436 matches
-
de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă. Abia îmi încăpea în gură. Înghițeam bolovani împietriți de zahăr și am vomat melasă dulce două zile la rând, până ce sora a forțat ușa și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
învăța să vezi cu un ochi cerul tuturor și cu celălalt cerul tău, viața ta, suflețelul tău bun, de catifea, de molton. privire ageră, privire de vultur harpagornis, privirea ta de acum, prințesă a vânturilor calde, a pământurilor negre, uleioase, revene, ale grădinii suspendate a dragostei tale. șase în al doilea loc: cobori scările grădinii tale și arunci o privire foarte scurtă asupra rădăcinilor groase, care sunt temelia cuibușorului tău, arunci o privire pe furiș, verifici vecinul de dedesubt, te interesează
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tine și te pomenește în incantațiile ei. șase în al doilea loc: te apuci și cultivi ceva din care să poți face îmbrăcăminte ușoară, bună de purtat pe căldurile verii sau seara, când te strecori în patul așezat pe pământ reavăn, ceva din care să poți croi și o fățucă de masă sau o batistă pentru vremea rece, ceva din care să iasă un material din proteine candoare naturale, moale și cât mai plăcut la atingere, este foarte important să îți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
acesta cumplit, acoperișul grădinii tale se prăbușește în capul tău, dar coiful tău din papură albă ușoară, împletită după calapod, te protejează, covorașul din papură albă ușoară, desăvârșit la războiul vertical de cusut, face cinste războiului tău și rezistă, pământul reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale nu se surpă nici o jumătate de becutec. ai mult noroc, bine pregătit în începuturile poveștilor tale. imaginea prințului tău mult încercat te întărește și este proiectată prin aripile licuricilor cu ochi mari de lapis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale ahileene subțiri, elegante, pielea catifelată, care vor fi curând mângâiate de prințul tău credincios, prețiosul shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te întinzi pe burtă în pătucul tău fără picioare, așezat direct pe burta proaspătă a pământului reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale, scoți un tril scurt, de incantație de seară, și aștepți plutoanele de furnici albe harnice, care nu întârzie deloc, în cântec de fanfară, și încep să îți maseze fantastic de relaxant mușchii din spate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele Lunii Îndoliază câmpuri, coline și genuni. Doar creșterea ierbii, din reavănul pământ, Tulbură liniștea și pacea de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe cei ce-n universul poeziei au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
așa-numitele kalendae din Augustus mensis. În zorii acestei zile, la Alexandria, Marcus Antonius, strămoșul tău, a hotărât să moară, îi șopti Helikon. Amintirea bărbatului care, agonizând, poruncise să fie dus lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile înnegrite de foc și poarta distrusă, chipul puternic, bărbătesc sculptat în granit care zăcea sub un văl de apă. Marcus Antonius era un nume pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de coapsa puternică a infirmierei. Lângă gura mea învinețită, degetele ei muncite contrastau ciudat cu pielea-i tinerească. M-am surprins gândindu-mă la despicătura feselor ei. Când își spălase oare ultima dată acel vad reavăn? Cât a durat recuperarea, pe când discutam cu doctorii și infirmierele, astfel de întrebări m-au obsedat frecvent. Oare când își îmbăiaseră ultima oară organele genitale, oare le mai stăteau agățate de anusuri, pe când prescriau antibiotice pentru câte-un gât streptococic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oropsite să stea în ochi neodihniți între desmierdarile fericirii. Întind crengile copacului crescut cu rădăcinile în sufletul meu ca să poposească sub el drumeț însingurat, obosit de frământările lumii și să-și ia fructul mersului înainte. Întind umbra mea peste pământul reavăn în care să plantez sămânța pe care tu, urmașul meu, ai s-o culegi când eu n-am să mai fiu și o să-ți lumineze cărarea spre generațiile viitoare. Am să mă întind pe mine în mine și din mine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu biberonul în mâini, cu ochii spre crengile unui vișin apropiat, de unde se vedeau zbenguindu-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e mai bine decât acasă la tine! proclamă cu satisfacție Virgil mai târziu, după ce se schimbă de hainele transpirate și reveni în curtea casei în maiou și cu picioarele goale. În zilele următoare el se apucă din proprie inițiativă să facă diferite treburi prin gospodărie. Se urcă mai întâi pe acoperișul casei, ca să curețe de funingine coșurile cu o prăjină meșterită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mama m-a nenorocit... Visele-mi plutesc... O, mamă!” În cele din urmă, își pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii situației de față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai obosească niciodată, se ivi prilejul. Se așezară împreună pe-un petec de pămînt uscat, la intrarea într-o vizuină părăsită. Copiii erau la cincisprezece-douăzeci