386 matches
-
păstorea pe atunci vestitul Luca din Cipru, „să ia dijma de la preoții din sat din județul Brăilei pentru brânză și pentru stupi, cum a fost legea veche de mai înainte vreme”. Timp de aproape șaizeci de ani, așadar, după constituirea raialei Brăilei, județul cu același nume continua să existe și să fie menționat în actele domnești, în scriptele cancelariei. După aceea însă, pe vremea lui Matei Basarab, constatăm o schimbare: județul Brăila nu mai apare ca o entitate deosebită, de sine
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
ruso - turc din 1806-1812, sub ocupația rusească; el va avea atunci drept cârmuitori doi ispravnici, întocmai ca și celelalte județe muntene; la 3 februarie 1811, acești ispravnici erau serdarul Scarlat Cerchez și slugerul Iancu Fotino. În ceea ce privește autoritatea tutelară, cetatea și raiaua Brăilei depindeau de sangiacatul de Silistra; tot de aceasta depindeau și Chilia și Cetatea Alba, în timp ce Giurgiul și Turnul erau sub autoritatea sangeacatului de Nicopole. Brăilei i s-a acordat de la început din primii ani de după eliberare o deosebită atenție
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
octombrie același an. Acum se reînființează și județul Brăila, având doua plăși: Vădenii, cu 20 de sate și Balta cu 38. Primul ispravnic al noului județ a fost serdarul Grigore Tăutu. Se institui de asemenea, domeniul Brăilei, cuprinzând teritoriul fostei raiale, teritoriu mai mic decât acela al județului. În aprilie 1831, se publicau dispozițiile luate de Obșteasca Adunare cu privire la organizarea acestui domeniu, organizare care avea în vedere: 1)moșiile domeniului; 2)pescuitul pe Dunăre; 3)”ostroavele din șanalul Dunării”. Se urmărea
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Brăilei din perioada 1829-1848 a avut drept urmare o creștere de proporție a populației. La vechiul nucleu care după cum am arătat continuase să traiască în Brăila sub stăpânirea turcească s-au adăugat o serie întreagă de țărani români veniți din satele raialei, continuând un proces ce a avut loc necontenit în perioada 1540-1828. Catagrafiile ilustrează, de altfel, acest proces printre locuitorii din „mahalaua ot poarta cea mare, cei veniți de prin satele raielii” este și „unchiașul” mijlocaș, deci de stare materială de
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
raielii” este și „unchiașul” mijlocaș, deci de stare materială de mijloc. Acest aflux rural este procesul obișnuit în toate orașele noastre , și nu numai ci și în toată lumea. La românii veniți din satele Munteniei, în primul rând și în fosta raia și din județele limitrofe: Râmnicul Sărat, Buzău, Ialomița, s-au adăugat românii din Transilvania, în special din Brașov și Săcele, o parte negustori iar cealaltă parte mocani veniți cu oile din rândurile acestor transilvăneni, mocani și negustori, s-au ridicat
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Vodă cel Cumplit (1574). În 1595, are loc eliberarea Brăilei de sub turci de către oștile lui Mihai Viteazul. Acest voievod construiește în oraș o biserică cu hramul Sfântul Nicolae. Urmează Mihnea al III-lea, care, în 1658, lovește garnizoana otomană din raiaua Brăilei. Intervalul 1711 - 1812 înseamnă un veac de războaie purtate între ruși-turci și austrieci peste trupul țărilor române. În calea răutăților, Brăila este mereu lovită, arsă, refacută. Epoca se încheie cu Pacea de la Adrianopol (2 septembrie (pe stil vechi) 1829
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Moldova, făcând parte din Țară de Jos și având centrul administrativ la Galați. El se învecina la vest cu Ținutul Tecuciului, la nord cu Ținutul Tutova, la nord și nord-est cu Ținutul Fălciu, la est cu Ținutul Ismailului (ulterior cu raiaua Reni, din 1818 cu Ținutul Ismail al Basarabiei și după 1856 cu ținuturile Ismail și Cahul), la sud-est cu Dobrogea (cu granița pe fluviul Dunărea) și la sud cu ținuturile Șlam Râmnic și Brăila (pentru o perioada raiaua Brăila) din
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
ulterior cu raiaua Reni, din 1818 cu Ținutul Ismail al Basarabiei și după 1856 cu ținuturile Ismail și Cahul), la sud-est cu Dobrogea (cu granița pe fluviul Dunărea) și la sud cu ținuturile Șlam Râmnic și Brăila (pentru o perioada raiaua Brăila) din Muntenia. a existat de la începutul secolului al XV-lea și până în anul 1864, cănd ținuturile au fost desființate, iar teritoriul României a fost reorganizat în unități administrativ-teritoriale denumite județe. Ținutul Covurluiului se află în sudul Moldovei, pe valea
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
ostroave și, alături, numeroase bălți cu denumirea lor. Sub raport economic sunt redate bogățiile minerale (ocnele de sare, minele de fier, aramă și sulf), dar și regiunile cu vii vestite. De asemenea sunt trecute hotarele țării, limitele județelor și a raialelor turcești. Harta solnicului Cantacuzino redă, pentru prima dată, cele mai multe așezări rurale - 526 de sate - repartizate atât în zona dealurilor și depresiunilor subcarpatice, de-a lungul văilor principale, cât și în Câmpia Română până la Dunăre. Figurează, de asemenea, căile de comunicație
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
și "Onut" (în vest) și fluviul Nistru (în nord și est), care se află în componența regiunii Cernăuți din Ucraina. Principalele localități sunt Hotin și Novodnistrovsk. Teritoriul a făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 a făcut parte din raiaua Hotin a Imperiului Otoman. În 1812 prin Tratatul de la București, raiaua Hotin este anexată de Imperiul Rus și devine unul din cele 10 ținuturi ale guberniei Basarabia (ținutul Hotin- "Хотинский уезд"). În timpul Primului Război Mondial, colțul de nord-est al Ținutului Hotin a
Basarabia de Nord () [Corola-website/Science/337677_a_339006]
-
care se află în componența regiunii Cernăuți din Ucraina. Principalele localități sunt Hotin și Novodnistrovsk. Teritoriul a făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 a făcut parte din raiaua Hotin a Imperiului Otoman. În 1812 prin Tratatul de la București, raiaua Hotin este anexată de Imperiul Rus și devine unul din cele 10 ținuturi ale guberniei Basarabia (ținutul Hotin- "Хотинский уезд"). În timpul Primului Război Mondial, colțul de nord-est al Ținutului Hotin a fost singura porțiune a Basarabiei, care a fost ocupată temporar de către
Basarabia de Nord () [Corola-website/Science/337677_a_339006]