712 matches
-
se așteptase el. —Pensie alimentară? a întrebat Hugo. Cuvintele astea i-au tăiat avântul dat de bucuria care începuse să crească în el. — Știi că sunt lefter. Mi-am pierdut slujba. —Am aflat. Amanda l-a privit aproape cu afecțiune. —Ratatule! Normal că eu am să ți-o plătesc ție. Pentru creșterea lui Theo. Amanda s-a uitat la ceas. — Fir-ar al dracului! Atâta e ceasul? Trebuie să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care coboară centimetru cu centimetru, nu are niciun rost să te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii, îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ceea ce face Stănică mi se pare foarte suspect, spusePascalopol către Felix și Otilia. Să fiți cu ochii în patru. Cu siguranță că doctorul a fost trimis de cocoana Aglae. Am impresia că am auzit de el, e unul dintre acei ratați ai meseriei, cu care se aranjează decesele cu moșteniri importante, gata să dea orice mărturie. - Dar ce rost are să vină aici, nu înțeleg, spuse Felix. - Zici că îi făcea examenul sistemului nervos? urmăPascalopol, apucând pe Felix prietenește de braț. Întreba
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foarte obosită.Stănică, contrariat, dădu altă ieșire sentimentelor lui. - Olimpia, comoara mea, poate nu mă mai iubești.( Olimpia își aruncă ghetele din picioare, după ce desfăcuse nasturii cu un ac de cap.) E perfect explicabil. Ce sunt eu? Un nimic, un ratat! Ce ți-am adus eu? Nimic. Tinerețea ta, frumusețea ta meritau omagii mai mari. Dar mă sacrific. Mă dau îndărăt din fața viitorului tău, ca și când n-aș fi fost (Olimpia se întinse pe spate și căscă). Spune-mi un cuvânt și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
antipatice, prin suficiență burgheză și totală, impertinentă mirare în fața cui depășea mijloacele intelectuale sau era sub mijloacele lor materiale. Stănică însuși nu le cam înghițea, fiindcă, deși el nu avea prea mari înclinații intelectuale, afecta totuși a fi "boem", om ratat "de prea multă simțire și dor de ce e frumos în vață". Fetele, de la paisprezece la nouăsprezece ani, însă, erau toate drăguțe și simpatice, fiindcă, pe de o parte, prin educație, depășeau nivelul fetelor obișnuite, iar pe de alta, nefiind intelectuale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
totul e nimic. Acest ceva să fie totul? Se prea poate, de dată ce trăim prin el. Sfinții, nebunii și sinucigașii par a fi învins acest ceva, nelămuritul esențial și ascuns care stăvilește spiritul în ultima lui mândrie. Noi ceștilalți, ratați ai absolutului, - sîntem pândiți de viață când ne credem mai departe de ea. Și dacă ne iese înainte când o uitasem, din șoaptele ei descifrăm că absolutul nu-i decât Nimicul ca treaptă din urmă a cunoașterii. Și atunci dăm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încît existența lor exterioară devine superfluă și reântâlnirea lor o penibilă surpriză. A viețui este o indecență din partea celui adorat. El trebuie să ispășească irevocabil greul pe care altul l-a luat, trăindu-l. Așa se explică de ce nu există ratați mai mari decât eroii virtuali și femeile adorate. Căci prin moarte nu devin mai mult cei ce iubesc, ci cei iubiți. Faptul de a fi om este atât de important și atât de nul, încît nu poate fi suportat decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezmoșteniților care se frâng de setea de putere, ci pe acei imbecili ai pământului care nu vor să fie tari. Există cu adevărat o categorie de oameni - lepra omenirii - care trag numai la fund, pasionați ai căderilor și ai periferiei. Ratații nu merită nici o considerație. Un bogat ratat se numește imbecil; un sărac ratat, cerșetor. Lumea exploataților, devenită odată conștientă de forța ei, nu mai poate fi integrată în cadrul celor slabi, ci, dimpotrivă, trebuie să i se atribuie toate calitățile forței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita. "N-ați avut dreptate să contați pe mine." Cine s-ar putea exprima astfel? Dumnezeu și ratatul. E