5,027 matches
-
este numele copilului, al cui este, cum îl cheamă? Nu se găsea nimeni să le dea răspuns la întrebare. Copiii cu care se jucase Răducu fugiseră speriați, care încotro. Unul singur, Georgel, cel mai bun prieten al lui Răducu se reîntoarse la locul accidentului. Tremura ca o vargă, plângea și spunea mereu: E Răducu, colegul meu... E Răducu!..." Auzindu-l, mai mulți oameni din preajma sa începură să-l iscodească: ,,Răducu și mai cum îl cheamă? Cine sunt părinții lui?" Așa aflară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
inimă, cu tot sufletul, așa cum n-o mai făcuse niciodată în viața lui; până și el își dădea seama de lucrul acesta important. Solemn, îți fac promisiunea, continuă dânsul, că am să mă îndrept în întregime, că am să mă reîntorc la Biserică cu toată inima și că am să-ți fiu din nou pe placul inimii tale, ca în vremurile bune, ca în vremurile de demult. Știu că le ții minte. Acum, cred în miracole, mamă, îți jur!, mai spuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de căpătâi. Un roman În care viața Își strigă toate bucuriile, durerile, personajele făcând cunoștință cu fața necruțătoare a destinului. De ce scriu?! „Rostul Piramidelor - nu era să ocrotească liniștea faraonilor, ci să conteste deșertul, să demonstreze că nu totul se reîntoarce În nisip ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat”... ( O.Paler) Scriu... gândindu-mă la „rostul Piramidelor”! Notă: romanul „Viață furată” a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în Spania, unde, trăiește și în prezent, bucurându-se de realizările celor apropiați, dar, totodată, ducând dorul meleagurilor natale, moldovenești, la care din când în când revine, micșorând la propriu distanțele geografice, dar, mai ales, la care revine și se reîntoarce cu amintirea cea nestinsă de trecerea incomensurabilă a timpului, cu tandrețe și nostalgie, încărcată de credință și dragoste de gintă și neam. Cu această sensibilitate, cu această conștiință adâncă, scrie, când are răgazul necesar, poezie și proză, ambele gesturi creative
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi și când mor le iau cu mine. Aici, în sufletul meu este ACASĂ, aici mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor.”. „Rochița nouă” - abnegația mamei, puterea de înțelegere a mamei, pedagogia mamei, mângâierea mamei; dar și despre invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi și când mor le iau cu mine. Aici, în sufletul meu este ACASĂ, aici mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor. Cine știe, poate și ei îi era greu singură, poate și ea suferea... Va mai întineri acum, sărmana, văzând iarăși cum mai cresc jucându-se alți copiii prin curte. Va mai fi gătită de sărbători
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Negăsind alt răspuns ea îi spuse: - Așa! - Tu nu ai auzit ce-a spus bulibașa: mergem la lege și... Nu mai continuă, oricâte vorbe ar fi spus, ar fi fost de prisos. Când ieșiră Ina, Alex și Mihăiță, țiganii se reîntoarseră din drum, umplând strada cu vocile lor revoltate, bulgărind amenințări și cuvinte pline de obidă din care nu lipseau sensurile periferice. În cele din urmă, grupul acestora începu să se destrame. Ina urmări cu duioșie cum Vișinel alergă spre Rafira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe care abia și-o putea stăpâni, el dădu bice cailor care porniră într-un galop neînfrânat colbăind întreaga așezare. Vișinel fugi un timp, cât îl ținură puterile, după căruța părinților săi; văzând însă că alergarea sa este zadarnică, se reîntoarse, cu pași care nu erau ai lui și se așeză pe o bordură cu capul între mâini plângând înăbușit, în apropierea casei în care avea să locuiască ani și ani. Lacrimile nu se arătară toate pe obrajii săi înfierbântați, pentru că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Rafira și pe Lisandru, dar mai ales pe Voica. Întâlnirile cu ea erau o adevărată sursă de bucurie și el se încălzea la flacăra ochilor ei