454 matches
-
Hristos, se apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm nimic, a zis el. Dacă aș fi avut cu mine în raniță afirmații gata făcute, atunci Biserica Suedeză nu m-ar mai fi trimis aici. Purta într-adevăr o raniță în spinare. Și eu am una la fel. Se numește „Cărătoarea“. Ei bine, în felul acesta am discutat noi doi destul de multă vreme despre biserică și religia creștină. Eu nu știu dacă asemenea lucruri vă interesează sau vă afectează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mine. Pentru început. Ai putea începe cu mine, am spus. Atunci ea m-a privit pentru prima oară cu adevărat, cercetându-mă: barba tunsă strâmb, urechile proeminente, brațele atârnându-mi, grotesc de lungi, singurătatea mea gravă și lipsită de rușine, ranița grea din spate, ochii mici, cu inflamație cronică. Tremuri, a spus în cele din urmă. Nu, am zis eu. Am tremurat. Dar nu mai tremur. Prin urmare, acestea trebuie redate foarte pe scurt și pe un ton stăpânit. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de pe reverul costumului, punând-o pe biroul lui. De fapt ce e scris pe ea? am întrebat. Paznică de muzeu, a spus el. Greșeala ne aparține. Așa m-am întors încă o dată aici, pe muntele Ava. Purtam cu mine, în raniță, opera mea. Jos, lângă izvor, tulichina aproape dăduse în floare. VIGNETA Niciodată după aceea n-am mai vizitat vreun muzeu. Amintirea este ea însăși un muzeu. Bunicul își mănâncă supa din talgerul lui Rembrandt. Capul meu se zărește în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se uită urât la lumea din compartiment. El face cursa asta pân’ la Constanța zilnic și nu-i mai cere nimeni bilet. Nu și-a mai găsit de lucru de când s-a întors, prin 2000, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întreabă el în autobuz. Nu mai sunt domnișoară de două stații, răspunde ea). Am nimerit pe culoar cu doi tineri, de undeva din Țara de sus după accent și bronzul inconfundabil. Umblau după un loc privilegiat pentru bagajul lor, o raniță cât toate zilele deschisă, în care peste rufe încerca să doarmă un copil de câteva luni. Tot cu el în geantă, îmi povestește ea, am făcut anu-ăsta Ungaria, dar să știți, domnule, nu se compară, acolo așé de curat îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fi gândit să-i urmărească, n-aveau să poată trece timp de încă două trei zile. În ziua a șaptea, Hideyoshi ajunse la vadul râului Fukukoa și constată că acesta se revărsase. Soldații făcură căptușeli protectoare pentru cai, legându-și ranițele la un loc, apoi, traversară sub forma unui lanț omenesc, fie ținându-se de mâini, fie apucând coada lăncii purtate de omul din față. Hideyoshi traversase primul, iar acum stătea pe scăunelul său de campanie, pe mal. Nu intrați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mari, ori, și mai răsăriți;îi tăvălești bine, prin cărbuni încinși; iar, după ce ei încep să miroase puternic a ce-i place vulpii mai mult și mai mult, legi unul dintre peștișori, de o sârmă, sârma ți-o atârni de raniță, ca să ai mâinile libere, pentru ca,în timp ce te tot duci, pe marginea pădurii, târând peștișorul șperluit, pe marginea acesteia, cu mâinile, tai, din ceilalți, bucăți, pe care le tot presari, pe unde treci. După ce ai terminat de împărțit peștișorii pe cărare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cărare, te întorci de unde ai plecat, și, pe la jumătatea drumului, te oprești.