4,689 matches
-
vechilor plantații de vii, în podgorii s-au plantat viță altoi, iar țăranii au cultivat o viță hibrid. Viță nobilă avea la Lunca preotul Ion Păvăluță, iar la Fruntești (Moara lui Conachi) un țăran înstărit care avea și cazan de rachiu. Evident, proprietarii Rosetti aveau plantații de vii nobile, via lui Boteanu în Slobozia - Filipeni și via Virginiei Lambrino cu livadă și grădină de zarzavaturi. În Slobozia se păstrează toponimul „După Vie”, după un deal expusă la soare, unde, pe vremuri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
birnică, arătând și principala ocupație a locuitorilor: „lucru pământului, vii, pomăt, creșterea vitelor, apicultura, butnăritul, cărăușia”; la acestea adăugându-se, în 1851, când s-a realizat o catagrafie, că „femeile cultivau sămânța gândacilor de mătase” și că erau „căldări de rachiu”. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a extinsă cultura cerealelor pentru export, dar și cultura viței de vie și a pomilor fructiferi. Industrializarea țării de la sfârșitul secolului al XIXlea impunea cultivarea cânepei și a inului pe suprafețe mai mari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cei care aveau în 1975, 65-70 de ani.52 Moara cu cai era în fața lui Cojocaru, peste pârâu, pe imaș, având ca proprietar pe unul Ion Borcea. Tot acolo, pe imaș, a funcționat velnița lui Cojocaru (un cazan de făcut rachiu). Moara avea o roată mare dințată și deasupra roții era fixată o oiște de care erau legați caii care mergeau de jur împrejur, ca la arie. Un angrenaj de roți ajungea să învârtă fusul morii care acționa piatra, sfărâmând grăunțele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
buni școala, era o cheltuială în plus. Cea mai veche corespondență de la această școală datează din 1877, cum rezultă dintr-un procesverbal, prin care învățătorul Gheorghe Mircea predă zestrea școlară învățătorului Gheorghe Pastoiu, în anul 1890. în mirosul îmbibat de rachiu, tutun și pește sărat, la care se adăuga mirosul înțepător de la vitele din jurul școlii, au învățat elevii cu primul învățător, Vichentie Gavrilescu, absolvent al Școlii Normale din București, care a fost urmat, un an mai târziu, de Gheorghe Cârlănescu, care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cei răi mucegăiți Ieșiți din mățeșugul-mățeșugului. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca, Acolo să cheie, să se răscheie ... Curat, luminat, ca Maica Precistă lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Se descântă în borș sau în rachiu! Pentru copii cu dureri la pânătece și pentru vite, datorate „celor răi” se spune: „A făcut Maica Precista o masă mare și a chemat pe toți răii, răii prin deochi, răii prin strigare, răii prin spaimă, răii din 99 de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le lega cu lopățele. El are multe reușite și vindecări: Bădăluță Floarea a avut legătura ruptă dintre claviculă și omoplat. Gheorghe Drăgan, meșterul de ciolane, i-a pusă oasele la loc, a legat locul strânsă cu o cârp înmuiată în rachiu. Tot așa, Raveca Cucu, dintr-o căzătură la prag și-a zdrobit fluierul piciorului și vindecătorul, Solomonarul satului, a pipăit locul și a potrivit oasele. O legătură strânsă cu o fașă cu rachiu a dusă la vindecare. Gheorghe Drăgan a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locul strânsă cu o cârp înmuiată în rachiu. Tot așa, Raveca Cucu, dintr-o căzătură la prag și-a zdrobit fluierul piciorului și vindecătorul, Solomonarul satului, a pipăit locul și a potrivit oasele. O legătură strânsă cu o fașă cu rachiu a dusă la vindecare. Gheorghe Drăgan a învățat „trasul” oaselor de la bunicul lui de pe mamă, Iftimie (Iftenie) Cucu, în casa căruia a funcționat întâia școală cu învățătorul Cârlănescu, cel cu aere de boier. O altă categorie de babe o constituie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a învățat când a făcut stagiul militar și a fost de mare ajutor oamenilor din sat. A ținut loc de doctor mulți ani în satul Lunca. Stomatologul satului era Catrina Boca, care estrăgea măselele făr anestezie; dezinfecția se făcea cu rachiu - arămeală (60-70%)... Exista