649 matches
-
trebuia să reluăm anume tradiție direct de la vatra ei. Ioanide participase în anul 1933 la C.I.A.M. (Congresele internaționale de arhitectură modernă), care își formulase concluziile în Charta de la Atena și cunoștea personal pe Le Corbusier. Dacă admitea principiul "cetății radioase" și al "orașului linear", suspecta abuzul de grădină ca ducând la G. Călinescu natură, dușmanul în Bărăgan al artei arhitectonice. Geometrismul fantezist în alb al lui Le Corbusier nu i se părea grec, ci o obsesie a misteriosului solar african
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pot să mai stau. Am depus jurământul și mă așteaptă acum teribila anticameră. Trebuie să iei un angajament la Operă, așa te voi putea asculta mai des. Ioana consimți mimic. Acasă, într-adevăr, anticamera gemea de lume, iar madam Pomponescu, radioasă, făcea onorurile în lipsa soțului. . - E frumos asta, Jean, să dezertezi chiar azi? . - M-am plimbat la șosea, mărturisi Pomponescu. În maniera sa intra o poză ce-i devenise familiară, poza "simplității". Ceru voie să se așeze pe o canapea între
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
constatîndu-se că nu era nevoie de o creație nouă, din moment ce postul de atașat de presă la Madrid era liber. Smărăndăchioaia delira. Atunci Gaittany, așezîndu-se în automobilul lui, se lăsă purtat în legănare până la ușa casei lui Pomponescu, pe care intră radios: . - Să trăiți, domnule ministru, salută el, nu v-am mai văzutde mult! Sunteți într-o formă strălucită, în plină tinerețe. Și cu degetul bătu în lemnul biroului, simbol de sănătate. Gaittany distră pe ministru făcîndu-i cronica evenimentelor mărunte, trecu în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rezistența morală? . - Vom vedea, domnule Gulimănescu! zicea Hagienuș. . - Din nefericire, insistă Gaittany, pare că totul e pierdut. Nenorocitul! . Nu era totul pierdut, cum dovedi Conțescu în ciuda tuturor verdictelor. Zăpada cea teribilă se mistui ca prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor, se pipăi cu palmele pe obraji și zise: . - Ar trebui să-mi aduceți un bărbier, prea mi-a crescut barba! Dorința îi fu imediat satisfăcută și Conțescu suportă operația foarte bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era doar fantezie de copil. îmi amintesc cum stătea foarte liniștită într-o încăpere cu străini care vorbeau și cum îi reducea la șoapte prin simpla furie aspră și tăcută pe care o iradia. Buna ei dispoziție era la fel de radioasă și chiar dacă se afla în compania celui mai plictisitor om din lume, acesta se simțea galant și eclatant. Nu era niciodată veselă sau deprimată, era strălucitoare sau gravă și-i atrăgea foarte mult pe bărbații modești și demni de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se sfia să-și strecoare mâna pe sub fusta muierilor ce treceau pe lângă el, frământând cîte-un interior de pulpă cu vergeturi. Femeia se scutura de el ca de-o gânganie sâcâitoare și-și continua drumul spre sonda ei de bere la fel de radioasă și nesimțitoare. Abia dacă vreo kutvijf dintre cele mai bătrâne îi arunca, dar și atunci cu jumătate de gură, cîte-un "Gottverdomme, Cees, porc bătrân ce ești!" la care infirmul răspundea tot în treacăt: "Krijg de tering!" și râdea zgîrcindu-și buza
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grabă, de pe o orbită păcătoasă, cu o navă împrumutată, și saltul nostru hiperspațial nu a fost tocmai corect calculat. Am mers mai bine de șapte zile la viteză standard până lângă Praxtor, unde am dat de amicul Barna, grăsuț și radios, așteptîndu-ne foarte mândru de băiețandrul ăla și de mâna din raclă. - Bine, dar toate astea nu explică de ce ești nedormit, zâmbi Oksana. - Am urmărit bătălia pentru Tengys. O înregistrase Barna de la stațiile de pe Praxtor. - Nebunul ăsta s-a uitat de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