îți cauți un loc potrivit, mai ferit, ca să nu te vadă vulpile, când vor veni; te așezi pe scăunel, guști, puțin, din vinul pe care-l ai în raniță, și aștepți. Ce aștepți? Vulpile. Căci, toate, câte,în acea seară, care vor ieși, ori vor intra,în pădure, și vor da cu nasul de urma peștelui afumat, o vor lua: fie la stânga, fie la dreapta. Și se vor tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pentru așa-ceva. Și, iată-l, așteptându-le, pe istoricul său trepied, pe dragele cumetre, să-i cadă în foc. Stă, el, ce stă, și, dacă vede că nu vine una, măcar, își aduce aminte de zeama de butuc, din raniță. Gustă. Mai așteaptă ce mai așteptă și gustă iar. După un oarecare timp,îi vine să facă pipi. Om cu multă rușine față de lume, și cu foarte mult bun simț, se ridică în picioare, se întoarce cu spatele, la cărarea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fără pază și așa mai departe. Tîrnăcop se pregătea să dea atacul nici una, nici două, dom’ Roja, am început să-i iau la întrebări, da’ de unde știți voi toate astea, nenorociților, și Bulgarul îmi dă cu tifla și scoate din ranița pe care o avea în spate un tablouaș, să nu-ți crezi ochilor, uite e semnată clar îmi spune, Tonitza, e de la Muzeul de Artă, și ca să-mi dovedească îmi arată ștampila de Patrimoniu al Republicii Socialiste pe spate, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul Anticariatului, poetul, grijuliu cu propria-i posteritate, se opri pentru a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
terminăm. Țara nimănui n-avea mai mult de trei sute de metri. Cât trei terenuri de fotbal. Așa ne-a spus căpitanul Courthope, ca să ne-ncurajeze. Trei terenuri de fotbal puse cap la cap și, chiar și cu pușca și cu ranița, tot puteai ajunge În partea ailaltă sub un minut, ne-a zis. Și, când s-a dat semnalul pentru atac și oamenii au Început să iasă din tranșee, cu ofițerii fluturând stegulețele roșii ca niște arbitri, Îți venea să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mașini și femei. Totul pe un ritm senzual de om căruia îi place mai mult, de fapt, să se bucure de viață decît să se lupte pentru ea. Ce-ți mai trebuie atunci ca să simți și tu, ascultîndu-le, succesul în ranița ta de soldat ? Aș vrea să vină cineva și să-mi spună, în cunoștință de cauză, că mă înșel... Piua și grătarul Cît timp a trecut de cînd nu îmi mai încep „pilulele” cu „eram la o bere cu amicul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
responsabilitatea. Numai femeile inteligente reușesc să transforme frumusețea in mister. Frumosul stă la cheremul capacității oamenilor de a l admira. Inteligența este coautoare a arhitecturii trupului. Exigența față de sine face posibilă libertatea față de alții. Emigrantul trebuie să-și ia în raniță și cerul natal. Singura salvare e să nu tragi la lucru prost. Să ne ținem de mâini! Nimeni nu va putea înghiți un lanț atat de mare. Discernământul ar trebui să fie cenzura fundamentală a faptelor noastre. Idealurile sunt precum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o stație RBM cu carcasă metalică, cu lot alimentar separat, cântărind împreună peste douăzeci de kilograme. Stația, cu o rază de acțiune sigură sub zece kilometri, era deservită de trei militari: unul, Șomoy Ferdinand ducea în spate ca pe o raniță stația propriu-zisă, altul, Ploscaru Dumitru lotul alimentar legat prin cordon de stația-mamă, iar al treilea era comandantul stației, adică el. Aceasta putea fi întrebuințată și ca simplu telefon cu ajutorul unei antene catarg sau filare, pe care de multe ori o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se făceau cu duiumul. Cert era că, toți cei zece militari din același cort cu Bidaru, după două nopți de când și-au instalat tabăra în locul respectiv, s-au hotărât să deschidă câte o cutie de conserve, fiecare din propria-i raniță. Când erau să pună în practică hotărârea luată, au deslușit chiar în imediata lor apropiere aceeași voce pițigăiată, autoritară, puțin ironică, cunoscută și arhicunoscută, a căpitanului Bostan Gheorghe, comandantul direct al plutonului. Bază caporalul Bidaru, "Domnișoarele de la pension" Adunaaa rea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și la întors, adică de două ori prin același vad numai că pieziș, cum s-ar spune în formă de X, de fiecare dată pornind