7,402 matches
-
de un stoc de capital inferior valorii sale de echilibru și economia sărăcește (producția pe cap de locuitor este mai slabă). Dimpotrivă, dacă rata de investire se mărește pentru că tendința de economisire crește, atunci economia se îmbogățește. Cu un asemenea raționament, e ușor de înțeles că cele mai bogate țări sunt cele care au o rată de investiții (procent de economisire) mai ridicată. Ele au un capital pe cap de locuitor (intensitate de capitalizare) mai puternic, ceea ce implică o producție pe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
primite pentru n copii cu transferurile primite pentru (n-1) copii. Putem astfel măsura pentru orice venit inițial al familiei masa venitului transferat cu ocazia nașterii fiecărui copil suplimentar, de la primul la "n" copii. O metodă alternativă constă într-un raționament "invers", adică compararea veniturilor transferate cu n copii și veniturile obținute dacă numărul de copii este redus cu o unitate. În primul caz, se măsoară câștigul ieșit de la un copil suplimentar, în cel de-al doilea pierderea rezultată de la un
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
creșterea demografică datorită unui sold migrator pozitiv ușurând în același timp vârsta medie, populația imigrată fiind în general tânără; să ridice rata fertilității naționale, imigrația venind în general din țări mai puțin dezvoltate, unde nivelul de fertilitate este ridicat. Acest raționament nu este totuși sigur. Pe de o parte, demografii au putut constata o convergență, pe termen mai mult sau mai puțin lung, între comportamentul de fertilitate al populațiilor străine și cel al populației gazdă. Pe de altă parte, imigranții contribuie
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
productivitatea medie, le face să evolueze mai puțin repede decât creșterea generală. Unii, cu sindicaliștii în frunte, mizează pe câștigurile de productivitate pentru a avea în vedere o creștere a procentului de cotizări ce țin în principal de partea patronală. Raționamentul se bazează pe partajul valorii adăugate între salarii și profit. Noul partaj ar fi în favoarea salariilor și cotizațiilor. Ar fi acest lucru suficient și, mai ales, într-o economie globalizată, nu ar reprezenta un risc de a îngreuna sarcina ce
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
deceda ar scădea de la o generație la alta iar acest lucru ar fi însoțit de o comprimare a morbidității: bolile grele care aduc o incapacitate severă s-ar concentra în preajma vârstei limită ("rectangularizare" a curbei de supraviețuire). Dacă vom urma raționamentul lui Fries, consumul medical la vârste puțin îndepărtate de vârsta morții împins până la limitele sale ar trebui să scadă, dar să fie compensat printr-o concentrare crescândă de cheltuieli în ultimele luni de viață. Pare ca sigur faptul că în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
viață asupra momentului de deces ce ar trebui întârziat. Pentru că ultimii ani din viață sunt cei mai costisitori în îngrijiri (de aproape opt ori superiori consumului mediu al ansamblului pacienților), cheltuielile de sănătate ar trebui reduse, cel puțin temporar. Acest raționament, simplu în aparență, ascunde totuși mecanisme mai complexe și nimic nu ne dă asigurarea că ameliorarea speranței de viață va fi însoțită de o scădere a numărului de decese (CNAMTS, noiembrie 2003). Mai întâi, pentru ca cheltuielile de sănătate să fie
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mod obligatoriu câștigătoare în ciclul său de viață, masa care trebuie repartizată prin contract fiind în progresie de la o generație la alta. Regăsim, între demersul lui Auerbach, Gokhale și Kotlikoff și cel al lui Becker și Murphy, același tip de raționament ca între malthusianiști și anti-malthusianiști. Pentru primii, resursele sunt un bun rar și mai ales fix și, dacă unii câștigă, ceilalți pierd. Pentru ceilalți, resursele sunt un bun care crește odată cu progresul tehnic și mai ales, cu progresele în educație
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cotizare, absolut obligatorie în cadrul acestui scenariu, este un progres? Într-un mod mai general, de fiecare dată când gândim în termeni de transfer între generații, trebuie ținut seama de efectivele acestor generații. Această dimensiune algebrică permite de una singură corectarea raționamentelor fondate prea des pe clauza ceteris paribus în privința efectivelor pe clasă de vârstă. Concluzie Situația demografică a planetei pare de acum înainte marcată de o încetinire a creșterii demografice, însoțită de o îmbătrânire evidentă a populației mondiale. Toți indicatorii disponibili
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Magdalena în comunitatea creștină timpurie. Rolul acesteia va fi cu adevărat relevat abia de către Ioan, care reflectă la rândul său un curent „marginalizat” de Biserică. Mai încolo mă voi opri asupra unei alte lucrări, în care autoarea merge până la capătul raționamentului ei. Jane Schaberg se oprește asupra episodului Noli me tangere, văzând în el cheia misterului magdalenian. Schaberg pleacă de la presupoziția că episodul cu pricina figura inițial și în Evanghelia după Marcu, dar, probabil din cauza unor conflicte interne, dictate și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Apoi îi zice ucenicului: Iat-o pe mama ta! și din ceasul acela ucenicul a luat-o la ea acasă (eis ta idia)”. De Boer o identifică fără probleme pe Maria Magdalena cu „ucenicul pe care-l iubea”, făcând următorul raționament, valabil din punct de vedere gramatical. Chiar dacă substantivul mathetes („ucenic”) este la masculin, el se poate referi și la un personaj feminin. Iar când Isus îi spune mamei: „Femeie, iată fiul tău”, El vorbește în sens metaforic. Fraza ar trebui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fapt, în acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă în legătură cu verbul aramean scheqar, „a înșela”. Iuda Iscariotul ar însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând de la același