396 matches
-
toți subașii în toate satele și orașele și le-au tăiat capetele. Și au strâns Radu Vodă oaste mare și iar au venit Mehmet bei cu toate oștile [...] și făcu război mare la Grumazi [...] și au fost izbânda turcilor [...] Iar Radul Vodă au fugit cu boiarii în Țara Ungurească (n.n. ibidem). Și s-au dus la Ianos crai [...] și l-au rugat să nu lase țara creștinească în mâinile păgânilor. Într-aceia Ianos (n.n. Ioan Zapolya) s-au gătat de oaste
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
pre Rucăr aice în țară. [...] Iar Mehmet bei n-au cutezat să-l aștepte, ci curând au fugit peste Dunăre. Deci Ianos Crai s-au întors înapoi cu mare dar și s-au dus la Țara Ungurească și au venit Radul Vodă în Târgoviște vesel și cu toți boiarii”".
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
doar pe baza acestui fapt, nu se poate concluziona cu certitudine că banatul i-ar fi fost luat înapoi de către regele Ungariei. De-a lungul stăpânirii lui Mircea în această parte, s-au succedat o serie de bani: boierii Stănilă, Radul, Dragomir, Drăgan și Aga. Aceștia se pare că erau dregători militari, cu atribuții administrative și judecătorești locale. La sfârșitul anului 1406, la Severin a avut loc o întâlnire între Mircea și Sigismund de Luxemburg. De remarcat faptul că pentru început
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cea veche, nu cea care se mai vede și astăzi și care a fost ridicată de Neagoe Basarab — Glavacioc, care fusese dăruită cu două sate în Teleorman și Strugalea, neidentificată încă în teren, ctitorie a boierilor Baldovin logofătul, jupân Șerban, Radul al lui Stan și jupân Gal. La acestea se mai adaugă biserica de la Brădet și prin tradiție cele de la Scoreiu și Rășinari. P. P. Panaitescu presupune că mai exista o mănăstire și în Țara Făgărașului, căci aici este menționat „Stanciul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
În cele din urme a fost încheiat și un jurământ, care era valabil pe durata vieții lui Mircea ( era o pace temporară). Procesul închinării a început încă din vremea lui Mircea cel Bartanr și s-a încheiat cu întronarea lui Radul cel Frumos în 1462. În comparație cu celelalte „închinări”, în 1462 avea loc, în viziunea lui Mehmed Nesri, o „închinare colectivă”. „Închinarea” din 1462 este identificată la otomani cu „supunerea deplină”, cucerirea țării etc. Între 1521-1529 au avut loc o serie de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
puțin după divorț, la 19 decembrie 1477, după cum nota Grigore Ureche "pristăvitu-s-au doamna Maria ce era de la Mangop", fiind înmormântată la Mănăstirea Putna. În anul 1475, după divorțul de Maria de Mangop, "Ștefan s-au încununat cu doamna Voichița, fata Radului Vodă".. Căsătoria avea să dureze până la moartea domnului, Maria Voichița supraviețuindu-i încă șapte ani. A murit în 1511 find înmormântată la Mănăstirea Putna. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, un băiat, viitorul domn Bogdan al III-lea și
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Corpul fără pete sau este acoperit cu pete mici, închise; spatele este verde-măsliniu, flancurile sunt mai deschise, mai gălbui sau ușor aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie. Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: la masculii adulți, apar pe cap niște tuberculi granuloși, numiți "podoabele dragostei", iar pe partea superioară a corpului, linii scurte, paralele
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
de unde a sosit, aici în Munții Apuseni, tipăritura buzoiană. În leatul 7230 (1722), în vremea lui Nicolaie Voievod și a Mitrop. Damaschin, pe filele cărții ce consemna: “să se știe că această carte ce iaste numită Apostol iaste a popii Radului sin Dragomir ot Cucuteni...”, rămasă de la părinți, pe altă filă regăsindu-se semnătura lui “Radu Protopop sud Prahova”.