din deal pe sforul apei spre vale, numai că la întoarcere Bidaru, care avea și ranița cu cele opt pâini pe cap, împiedecându-se, era cât pe ce să le prăpădească în râu. Ca să nu înghețe sângele în ei pe tot restul drumului până la tabără, s-au deplasat numai în pas alergător. Deși nu le-ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zise Razman, în timp ce studia cu atenție peretele neted, negru și lucitor, ce se asemăna cu zidul unui castel de ciclopi. Chiar ai de gând să te cațeri pe-aici? Gacel încuviință în tăcere, sări jos și începu să îndese în ranițele soldaților mâncare și muniții. Descărcă puștile, se asigură că nici una nu avea vreun glonț rămas în culată și studie puștile regulamentare, alegând-o pe cea mai bună, în vreme ce pe-a lui o lăsă pe scaun: — Mi-a făcut-o cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să vadă fumul și or să vină să te caute. Făcu o pauză. — îmi dai cuvântul că o să aștepți să ajung sus? încuviință în tăcere și privi, fără să se miște de pe scaunul lui, cum targuí-ul își punea în spate ranițele, ploștile, gerba și armele. Nu păru să simtă greutatea și, când se îndepărtă, o făcu fără să-i pese de căldură, cu pași siguri, repezi și hotărâți. Era deja la peste o sută de metri când Razman claxonă îndelung, obligându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti...! porunci el. Repede! O sfâșie în bucăți și confecționă bandaje grosolane cu care să-i oprească hemoragia. Am nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice o fi... — Am în raniță o sticlă de whisky și câteva medicamente, spuse Inti Ávila. Mă duc să le caut. — O să mă duc eu. Cunosc mai bine drumul. Te rog, adu-mi aparatul de fotografiat... îl rugă Sierralta. O apucă pe drumul de întoarcere. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
toboganului, supraveghetorii moțăie pe grămada de boabe sau, ghemuiți În cerc În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile fețele roșii, aprinse, Înjură pe șoptite și apoi așteaptă cu răbdare să se urnească din nou șirul. Jos, lîngă vas, la capătul pasarelei, cîțiva ofițeri stau la o masă și, pe măsură ce soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un cusur, ceva lipsă, ceva uitat, ceva așezat anapoda... unul și-a pierdut boneta, altul n-are centiron, altuia-i lipsesc doi nasturi de la tunică, altul și-a prins greșit gamela, altul și-a pierdut mare parte din echipamentul din raniță și se arată uimit, În chip stupid și tîmp, de ceea ce-a pățit - fiecare a pierdut ceva, și-a uitat ceva, a greșit undeva, constată că-i lipsește ceva strict necesar. Iar acum, Într-un moment de stagnare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
creduli că un singur cuvînt din partea comandantului lor infailibil va rezolva totul: unul Îi spune că și-a pierdut centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îmbarcăm și noi pentru front. se spunea că avem de mers 500 de kilometri, adică două zile și două nopți cu trenul și 100 de kilometri pe jos cu hrană rece. m-am bărbierit de dimineață și mi-am pregătit ranița pentru plecare. pă urmă m-am găsit cu cumătrul Tudor al Biții și am stat mult de vorbă cu el. Cred că degeaba ne Întrebăm noi ce și-or fi spus. Povestitorul nu-și amintește pentru că nici nu era important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
noi, colțul străzii, apele Dâmboviței etc., arealul orășeanului, imagini din orașul tentacular creează nevoia de prezervare a inocenței, ca garanție a trăirii autentice sau, cel puțin, ca promisiune a posibilității de a se refugia, din când în când, acolo (în raniță să ascunzi plânsul tău de copil). Iar, pentru a putea trăi sau pentru a fi acceptat măcar aproape de Gloria lumii, soluția poetei e simularea eșecului: Trebuie să mai și ratezi din când în când, fiindcă altfel nu te vor crede
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]