afla în culmea bucuriei, războinicii care se aflau cu el dădură, la rândul lor, pinteni cailor și îl urmară în galop. în vreme ce Sebastianus îi privea cum dispăreau după cotul străzii, Vitalius, Maliban și Dubritius ieșiră dintre care și îl înconjurară radioși. Vitalius, mai ales, nu reușea să stea liniștit. — Prefectule! Prefectule! striga printre lacrimi, neputând să se abțină. Fug! Se duc! Vezi? Magister a sosit! Molipsit de euforia generală, Sebastianus îl îmbrățișă. — Da, băiatule. A sosit, iar Atila fuge. în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Etius ajunsese acum sub ziduri, primită cu aclamații la care, Magister - venind acum în frunte, cu întreaga sa suită - răspundea, salutând cu brațul ridicat într-un gest regal. în pofida distanței, Sebastianus ghici pe chipul său un zâmbet sincer și radios. Pe poarta larg deschisă, mulțimea entuziastă alerga spre eliberatorul ei, în vreme ce armata sa îi făcea loc în fața zidului, ocupând aria vastă a taberei hune și zona dintre tabără și cetate, pământul nimănui, și oferind un spectacol nu mai puțin impunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai fi vrut să vorbim despre ce a zis Claire duminică despre tine. Că Lee a făcut parte din comitetul care a refuzat grantul pentru proiectul la care lucrai. Lăsându-se în scaun pe spate, Paul a afișat un zâmbet radios. —Ești extrem de suspicioasă, Sam, doar nu crezi că m-am certat cu Lee în legătură cu asta, nu? Sunt șapte oameni în acel comitet. Votul unei singure persoane nu contează așa de mult și nici nu știu cum a votat. M-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Să te întreb? EFIMIȚA: Rezon, Bibicule! RICĂ: Nu-mi ești stăpînă? EFIMIȚA (topită de tandrețe): Așa! Zi-i înainte că n-ai zis destule! RICĂ: Să fie cu putință? EFIMIȚA: De ce mă ataci la la sacrul meu amor? RICĂ: Angel radios! EFIMIȚA: Monșerul meu! RICĂ: Pardon, dezbracă-te și culcă-te! EFIMIȚA (în glumă): Niciodată, domnul meu! Sunt scrupuluri de conștiință peste care nu se calcă! Im-po-si-bil! RICĂ: Dar eu... Eu ce să fac? EFIMIȚA (glumă): Ce fac și eu. RICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
crâcnească vreodată. Mă sărută seara înainte de culcare și mă trece drumul cu grijă, când merg la școală, iar apoi se retrage în umbră, se lasă înghițită de perete (îmi închipui că intră-n el) atunci când dau recital în fața părinților mei radioși, imitând toate vocile din emisiunea de radio Aleea lui Allen sau atunci când se dă sfoară-n țară printre rubedeniile noastre din New Jersey cum că am zece pe linie în carnetul de note. Fiindcă atunci când nu sunt pedepsit, doctore, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Camere ale Congresului, ca și pe ale președinților comisiilor mai importante ale Congresului), acest băiat a intrat la Liceul Weequahic la vârsta de doisprezece ani, cu un coeficient de inteligență de 158, o sî-u-tă cin-ci-ze-ci și op-tî, zice el asistenței radioase și înmărmurite de admirație. Simt adorația mulțimii cum suie și mă învăluie acolo, pe altar - ei bine, nu m-ar mira prea tare ca, după ce-și termină Rabbi poliloghia, oamenii să mă ridice pe umeri și să mă poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apoi dădu totul uitării. De altfel, se simțea tot mai bine remontat sufletește și avea, fără să poată spune exact de ce, sentimentul că viitorul îi rezerva încă destule lucruri frumoase. Doar lipsa lui Arm îi umbrea într-o măsură trăirile radioase ce-l stăpâneau, dar nu mai suferea atât de mult din cauza despărțirii de ea, așa cum se întâmplase în primele zile care urmaseră acelui trist eveniment, ajungând între timp, cu înțelepciune, la convingerea că ar fi fost absurd să mai pretindă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și Bart. Bart în cărucior, neajutorat și trist, cu aerul lui de pierde vară, cu pletele neglijente, Bart încercând să se ridice din scaunul cu rotile, Bart străbătând camera sprijinindu se în cârje, Bart deschizându-i ușa de la intrare zâmbind radios. Am venit fără cârje, de aceea a durat atâta!!... Bart bombănind ciripeasca ei și qigong-ul deopotrivă, Bart lângă ea pe bancă, luându-i o frunză din păr, Bart strângând-o tare la pieptul lui, Bart gemând de plăcere, Bart după ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și să stea de vorbă cu el!... Trase la imprimantă știrea de presă și comentariile adiacente și, luând un pix cu roșu, încadră într-un chenar vizibil comentariul incriminator. În acel moment, ușa biroului se deschise și patronul își făcu radios apariția. Se întorcea de la cununia civilă a unor amici de familie. Văzându-l, Bart