limpede că Dumnezeu era o soluție și că nu se va găsi niciodată una la fel de mulțumitoare. Cu cât se îndepărtează de Dumnezeu, cu atât oamenii avansează în cunoașterea religiilor. "... dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vorbit despre ea. S-a spus că în joc a fost frica: dar e un răspuns pripit. Lucrarea descrie cît se poate de bine orizontul intelectual mediocru al autorului ei, cel pe care Thomas Mann îl descrie ca pe un ratat "extraordinar de leneș, internat pe viață într-un refugiu de trîndavi, rămășițe de artiști dați afară". Alții, mai sobri, îl califică drept nebun monoideic. Numai că tocmai acest nebun a dus pe culmile puterii o țară care adăpostea cele mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
el percepe în același timp și agitația, dar și fragilitatea lor. Ajungînd la rădăcinile psihologiei lor și a distorsiunilor acesteia în realitatea istorică, Freud face să apară, în toată strălucirea ei, figura ideală în fața căreia contemporanii lui erau doar niște ratați și niște falși profeți. Și le-o propune ca pildă. El nu adoptă deloc poziția profesorului de morală sau a celui menit să îndrepte greșelile. Prea bun cunoscător al împietririi inimilor ambițioase și a uscăciunii rațiunii lor, el știe că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că cei mai mulți oameni vor mijloace materiale pentru o viață decentă, pentru ei și cei apropiați, un anume control al propriei vieți, o identitatexe "„identitate", respect de sine și de alții (Honderich, 1991, p. 15). Deocamdată însă, cei mai mulți oameni sunt „loserii”, ratații tranziției 23. Sfârșitul comunismului a fost însoțit de mari prăbușiri identitare pe care bărbații le-au trăit mai dramatic decât femeile 24. Conservatorii sunt mari susținători ai statu-quo-ului și foarte reținuți față de schimbări. Aceasta nu înseamnă că sunt fericiți cu
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
-și dă seama dacă un ideal e bun sau nu, n-are spirit critic, ea admiră efortul, atâta tot. Nu cred că există femeie pe lume care să afirme că bărbatul pe care-l iubește e ratat. Pentru noi un ratat e un om pe care nu-l stimăm. Ca să vin la întrebarea pe care mi-ai pus-o. E adevărat, Gavrilcea e mai puțin cultivat decât alții, în schimb are o viață mai intensă, trăiește adânc și puternic ceea ce citește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plăceau unui public educat în lectura unor căiți ca Le mystere de Cloomber de A. Conan Doyle sau Souvenirs d'un gangster de Ferri Pisani. În căutarea lui Carababă, Siguranța folosi luminile unui agent secret provenit din corpul actorilor, un ratat ca și Carababă, voind a forța destinul. Era foarte simplu a cerceta componența trupelor, autoritatea nu voia totuși să facă zarvă. S-ar fi aflat numaidecât în lumea actoricească, plină de suspecți, și Carababă ar fi avut timp să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
construi o catedrală ("Catedrala Neamului!" strigară toți în gând și lui Hagienuș aproape îi veni să chițcăie de veselie). Începusem din nou să lucrez, când am fost chemat în minister. Cine mai știe acum ce va mai fi? Sunt un ratat în felul meu! . - O! se scandalizară toți, în frunte cu Gaittany. Ce idee! Glumiți, domnule ministru! Adevărul este că Pomponescu nu glumea. El trecea repede prin sentimentele cele mai contrare: bucuria de a se vorbi de sine, încrederea, emfaza, pretenția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide. Dar se surprinseră amândoi cu jurnalul anunțând condamnarea (rar caz în care arhitectul cumpără pe furiș ziarul) și se confruntară în tăcere: - Ce destin îngrozitor! zise madam Ioanide cu o stăpînirede sine aspră. - În materie de copii suntem niște ratați, replică Ioanide. Madam Ioanide imploră pe arhitect să facă tot ce-i stă în putință să obțină autorizarea de a vedea pe Tudorel. Ideea ei fixă era că absența părinților trebuia să fie apăsătoare pentru Doru în acea teribilă împrejurare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care nu e o epavă, care nu iese zdrobit din luptă, în fața căruia nu se pune problema de a alege între sinucidere și resemnare; un inadaptabil care n-are o situație materială precară și nu e, ca înaintașii săi, un ratat pe plan erotic. Dar un inadaptabil, fiindcă, în pofida vieții confortabile de care se bucură, a prestigiului său social, a succeselor sale amoroase, trăiește intens drama de a nu se putea realiza ca artist în societatea burgheză, societate, prin esența ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suport acest lucru. 