raționament, pune numele în legătură cu rădăcina sagar/sakar, „a preda”, tradus în LXX prin paradidonai. „Iscarioth” înseamnă, în acest caz, „cel care urmează să-l predea” șpe Isusț, iar adăugirea din Mc. 3,19, „cel care l-a predat”, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la apostoli, soluția „petrină”, cea mai normală, i se pare imposibilă, din pricina faptei sale. Nici ștergerea cu buretele, evacuarea din memorie a culpei nu reprezintă o soluție imaginabilă în context. Iuda trăiește drama „la secundă”, într-o agitație maximă, orice raționament „la rece” fiindu-i inaccesibil. Klauck propune o explicație „mic burgheză”. După supozițiile profesorului de la Chicago, Iuda s-ar fi întors după Răstignire în cetatea sa de baștină, unde ar fi continuat să trăiască liniștit „până la adânci bătrâneți”, fără a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește sistematic verbul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fost nici trădătorul brut, cum îl vede Celsus, nici discipolul fidel, ca și ceilalți apostoli. Iuda este „călduțul”, omul de la mijloc, omul indecis, omul intervalului, al spațiului dintre semiafirmare și seminegare, dintre semifidelitate și semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi)”; nu L-a trădat „cu tot sufletul” pe Isus, dar nici nu I-a fost discipol „cu tot sufletul”. A ezitat mereu între Bine și Rău, practicând o echilibristică de oportunist. Sărutul final este, după Origen, dovada
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se dovedește un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea, cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea - mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, înseamnă că împărăția lui nu mai stă în picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin, amin zic vouă că toate păcatele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar. El se așază nu în perspectiva creaturilor, ci în perspectiva Treimii. Iată desfășurarea întregului raționament! Dacă totul a fost făcut prin Fiul (Ioan 1,3), atunci cum se poate spune că unele entități au rămas în afara Lui? Din moment ce toate persoanele Treimii sunt solidare și nedespărțite, atunci „oricine păcătuiește și blasfemiază împotriva Fiului păcătuiește și împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Duhul Sfânt: Nu-L cunoaștem. De aceea blasfemia voastră nu vă este iertată și veți fi pedepsiți și aici, și dincolo” (Omilia 41,3). Nici în cazul de față Ioan Gură de Aur nu-și dezminte obsesia antiiudaică, extinzând raționamentul despre farisei la întregul popor evreu, considerat în bloc trădător al lui Isus și opac la revelația prin Duh. Prin faptul că au refuzat să recunoască și să accepte minunile săvârșite de Isus, prin lucrarea aceluiași Duh ca și al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, împotriva novațienilor puriști, care nu acceptaseră nici un compromis cu puterea în perioada persecuțiilor. În tratatul De Spirito Sancto I
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am ăspuns cum merita. Să mă opresc? Dar de-abia am început. Și nu te teme, nu am întrecut nici o limită. Memoria mea e foarte bună Numai că suntem la un alt nivel. Libertatea în interior. Cu exteriorul nu leagă raționamentele noastre. Să nu-îndrăznești să-mi spui cum mă simt! Știi ceva? Chiar crezi că nu mi-a trecut și mie prin cap? Sau crezi că dacă o spui cu voce tare va suna altfel? Ei bine, nu. O: Mă provoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
orice legătura intre celule legături ce stau la baza gândirii sunt de ordin biologic și logic iar îmbrățișarea rațiunii înseamnă o percepere a instinctului, deci totul e rațiune ) când se descoperă totul, când Rațiunea stă în fața ei însăși. A face raționamente corecte în absolut, care să reprezinte esența persoanei și în același timp persoana să perceapă universul. Eliberarea gândului de orice folosire a corpului fizic, de ceea ce îl influențează, și de orice folosire a cuvintelor, ele însele determinându-le. Cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care eșuează ca profesor, apoi în alte locuri de muncă, până ce are „iluminarea” că menirea lui este scrisul. Își face un „laborator de creație” în casa părinților, sub privirile ironice și dezaprobatoare ale familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt și mai multă plăcere - să facă cunoștință cu lumea remarcabilă a cărților, cu toți marii gânditori ai vremurilor 154 Rareș Tiron trecute, cu raționamentele logice, pe care se bizuiau nu știu ce sisteme filosofice celebre, ce-L negau aprig pe Dumnezeu și-L înlăturau necruțător din mințile oamenilor ș.a.m.d. Așa stând lucrurile, este de la sine înțeles că în tânăr începuseră să încolțească tot felul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu privire la obiceiurile de zi cu zi subsumate tematicii somnului (Gestionarea somnului în Franța și în Japonia: o anchetă-pilot de Jean-Luc Azra și Bruno Vannieuwenhuyse). Fără să pot rezuma întreaga analiză, extrem de elaborată, vreau să punctez anumite rezultate clarificatoare. Într-adevăr, raționamentul meu a fost confirmat. Așteptările/cerințele societății japoneze, calificate drept "moderat colectivistă", spre deosebire de societatea franceză, "moderat individualistă" (și, putem, cum grano salis, să considerăm că orice societate europeană funcționează pe același model), merg într-o cu totul altă direcție. Ceea ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rațiunea, deschizându-ne realității, spunând "da" existenței unui sens în viață. Ca și în cazul altor experiențe fundamentale, precum iubirea sau speranța și cea a încrederii de fond în realitate nu se poate demonstra a priori printr-o serie de raționamente logice, dar nici după ce tocmai a fost experimentată. Nu este nici premisa deciziei mele, nici consecința ei. Mai curând, această încredere în viață devine comprehensibilă prin actul exercitării deciziei mele în viața de zi cu zi, se înțelege că are
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]