488 matches
-
-mi pun o dorință. Ce mi-am dorit oare la șapte ani? Nu-mi mai aduc aminte. În film mă aplec În față și, umflându-mi obrajii ca Eol, suflu În lumânări și le sting. Într-o clipă, acestea se reaprind. Le sting din nou. Se Întâmplă același lucru. Și apoi apare Capitolul Unsprezece râzând, amuzat În sfârșit și el. Și așa s-au sfârșit filmele noastre de familie, cu o festă de ziua mea. Cu lumânările care aveau vieți multiple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se referea la acest lucru, dar, sprijinindu-se pe un vechi text al lui Walter Benjamin, echivala presupusul elitism și aderența la cultura înaltă a filozofului în cauză cu fascismul ca sistem de gândire. Nici pe departe nu intenționez să reaprind, aici, această controversă, sau măcar să mă declar, aici, de-o parte sau de alta. Sânt conștient, desigur, că atât marele prozator cât și tânărul gânditor au avut motivele lor, pur teoretice, desprinse de orice prezumție pamfletară, să folosească apelativul cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
căsătorie, iar bărbaților le e teamă din exact același motiv. Florile nu sunt niciodată suficient de bune, cina romantică e un eșec. Oamenii Încep să-și dorească să fie Îndrăgostiți. Dacă deja sunt cu cineva, Încep să-și dorească să reaprindă scânteia. Sau sfârșesc prin a se despărți de partenerul nehotărât, pentru o șansă nouă În dragoste. Dar despărțirea e plănuită strategic după Ziua V, niciodată Înainte. Nimeni nu vrea să fie singur În această zi. Femeile vorbesc Între ele: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aleea Băiuț), nea More își așteaptă liniștit corespondența (fiindcă nu-i mai e umplută cutia de scrisori cu noroi și râme). Inițial, echilibrul acesta e fragil, se poate nărui în orice clipă; la primul gest necugetat al adulților, dușmănia se reaprinde și ripostele sunt nemiloase. Matilda, bunăoară, dacă scapă vorbe oțetite sau trage pe cineva de perciuni, e pierdută, chiar pierdută, oricât și-ar păzi ghivecele de pe palierul de la etajul trei. Luni dimineața, în zori, tipul rotofei cu skodiță bej, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Dar nu o mai facem, nici măcar În pat ! Adică o facem, dar foarte rar ! Se lasă o tăcere tensionată. — Emma, spune Connor Într-un final. Crede-mă, nu e nici locul, nici momentul... — Ba da ! Poate fi ! Numai așa putem reaprinde vechea scînteie ! Lissy a zis... — Ai vorbit despre viața noastră sexuală cu Lissy ? Connor pare de-a dreptul șocat. — Evident, n-am spus că ar fi vorba despre noi, zic, reorientîndu-mă din mers. Am vorbit așa, În general, despre... cupluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
expoziție colectivă în străinătate. Este autorul tabloului "Premiantul", pe care l-ai văzut la mine. Mihai pare să fi abandonat orice dialog. Stă cu privirea pierdută pe lîngă Liliana, spre colțul camerei. Dar cînd o aude scăpărînd un chibrit, să reaprindă țigara stinsă de cît a stat neatinsă pe marginea scrumierei, întoarce privirea spre ea: un surîs trist, încolțit pe buzele lui, peste care, într-un gest mai degrabă matern, protector, Liliana începe să-și plimbe vîrful degetelor. Știu, Mihai Vlădeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe malul celălalt, cariatidele templului sub cupola căruia visează s-o regăsească pe femeia devenită miraj. "Și dacă reîntîlnirea cu Teona va fi o cumplită deziluzie?!" se cutremură, învîrtindu-se prin încăperea strîmtă, așteptînd să se încălzească soba în care a reaprins focul. Pînă noaptea tîrziu, încearcă zadarnic să se concentreze asupra celor scrise, vrînd să continue, dar nu poate; gîndurile lui o iau razna mereu. Se înfurie și bea un pahar cu țuică primul de cînd a venit acasă -, apoi altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o mult mai mare putere formătoare decât accentul acela care se mărginește numai la reproducerea percepțiunei proprii a simțurilor. Pentru accentul simbolic - poezia Bosforul de Alecsandri Aicea el are sa coprindă viața din însăși urzeala ei și are de-a o reaprinde în sufletul auditorului prin energia unui ton analog. Pe treapta aceasta accentul simbolic prezintă prin ton vederei intuitive întreg coprinsul fenomenelor sensibile și ale întregei vieți a naturei, cu toate