității în organizarea socială. Forma pe care ar trebui să o ia cunoașterea rațională este știința, adică acea cunoaștere pozitivă a legilor naturii și societății, a întregului univers, care poate fi continuu și progresiv dezvoltată și care poate contribui la promovarea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
științifice trebuie neapărat transformat în vectorul unic al construcției, întrucât prin aceasta ar fi urmat să se instituie modernizarea așteptată, s-au identificat și noile instanțe ale activării (e.g. rațiunea), procesele care le-ar corespunde (i.e. raționalizarea), finalitățile vizate (i.e. raționalitatea), precum și scopul etico-politic ultim (i.e. pacea universală). Iar pentru toate acestea era nevoie de un „om nou”: emancipat, eliberat de superstiții și religiozitate, capabil să înțeleagă știința și, prin aceasta, să stăpânească natura. Pentru Im. Kant, omul Iluminismului era „omul
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
anticipează pe cea a consacrării din timpul și de după secolul al XIX-lea. Este perioada în care au fost lansați unii termeni sau simbolurile sau ideile care vor străbate peste timp, revărsându-se în constelațiile de consacrare a modernității. Rațiunea, raționalitatea, raționalizarea și știința, cucerirea și stăpânirea naturii, omul și natura umană, progresul, evoluția și revoluția, industria și spiritul creator, tradiția, secularismul și eliberarea de tradiție, individualitatea și individualismul, educația și autonomia personală, relativismul cultural și decentrarea europeană sunt numai câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]