credința că anumite boli se vindecau prin descântece de către babele doftoroaie, care bolboroseau cuvinte neînțelese, stingeau câțiva cărbuni, se spuneau și rugăciuni Î. Alți bolnavi erau duși la biserică ca să le citească preotul Moliftele Sfântului Vasile și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de jumătate de litru, îmi iau bățul și mă lasă către lelica Floarea. În drum, fiind cale lungă, mă întâlnescă cu câțiva cunoscuți, intru în han, la Cristea Hacighean, m-am așezat la masă, și am cerut o jumătate de rachiu. Luat cu vorba și cu cei care veniseră și plecaseră, cu Neagu de la Mărăști, cu primarul.” Abia pe seară s-a întorsă spre casă și vrând să-și facă o țigară, dă la brâu de sticla goală și-și amintește
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de clăcași. În satele de răzeși, veneau și cântau lăutarii renumiți ai locurilor, care erau toți țigani. Alții, tot din aceeași etnie, veneau la cerșit, dar asta nu afecta buna dispoziție. La sărbători se bea mult, mai mut vin decât rachiu, care se bea în păhărele mici (cât degetarul!), mai mult pentru deschiderea poftei de mâncare. Se obțineau două feluri de țuică, rachiu: de tescovină și de prune; nu se amestecau. Rar se făcea din alte fructe: pere, zarzăre, caise, cireșe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
veneau la cerșit, dar asta nu afecta buna dispoziție. La sărbători se bea mult, mai mut vin decât rachiu, care se bea în păhărele mici (cât degetarul!), mai mult pentru deschiderea poftei de mâncare. Se obțineau două feluri de țuică, rachiu: de tescovină și de prune; nu se amestecau. Rar se făcea din alte fructe: pere, zarzăre, caise, cireșe dulci și amare. Nu numai la sărbători se bea: se bea tot anul la crâșmele din sat. Erau multe și nu duceau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ținu până la miezul nopții. Barbe încerca să afle ce își spuneau cei doi la masă. Iar Belle de jour îi spuse: — Se privesc, nu fac altceva decât să se privească... Barbe nu obținu nimic în schimb. Bău câteva păhăruțe de rachiu cu Bourrache, care o trezi dimineața, fiindcă Barbe adormise cu capul pe masă. Bourrache plecă, după ce curățase și aranjase totul, ducându-și în brațe fiica ce dormea ca o preafericită, învelită într-o pătură. Asta-i tot. Noaptea ne învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tânăra domniță, nu mai știu. Îi dădeam corespondența, iar dânsul o tria. Nu am lăsat niciodată scrisorile lui Barbe sau Gravului, în definitiv dânsu-i stăpânul acolo, nu? Marcel Crouche își scufundă nasul mare și ciupit de vărsat în paharul cu rachiu, inspirând lichidul ca și cum ar fi fost vorba despre o chestiune de viață și de moarte. Băurăm în tăcere toți trei, primarul, poștașul și cu mine. După aceea a mai venit un rând. Nimeni nu a mai zis nimic. Câteodată, primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ideile lui algebrice și mai ales analitice: printr-o muncă de cap, fără însemnări în interminabilele preumblări prin curtea închisorii, luat în râs de patrioții, oameni din popor, închiși odată cu dânsul, silit adesea să ia parte la bețiile lor de rachiu, procurat prin contrabandă de paznici, adevărată otravă pentru organismul său șubred. Aceste scene, puțin înălțătoare, erau răscumpărate însă seara printr-un ritual impresionant. Deținuții politici se adunau în curtea închisorii, înainte de sunarea stingerii, în jurul unui tricolor, să cânte imnuri patriotice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și asta, daaa, e hazos. Și, de data asta, am să spun și la ce e. La UNIREA. Impropriu zis coniac. Sau, mă rog, mai degrabă, cognac. De fapt, vinars. Un produs care îmi amintește, prin condițiile de campanie, de "rachiu aprig de Câlnău". Pînă la urmă, despre ce vorbim? Despre un trăscău. Sau o drojdie. Sigur, diferențe specifice există. Dar nu cine știe ce. Mîine, poate să urmează "basamac aspru de Moldova". Nu am spus pe șleau și la celelalte "reclame"/produse
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