înțelesurile transpuse în regiunea nesensibilității. El însă nu stă aici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deliberează. Să fie doar ome nească nebăgare de seamă? Sau vrerea zeilor? Mai ales într-o zi ca asta. Se răstește la fete: — Ia nu mai stați cu mâinile-n sân și puneți repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi. LÎngă boiler era o cheie, pentru că apa se oprea uneori de tot - și atunci trebuia să lovești țevile puțin, și să-l faci să se reaprindă. LÎngă baie era camera de tratament a domnului Leonard, iar Kay auzea, În afară de sunetul periei de dinți din propria gură și plescăitul apei din chiuvetă, glasul lui monoton și pătimaș În timp ce lucra cu bărbatul cîrn, cu braț schilod. CÎnd deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea, urmărindu-l cum mestecă. Îi arătase o poză a lui cîndva. I-ai putea da cel puțin patruzeci de ani. El Îi surprinse privirea și-i făcu cu ochiul, și ceva din afecțiunea ei veche și pură i se reaprinse În suflet. După ce termină de mîncat, o trase spre el și se Întinseră pe pătură, el pe spate, cu brațul În jurul ei, ea cu obrazul lipit de golul cald dintre umărul și pieptul lui. Din cînd În cînd, se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se așeză la loc, zîmbind. Trase din nou din pipă, apoi aprinse un alt chibrit și-l apropie de pipă, legănînd flacăra. Dar În timp ce făcea toate astea Îl urmărea pe Duncan pe sub sprîncenele ușor aplecate, și, imediat după ce tutunul se reaprinse cum trebuie și stinse chibritul, Își luă pipa de la gură. — Nu-i așa c-a fost ciudat să dau peste tine la fabrică așa? zise el. Lui Duncan Îi pieri inima. Nu răspunse. Fraser continuă. — M-am gîndit la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără sens. Rolurile lor deveniseră fixe precum meniul bucătarului pentru seara de joi, care consta în principiu într-o felie subțire de pulpă de miel strecurată sofisticat în garnitura de legume și o porție substanțială de pudding. Izbucnirea războiului le reaprinse amândurora speranța. Era nevoie de luptători acasă, dar putea căpitanul să scape de munca de birou de aici? Ca răspuns la scrisoarea sa, prin care-și oferea serviciile pe teatrul european de operațiuni, Londra îl promovă și-l trimise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în aer; aceasta se transformă în mici confetti aurii. Aplauze din public și un murmur de încântare general. - Noaptea... Luminile se închiseră deodată cu totul, lăsând sala în întuneric. Un moment mai târziu, nu mai mult de câteva secunde, se reaprinseră. - ...devine zi. Kara purta același costum, doar că era auriu și tăietura de pe piept avea formă de stea. Lui Rhyme nu îi rămase decât să zâmbească la viteza cu care își schimbase hainele. - Viața... Un trandafir roșu apăru în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu face nimic în perioada asta, vine cu noi, dar faptul că vom fi împreună mă va pune pe mine într-o situație dificilă, tensionată, voi fi din nou sfâșiată între ei doi, nevoită să o văd încercând să îi reaprindă dragostea, să mă supăr din nou pe el pentru că o dezamăgește, iar eu, eu nu mai am putere pentru așa ceva, o sun pe mama, vocea ei este tristă și joasă, atât de diferită de vocea ei de altădată. Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai am o speranță, trebuie să îl epuizez prin vorbe, iar atunci va rămâne să se odihnească, iar eu mă voi întinde alături de el și îl voi strânge în brațe cu putere, poate că în timpul somnului voi reuși să îi reaprind dragostea, ca atunci când ne-am întors de la spital, iar dimineață va înțelege că îi va fi cel mai bine dacă rămâne cu noi, pentru că nu are alt loc în care să se ducă. Pupilele se agită necontenit în interiorul cuștilor înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-o parte ciorchinii de alune. Chiar dacă nu-s prea lunge de coapte... Când simte că soarele-i În crucea cerului, Moș Iacob sună din trâmbița palmelor Încetarea. Și prânzul. Reaprinde focul, mâncăm câte ceva - acum fără prea mare poftă: ne e somn. - Să n-adormi cu gura deschisă, să nu-ț’ intre v’on șărpe!, Îmi recomandă el. Știu - și nu mă sperii. Cunosc și cum Îl faci pe șarpe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu a mică. Parcă m-ar ști de undeva. Evident că-mi pică bine, evident că, de cum trecem de Filiași, până la Timișoara, vorbim până ni se usucă gura. Prin ei descopăr o lume de care habar n-aveam. Mi se reaprinde speranța că nu-i totul pierdut în biata țărișoară. Sâmbătă, 15 dec. Nimic îmbucurător. Duminică, 16 decembrie. Paginez „Orizontul“. Îl sun pe Józsi Tasi să ne facă ceva haios pentru copertă. E în creierii pustietății, la Socolari și n-are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