dădu să bage hârtiile într-un sertar, dar șeful îl opri, curios. Ei, ce-avem noi aici? Iar un accident în lanț pe Autostrada Soarelui? se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și vru să o îmbrățișeze, dar ea îl ocoli și se duse în sufragerie. Când intră și el, o găsi în fotoliu, cu telecomanda în mână. Pe ecran rula înregistrarea nunții lor: doi tineri îndrăgostiți, cu trăsături comune și figuri radioase. El era îmbrăcat într-un costum negru cu papion roșu, iar ea purta o rochie aurie vaporoasă. Se uitau la ofițerul stării civile, care nu apărea în cadru, și din când în când trăgeau cu coada ochiului unul la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
delegații în străinătate, dar n-avem cum să-l trimitem așa, mut ca un pește, că ne face de râs. Ți-ar prinde bine, mai câștigi și tu un ban... Până să apuc să răspund, Priză a revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e înnebunită să facă afaceri. Toți ăștia care stau la masă în jurul nostru, uitați-vă puțin la ei. Uite, ăla cu ochelari cu rame de aur are
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu niște curatori, explică Desert Rose. Dar am și eu voie să vizitez orașul, nu-i așa? Din pură Întâmplare, vom fi și noi acolo. Zâmbi din nou, ca un copil poznaș care scapă nepedepsit. Kitty se uită la fața radioasă și nevinovată a prietenei sale, Înghiți comentariul răutacios care-i venise pe limbă și merse o vreme fără să scoată un cuvânt. — Sincer, draga mea, nu pot să Înțeleg toată treaba asta cu Charlie. Nimeni nu poate, răspunse ea, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din șifon, ca de zână. Era veselă și arăta uluitor În ținuta ei foarte teatrală, care i se potrivea ca o mănușă. Își puse o pereche de pantofi Înalți cu model de leopard și-i aruncă lui Kitty o privire radioasă, care Însă deveni brusc Îngrijorată. — Ce faci? Nu te Îmbraci? Grăbește-te! Kitty stătea În picioare, fără să scoată un cuvânt. — Haide, petrecerea va fi minunată, zise ea strălucind. Lui Kitty nu-i surâdea deloc ideea de-a se găti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În acele cuvinte? Kitty Își luă geanta și, Înainte de-a urca În taxi, mai aruncă o ultimă privire spre fețele tensionate pe care le lăsa În urmă. Desert Rose era cea mai Încruntată, văzând-o pe Kitty atât de radioasă, de plină de viață și de elegantă plecând cu taxiul trimis de un bărbat căruia Îi păsa suficient de mult, Încât să vrea să-i facă viața mai ușoară. Era extenuată, și totuși neclintită În hotărârea ei de-a rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ce să mă Încalț, zise ea uitându-se la papucii din picioare. Mi-am pierdut și ghetele, au dispărut pur și simplu din rulotă. — Ce-o să faci? — O să mă Întorc În New Yorkul Înzăpezit În papuci de plajă. Îl privi radioasă și observă că era surprins de faptul că nu părea nici măcar vag supărată. Probabil că majoritatea femeilor pe care le cunoștea el ar fi fost deprimate rău. — Nu te-ai supărat că ți-ai pierdut pantofii? — De ce să mă supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise Carlos, un spaniol de vârstă mijlocie, cu o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci? — O, Carlos, a fost o călătorie norocoasă, răspunse radioasă. — Norocoasă? Întrebă acesta neîncrezător. Ți-au furat cizmele? Kitty deschise ușa apartamentului și se opri puțin, privind grămada de cutii din cameră. Oftă și intră ca un djin care trebuie să se bage la loc În sticlă, după ce a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tine. Desert Rose ridică din umeri. — N-a fost mare lucru, m-am descurcat. Am sunat-o pe verișoara mea și a venit ea să mă ia. Oricum, călătoria asta a fost un adevărat coșmar pentru mine. Tăcu, privind chipul radios al lui Kitty. Pentru tine a fost bine, pentru mine a fost rău. Kitty zâmbi, melancolică. — Da, a fost minunat. Nu te Întâlnești În fiecare zi cu dragostea vieții tale. Îți mulțumesc că m-ai invitat la târgul de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care umplea camera, era palpabilă și o puteam inhala și eu. După ce Îngrămădea patru sau cinci asemenea lucruri În debara și le făcea ca noi, le Încărca pe toate În căruciorul roșu și le ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]