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
mai mare decât bisericii Sfinții Voievozi, întemeiată între anii 1753-1764 și deci, să o considerăm din prima jumătate a secolului XVIII”. Tot în „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” din 1810, menționează că plasa orașului (Ploiești) are 9 mahalale dintre care mahalaua „Popii Radului”, hram Buna-Vestire, cu biserică de zid cu toate rânduielile bune. Slujeau : „ preot Stan sin preot Mateiu, 40 de ani . Cu citire bună fără nici o patimă și neglodit, de neam român, fecior de preot, preoțit leat 1798 septembrie 9. Preotul Moise
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
țigani în „făoriștile” sau „covăcile” propri. Astfel „țiganii” reparau în mod curent unelte agricole, pe unele chiar le confecționau, „legau” (ferecau) care și căruțe, „încălțau” roți, potcoveau vite și cai, etc. Cei mai vechi fierari cunoscuți în sat au fost „Radul faorul” și „Bunea faorul” încă din anul 1700. Pe timpul graniței militare fierarii satului erau la mare cinste, conducerea Companiei a VII-a având obligația să le asigure acestora locuințe. Fierari renumiți au fost cei care au purtat numele de Busuioc
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Dolheștii Mari, lângă tatăl său. Cronicarul Misail Călugărul descrie astfel moartea hatmanul Șendrea: ""Și acolo, deasupra Seretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile, i-au venit véste de la starostii de Crăciuna, ce-i dzic acmu Putna, cum Radul vodă vine cu oști asupra lui Ștefan vodă, fără veste. Și întristându-să, Ștefan vodă, cu cine avea, cu ai săi, au răpedzit la ostași, de-i strângea de sârgŭ. Într-aceia au sosit și Șendrea hatmanul, cumnatul lui Ștefan vodă
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
de ai săi, cum să aflară pegiur dânsul la loc de grije, îndată repedzi pe Șendre hatmanul înaintea oștii muntenești cu puținei slujitori, ca-n chip de strajă. Și dând pe oastea muntenească, mulți pre puțini, fură biruiți de oastea Radului vodă și acolo pierit-au și Șendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multă vréme Movila Șendrii. Și l-au dus, de l-au îngropat în sat în Dolhăști, lângă tată-său."" Și Grigore Ureche scrie același
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
agonisise și acum e silit să umble din perdea în perdea, să adune la pelcele, să se negustorească cu ele, însă dacă ar prinde pe Macoveiu, se scie că ar fi dus între cei vii”". Auzind amenințarea lui Gheorghilaș, "Moș Radul înmărmurea," "Barba că i se zbârlea," "Limba i se-mpleticea..." Gheorghilaș începe să-si aleagă "pelcele" (piei de oaie) de la Moș Radu, "„pe cele mărunte le aruncă, pe cele mari le alege, când etă că zăresce în fundul stânei pe Macoveiu
Negoiță Gheorghilaș () [Corola-website/Science/321498_a_322827]
-
10 ani de detenție, fiind învinuit pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, act 166. 2 CP, sentința 103. Un an mai tarziu, în august, este grațiat. Pe 30 decembrie 1978 moare în mijlocul familiei și se ridică la ceruri, în radul celor drepți" A pictat circa 107 biserici în tehnicile - ulei,tempera,frescă și ceară.
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
sa driapta ocina dintr-al saudrept uric ce-au avut de la (loc gol în document) satul anume Benestii pe pârâul Benestilor și alt sat anume Buciumii (loc gol în document) și o bucată de loc din hotarul Mihnestilor,slugii noastre Radului Patrascan drept 300zloti denaintea noastră și denaintea boiarilor noștri i-au făcut plata deplină. Pentru aceia și noi am dat și am întărit slugii noastre Radului Patrascan pe aceli de mai sus zisă : satul Benestii și Buciumii și acea bucată
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
loc gol în document) și o bucată de loc din hotarul Mihnestilor,slugii noastre Radului Patrascan drept 300zloti denaintea noastră și denaintea boiarilor noștri i-au făcut plata deplină. Pentru aceia și noi am dat și am întărit slugii noastre Radului Patrascan pe aceli de mai sus zisă : satul Benestii și Buciumii și acea bucată de loc din hotarul Mihnestilor ca să-i fie de la noi uric cu tot vinitul lui și ficiorilor și nepoților și strănepoților și rastranepotilor lui și a
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
a peștilor răpitori care se deplasează cu mare viteză pe distanțe scurte și se hrănesc cu alți pești și alte vertebrate. Înotătoarea caudală este bifurcată, iar înotătoarele perechi nu sunt mari. Înotătoarele ventrale sunt bine dezvoltate, cu poziție abdominală. Razele (radiile) înotătoarelor sunt moi. Înotătoarea caudală cu 40-50 raze și 17 (mai rar 16) raze ramificate. Linia laterală este completă și dreaptă, toți solzii sunt cicloizi, dar solzii de pe linia laterală și de pe alte parți la unele specii, sunt în mod
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
Athos, prin intermediul mănăstirii Radu-Vodă din București, mănăstire la construirea căreia Hrizea fusese ispravnic și unde avea să fie îngropat: "Aceste sate și ocine..., cumpărate și câștigate de Hrizea Vornic din agoniseala și munca lui, din tinerețe și până la bătrânețe, de la Radul Vv. Și de la toți domnii, până în zilele lui Matei Vel vornic, și le-a dăruit mănăstirii lui Băltenii, întemeiată și făcută din temelie și închinată metoh mănăstirii Ivir de la Sf. Munte". După 1648, documentele privitoare la schitul Bălteni lipsesc până
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
mâna omului - este rectitorită de către vătaful de copii de casă Stroe Râmniceanul, călugărit apoi drept Isaia Monahul (adică de la Râmnic, respectiv Râmnciul-Vălcii, unde era scaun episcopal). Stroe, alias Isaia, și-l asociază la ctitorie pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari numită Râmniceanul, vestită în epocă, s-a distins printr-o intensă activitate tipografică în cadrul Episcopiei Râmnicului. 1750 - înainte să se călugărească
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales colțurate (dreptunghiulare) sau în formă de X; aceste pete se găsesc și pe opercul și pe înotătoarea dorsală, unde stau în serii regulate, între radiile aripioarei. Aceste pete nu sunt, niciodată, înconjurate de un inel colorat mai deschis. Exemplarele tinere mult mai deschise la culoare au în lungul părții mijlocii a flancurilor pete roșii sau portocalii, asemănătoare celor de la păstrăvul de munte, dar în general
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
Razele branhiostege (din fraceză "rayon branchiostège" sau latina "radius branchiostegi", plural "radii branchiostegi") sau radiile branhiostegale (din engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]