3. Nu mă simt descurajat din cauza viitorului. * Mă descurajează viitorul. * Nu am nimic care să mă facă să merg înainte. * Simt că viitorul este fără speranță și lucrurile nu se pot îmbunătăți. 4. Nu mă simt un ratat. * Simt că am dezamăgit mai mult de jumătate din persoanele din jurul meu. * Uitându-mă în trecut văd multe rateuri. * Simt că sunt un ratat ca și persoană. 2.2.7. Inventarierea personalității Interviurile legate de personalitate sunt de obicei niște
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că viitorul este fără speranță și lucrurile nu se pot îmbunătăți. 4. Nu mă simt un ratat. * Simt că am dezamăgit mai mult de jumătate din persoanele din jurul meu. * Uitându-mă în trecut văd multe rateuri. * Simt că sunt un ratat ca și persoană. 2.2.7. Inventarierea personalității Interviurile legate de personalitate sunt de obicei niște chestionare care sunt folosite pentru a evalua modul tipic de gândire, sentimentele și comportamentul oamenilor. Aceste chestionare sunt parte a procedurii de evaluare pentru
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresive. Beck distinge două tipuri de conținuturi informaționale specifice schemelor cognitive: credințele (convingerile) și supozițiile disfuncționale. Credințele reprezintă structuri de bază de natură profundă, necondiționale și care sunt percepute de subiect ca fiind "adevăruri incontestabile" cu privire la sine însuși ("sunt un ratat"; "sunt lipsit de valoare"; "sunt o ființă inferioară"). Supozițiile, sunt structuri condiționale cu caracter instrumental care pot fi privite ca reprezentând niște legături ce se stabilesc între evenimente și aprecierile referitoare la propria persoană (de ex: dacă nutresc gânduri rele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Al patrulea pas în terapia cognitiv-comportamentală este acela de a ajuta pacientul să își recunoască gândurile și convingerile iraționale de bază care îi generează și mențin depresia. Aceste convingeri iraționale pot fi: Dacă nu sunt iubit de cineva sunt un ratat" sau "Dacă nu am succes în tot, viața mea nu are sens". Terapeutul va ajuta clientul să-și dea seama că aceste convingeri sunt iraționale și să decidă dacă vrea cu adevărat să își trăiască viața conform acestora. Așa cum am
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
propriei existențe. Aceste idei pot fi raportate spontan de către persoană sau aceasta poate confirma existența lor atunci când este chestionată direct despre ele. 9.2. Deznădejdea ca factor mediator între depresie și suicid După cum știm, depresivul se consideră pe sine un ratat. Mai întâi el crede că a pierdut ceva de valoare substanțială, cum ar fi o evoluție personală, sau crede că a eșuat în a atinge un scop considerat important. Apoi, el se așteaptă ca rezultatul oricărei activități întreprinse de el
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
bun - înseamnă a merge în întîmpinarea propriului tău destin. Ratarea apare deci prin întîrzierea indefinită sub o limită care nu-ți revine de drept; ea este o boală cronică a nedepășirii, o maladie de destin. Creditul pe care-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează esența. Esența lui e neatingerea esenței. El devine o ființă căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare. În acest univers agitat de mișcarea necontenită către țeluri situate dincolo de noi, lenea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]