duioși ce mărturiseau o dragoste adevărată. Vișinel se încărca în acest fel de optimism. Reîntors acasă el ducea mai departe prin vis întâlnirea cu Voica, cu iubita lui care părea, și de această dată, o zână din cele mai frumoase povești de iubire adevărată. Dimineața dădea impresia Inei și lui Alex că el dormise toată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să nu-i transmită și lui Mihăiță starea lor. Vișinel îl bătu cu palma pe spate ca un gest de încurajare, spunându-i: - Totul va fi bine, bătrâne! Rătăciră un timp pe străzile din preajma conservatorului cu gândul de a se reîntoarce pentru a vedea listele cu rezultatele candidaților. După câteva ore, se aflau din nou în fața panoului destinat afișajului, dar acesta nu-și schimbase înfățișarea. Timpul curgea alene. Așteptarea devenea din ce în ce mai grea. Când apăru o secretară ce purta în mână câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
comuniste ale patriei. Te oripilează gândul că acei satrapi criminali, fără sentimente și inimă, au fost tot oameni ca și noi, cu familii și copii acasă, dar atât de puternică le-a fost îndoctrinarea politică și șovină, încât s-au reîntors la instinctele primare animalice care au făcut milioane de victime pe tot globul. Tata a făcut parte din generația de sacrificiu a nației noastre, greu încercate în război, foamete și epidemii, preluând din mers prigoana comunistă încă 40 de ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
baladele lui François Villon: „ - Dar unde ne sunt horele de altădată”? Unchiul Vasile s-a implicat încă din tinerețe în viața culturală a satului. Desemnat să urmeze un curs intensiv de proiecție cinematografică la Suceava, în anul 1947, Sile se reîntoarce cu un aparat de filmat cu bandă îngustă de 15 mm, cu care a dat filme, regulat, în sala cinematografului Vama, iar o zi pe săptămână se deplasa cu căruța la Căminul cultural din Prisaca Dornei, până a plecat în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Bunica însă nu s-a pierdut cu firea și i-a răspuns în doi peri, că domnișoara mai are de învățat până termină școala din Rădăuți și nu are timp de prietenii. Un an mai târziu, când Bolocan s-a reîntors la Vama pentru a vorbi din nou cu bunica, tata era venit din prizonierat și i-o luase înainte. Absolvirea „Școlii de arte și meserii pentru fete” din Rădăuții Bucovinei, care a încununat anii de muncă ai mamei, pregătind-o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pădure la cules ciuperci, și nu aveau la ei nici hărți, nici aparate de fotografiat, nici camere video. De atunci și până astăzi am renegat chemarea ispitei în apocalipsa distrugerii individului, principiu de viață peste care nu am trecut niciodată. Reîntors în cetate la Arad, cu gradul de sergent, m-am ocupat de instruirea soldaților din noul ciclu, îndeplinind și alte funcții în intervalul orar 15-7. Unitatea noastră fiind una de graniță, de Vest, ne sculau noaptea alarmele săptămânale, și ieșeam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ei prietenește, îi încurajă în munca lor anevoioasă și trecu în alte sectoare ale șantierului. Nici nu-și dădu seama când trecuse după-amiaza aceea și că ziua se arăta a-și închide porțile pentru a intra în odăile nopții. Se reîntoarse la birou. Deși orele de program se terminaseră, Lili își mai găsise ceva de lucru, pretextând că mai rămăseseră câteva documente nesemnate. Văzând că șeful e gata de plecare, îi răsări în cale cu mapa de corespondență, sugerând din priviri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