o drojdie. Sigur, diferențe specifice există. Dar nu cine știe ce. Mîine, poate să urmează "basamac aspru de Moldova". Nu am spus pe șleau și la celelalte "reclame"/produse tocmai ca să nu le fac... reclamă. Publicitate negativă, asta, hîm, nu prea există... Rachiul so aprig de Câlnău este un produs a căruia vandabilitate depinde aproape în totalitate de reclamă. Că, la urma urmei, de, că o să cumperi "aprigul de Câlnău" și nu o să bagi botul în "țuică de Pitești", care, la urma dinspre
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
și el elev pretendent, având doar cinci clase absolvite așa cum am spus și dorea să obțină diplomă de opt clase. A dat dispoziție să se taie câteva găini de la ferma de păsări, doi purceluși mai cruzi, a adus vin și rachiu de la crama gospodăriei și le-a dat pe mâna lui tanti Veta, care se ocupa de obicei cu bucătăritul pentru oaspeții veniți de la raion sau regiune, când erau cazați la camera de oaspeți. Examinarea în „săptămâna patimilor”, cum o denumise
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
de tineri la balurile de la Ghiță sau Turtoi, unchiul său, sau la horele de pe maidanul din fața lui Constantin Mușat și Safta Toader. Acum îmbătrânise și, bolnav fiind, nu mai putea să cânte din armonica sa veche și cu burduful spart. Rachiul și vinul au început să-și facă efectul. Au dezghețat atmosfera protocolară din sala de activități cultural - sportive. Vocile au devenit mai puternice. Cei care sărutaseră mai des buzele paharului, aveau chef de dans, așa că îi tot îndemnau pe nea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
de pe scenă, în ritmul muzicii ieșite din burduful gromaticei lui Petrică, acompaniat de țambalul și vioara fraților Oprea. Scena era din lemn de brad, negeluită, dar data cu motorină să nu se ridice praful în timpul dansului. După câteva pahare de rachiu trase pe gâtul său mereu însetat, Petrică ataca melodie după melodie, când tangouri, când sârbe, când geamparale dobrogene. La vals nu știa decât „Valurile Dunării”. Nu cunoștea bineînțeles textul sau autorii acestei melodii pe care o învățase după ureche. Învățase
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează.” Henri Nouwen 3. Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia[1] rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ușa cu putere. Ajuns la poarta larg deschisă, îi trase cu tărie un picior, de se bălăngăni din balamale și o porni pe scurtătură, direct spre birtul de unde abia plecase. Simțea nevoia să-și omoare necazul în alte pahare cu rachiu, de parcă nu golise destule. Ajuns la bodegă, Tase cârciumarul se uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților, așezându-se peste Teșila. Aerul răcoros îi făcea bine. Parcă îi mai alunga aburii ridicați de tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
cu o congestie pulmonară de toată frumusețea. Oricât s-au străduit medicii spitalului din Câmpina să-l pună pe picioare, nu au reușit. Era încăpățânat din fire și credea că se va vindeca la începutul răcelii cu o cinzeacă de rachiu fiert și cu piper, care să scoată tot focul din el, apoi, văzând cum sănătatea lui a devenit tot mai șubredă,când a ajuns pe patul de spital sub îngrijirea medicilor, a constatat că a fost prea târziu. Plămânii lui
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
în special) a se agita fără motiv, a fi plin de neastîmpăr. Furie subită, acces de nebunie (DEX) [4]păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, cu capacitatea de 50 ml. din care se bea țuică sau rachiu (DEX) Referință Bibliografică: ANA, FIICA MUNTILOR, roman; cap. III / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1109, Anul IV, 13 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
mâinii baciului Miron și luându-și la revedere, ieși din casa femeii. Când să tragă poarta de la gard după el, dădu nas în nas cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, care duhnea de la o poștă a rachiu de proastă calitate. Acesta se arătă mirat când văzu un străin ieșind din curtea sa. - Seara bună, bănuiesc că ești stăpânul casei, zise Istrate. - Da, mă rog, matale cine mai ești, de mă întrebi și mai și ieși din curtea
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]