O orchestră în primul deceniu de mâna întâi, dar prost plătită, ce avea să decadă în anii 1950-’60, în ciuda unor mari dirijori veniți la pupitrul ei, și care avea să fie ulterior desființată în anii ’90. Claudio Abbado a reaprins flacăra și a înscris un nou capitol glorios în lumea festivalului elvețian. Pentru câtă vreme, dat fiind boala grea de care suferă maestrul italian, este însă greu de spus. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Impresii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
imediat luminile se aprinseră. Își dădu seama că rămăsese În sala de mese. Barnes Îl prevenise despre adaptarea habitatului la prezența oamenilor. Dacă senzorii de mișcare nu te mai Înregistrau, lumina se stingea automat. Apoi, când te trezeai, lumina se reaprindea. Se Întrebă ce se Întâmplă când cineva sforăie. „Cine a proiectat toate astea? se Întrebă el. Oare inginerii și proiectanții Marinei Militare au luat sforăitul În calcul? Există și un senzor pentru sforăit?“ Simți nevoia să mai mănânce niște prăjitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întrebă Ted. Doar prin hublou mai răzbătea timid o undă de Ia rețeaua luminată. O clipă mai târziu, se stinse și aceasta. N-avem curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi un bâzâit, luminile pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând spre hublou. Afară apăru ceva ce aducea cu un șarpe argintiu. Apoi Norman Își dădu seama că era cablul de legătură cu suprafața, șerpuind pe lângă hublou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Să le deconectăm“, Își zise el. „Hai să deconectăm explozibilele și să le dezamorsăm.“ Numaidecât, toate becurile roșii se stinseră. „Nu-i rău deloc“, Își spuse Norman, inundat de un val de plăcere. O clipă mai târziu, luminile roșii se reaprinseră. — Nu-ți merge, Norman, spuse Beth. Cu mine nu-ți merge. Eu pot să lupt cu tine. Știa că Beth avea dreptate. Stingerea și aprinderea becurilor fusese o dispută, o Încercare a voințelor. În felul ăsta conflictul putea dura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Sărbători, cât și în restul anului și că tot mai mulți indivizi ajung să prefere mirosul de napalm parfumului cozonacului cu stafide, încrederea în rațiunea antropică mi s-a șubrezit considerabil. Astfel, am decis că este infinit mai comod să reaprind flacăra credinței în grăsani joviali care se strecoară pe coș decât să-mi fac iluzii în privința bunătății naturii umane. Cu toții știm că sărbătorile de iarnă sunt inconsistente, burgheze și ipocrite. Le perpetuăm însă cu conștiinciozitate, simulăm extazul în mijlocul familiei, ne
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În șanțurile adînci lăsate de cauciucurile camionului și Îi aruncă sergentului cel mai frumos zîmbet. În sac erau nouă cartofi dulci. Preț de un ceas, Jim alergă de colo-acolo prin curte. În timp ce deținuții se odihneau În magazia de cherestea, reaprinse soba cu cărbuni. Sub privirile plictisite ale muncitorilor chinezi, ațîță focul, apoi aruncă În el un braț de surcele. Doctorul Ransome și băieții englezi Îi aduseră o găleată cu apă din butoiul din spatele gheretei de pază. Deși doamna Hug băuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dormitorului, se asigură că pe culoar nu era nimeni, alergă în vârful picioarelor până la ușa unei camere de serviciu și zâmbi mulțumită. Julien sforăia la intervale regulate. Și doamna contesă țopăi nerăbdătoare înapoi, în dormitor, apoi stinse lumânările, ca să le reaprindă după ce numără, cu ochii închiși, până la zece. ― Bună seara, Excelență! Femeia stătea în cadrul ușii, ținând într-o mână sfeșnicul pe care Ledoulx îl lăsase jos, la intrare. Mi se pare mie sau Julien v-a lăsat baltă? ― Oh, nu! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]