eu, ca intertex tualistul : „ De ce, nene Anghelache, fierbe copilul În mămăligă?”... S-a vorbit mult despre strigătul celebrelor trei surori cehoviene, „La Moscova!”. De la Începutul piesei, pînă-n 24 finalul ei, Olga, Mașa și Irina nu visează altceva decît să se reîntoarcă În Capitală. Nimeni Însă nu s-a Întrebat, ucigător de simplu : de ce n-o fac? În fond, nu le leagă nimic de orașul de provincie În care vegetează. Tatăl lor a murit cu un an În urmă ; mama fetelor, Înaintea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-și mai trimită caraliii la film. Iar actorii care pe viitor vor mai filma acolo, musai să joace prost, ca să scape cu viață... Discutînd cu amicul Liviu Antonesei, aflu un amănunt greu de imaginat, din viața marelui dramaturg polonez Mrozek : reîntors din America Latină, a trebuit să...reînvețe limba natală. Din cauza unei boli curioase, acolo o uitase. Mă-ntreb cît de ușor s-a readaptat scriitorul, cînd a creat primul text În polonă, după tăcerea ne voită...Și măntreb dacă mai poți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț gingiile, măcar aparent la modul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și că trebuie să iau o decizie. Vine un moment în viața oricărui mare om în care acesta ia hotărâri cruciale. Iată-mă ajuns și eu în această postură. Am tras aer în piept un mod de a zice și, reîntorcându-mă în biroul meu, i-am chemat la ordin pe camarazii mei din nucleul dur al organizării mele gândăcești. Mi-am ales cinci băieți Dorinel și Costeluș nu puteau să lipsească și, fără multe explicații, am pornit în acțiune. Puțin
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Oftă cu o figură exasperată: Da, duduie Ștefania, pe măsuța aia." Femeia dădu din umeri: "Întrebam și eu, dom' doctor. La noi, la dermato, nu era așa. Mai bine întreb decât să greșesc, nu?" Absolut corect, dragă! Bravo!" Asistenta se reîntoarse în cealaltă încăpere dând ochii peste cap și înjurându-l pe mutește pe medic. După o jumătate de minut, se întoarce cu masa plină de tot felul de instrumente care lui nea Vasile i se părură niște obiecte de tortură
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
niște litere: "ȘEFU, TU ESTI?" "EU SUNT, DORINELE!" "TE-AI FĂCUT OM?" "AM REDEVENIT OM." A stat un timp în cumpănă, fluturând aprig din antene și agitându-și frenetic mandibulele, dar văzând că toate acestea n-au niciun efect se reîntoarse repede la mina de creion: "MARE, MARE PĂCAT ȘEFU!" S f â r ș i t CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Mona obișnuia să vină la mine acasă, fără să-mi ceară permisiunea și fără să mă anunțe. Aranja direct cu gazda care îi deschidea ușa și-i dădea tot concursul. Eu numai chiar de asta aveam nevoie seara când mă reîntorceam acasă năuc de obosit, abătut și poate însoțit de cineva de care Mona n-ar fi trebuit să știe, sau cu o poftă nebună de a parcurge o carte deosebit de interesantă. Când vedeam lumină în cameră, difuză, cu penumbra produsă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al cetății Ilionului, pe parcursul vieții sale modeste, așa cum scriu istoricii, pornind de la Smyrna înspre Tyrsenia și Iberia, ajuns apoi la întoarcere în Ithaca lui Ulises și la Colofon, după care, reîntors la Smyrna, îl găsim și la Neos Teichos, apoi la Cyme, la Foceea, la Erytreea, la Chios și în sfârșit, la Ios, unde își găsește obștescul sfârșit. Oare în care localitate din cele prin care trecuse, o căutase poetul orb
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se nască (Regizorul accentua de fiecare dată, termenii cheie) de două ori, o dată din cauza leșinului Semelei, iar a doua oară, în coapsa lui Zeus. Din aceste motive, și personajul de teatru, fie și cel de duzină, are natură dublă. Reîntors la Mihai de Giulești, pe parcursul expunerii Regizorului, mie îmi vine tot mai mult să cred că și acesta, până nu va avea ceva din zeul teatrului, nu va fi un personaj propriu-zis de teatru. Simțeam că Mihai va fi capabil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de statuetă e vorba. Afrodita înseamnă altceva... Tocmai - explică Roji - Afrodita e... Mai încet. Poate ne aude cineva și dăm de dracu’. Nici povești. - Atunci, orvoar. Pe mâine. Când vii de la Brașov? Repede așez cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o îmbrățișare nesemnificativă apoi, la insistența mea, un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]