de metri în spate, pe-un povîrniș; găsiseră cîteva găuri făcute de cîrtiță în pămîntul reavăn și cercetau curioși, împingîndu-se și disputîndu-și întîietatea, întreaga zonă. Nu ești în apele tale, Lupino, susură Hana, cu vocea-i caldă, în care se regăsea toată muzica pădurii. Te-au obosit spiridușii ăștia mici? încercă, deși intuia că nu ăsta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înveliți în pături de lână moale, n-au mai murit de frig, ci au crescut mari pentru a aduce ofrandă zeilor. În timp ce îmi povestea, Bilha și-a pus mâinile ei fine în jurul mâinilor mele neîndemânatice. Am simțit mirosul de pământ reavăn și de mosc care plutea în jurul tinerei mele mătuși, am ascultat vocea ei dulce, lichidă și am uitat definitv orice durere. Când povestea s-a terminat, mi-a arătat că firul pe care îl torsesem între timp era la fel de curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a orașului - domul de la Salute cu tichie albă, provele negre ale gondolelor tăind ca niște coase prin vârtejurile de fulgi - dar pentru puțin timp. Pâcla cenușie reveni. Apartamentul său se găsea Într-o anexă din spatele Casei, cam Întunecat și cam umed, cu vedere spre un canal minor și mohorât. Conștiința faptului că, nu demult, același apartament fusese ocupat de Robert Browning nu Îl făcea mai atrăgător. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și la ce-s bune? Mă vor păstra tânără, a spus ea, strângându-le și mai tare. Sau cel puțin asta de-aici o va face, a ridicat ea sticluța galbenă. — Pentru cât timp? am întrebat timid. Umbra de pe cer reveni. Pentru totdeauna! a strigat triumfătoare Prepelicarul și apoi a izbucnit în lacrimi. Strângând-o în brațe, ud de lacrimile ei de bucurie temătoare, am întrebat: — Cealaltă ce face? Cea albastră? Nu mi-a răspuns imediat. Acum, că sunt mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate. Pământul era reavăn, afânat de ploaie. Cu bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
băiatul... Pe femei nu le-am mai chemat, sunt în Yazd și le-ar lua șase ore să vină“. Dar nu ăsta era motivul. Tată-său nu spusese nimănui despre moarte, fiindcă o îngropau împotriva voinței ei, în pământul prea reavăn din Teheran. Aveau să pornească spre cimitir, unde groapa plătită de dimineață era aproape pe terminate. Cum o cheamă pe maică-ta? — Samaneh, murmură ca pentru sine Omar și apoi regretă că îi răspunsese. Însă felcerul întrebase pentru certificat și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alaiul după el, fâșii lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru mine, pentru neputințele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
naște mereu în jurul nostru o cu totul altă viață. Rămân ei depărtați, și nu noi ne depărtăm. Noi rămânem doar împietriți aici, în lentoarea unor astfel de clipe pustii, scorojite, schiloade, un fel de crustă a unor amintiri mincinoase. Viața reavănă, adevărată se naște și se trăiește tot mai departe de noi. Nu știu dacă-i mai plină, mai generoasă, mai pură sau mai autentică în frumusețile ei urzite. Este din ce în ce mai mult o altă viață. Noi rămânem în afara ei. Rămânem uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu simți cum cobori. Simți doar cum hălci de text se tot adună, se ordonează și se reordonează continuu, într-un multiform și policrom, încă diform, alt text. Gioarse de text se împreună, spre a se răzleți iarăși, dintr-odată revene. 30tc "30" M-am despărțit de Vichi din frică. Acel soi de teamă difuză care intrase în mine - nu numai eu eram otrăvit de ea - încă din copilărie. Tulbure la început, în pruncie, în primii ani ai tinereții aproape neobservată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi țigara într-o farfurie și va deschide larg fereastra bucătăriei. Va burnița și picurii vor lovi, metalic, pervazul ferestrei. Va năvăli iarăși aburul acela de lapte și femeie reavănă. — E primul meu caz. — Înțeleg. N-aveți ce înțelege. Pur și simplu n-am știut ce să fac. S-a defectat ceva la incubator, tubul de oxigen sau altceva, și când au început să sune alarmele eu n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai apuca încă un răsărit de soare. Dușul gratuit, oferit de natură, trezește la viață nu numai pe om, dar și toate speciile de plante amorțite, începând de la fragilul firicel de iarbă și terminând cu multisecularul platan sau stejar. Pământul reavăn, reîmprospătat după ploaie, scoate la lumină și micile vietăți ce trăiesc aproape nevăzute în umbra sau la rădăcina acestor plante, care au supraviețuit perioadelor de grea încercare, de secetă și uscăciune, conservându-și energiile și ajutându-se reciproc. Activitatea neîntreruptă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
schimba obiceiurile tuaregilor. Niciodată mai înainte. Mubarrak își păstră calmul când întrebă: — Vrea să spună asta că ai venit să mă ucizi? — Da. De asta am venit. Mubarrak aprobă în tăcere, înțelegător, apoi privi lung în jurul său, la pământul încă reavăn și la minusculii lăstari de acheb ce încercau să-și scoată capul printre stânci și bolovani. A fost frumoasă ploaia, spuse. Foarte frumoasă. — în curând pustiul se va acoperi de flori, și unul dintre noi nu-l va putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]