5,656 matches
-
Rodica Zafiu Se pare ca umorul este, cel putin an culturile moderne de tip occidental, o categorie valorizata predominant pozitiv; faptul s-ar explică, printre altele, prin nivelul ridicat de elaborare intelectuală a producerii și a receptării sale, ceea ce al asociază inteligenței (cel putin an cazul umorului an sens mai restrâns, diferit de formele elementare, non-intelectuale și adesea non-lingvistice, ale comicului). Valorizarea pozitivă e confirmată de tendința stereotipurilor etnice de a atribui sau cel puțin de a
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
a oferi, ăn sfârșit, publicului român o monografie judicioasa și competența a lui Galilei. Spun "an sfârșit", pentru că toate studiile monografice apărute până acum - ne arata tot Gheorghe Stratan - au fost fie aproximative, fie parazitate de ideologia comunistă. Spre exemplu, receptarea și critica scrierilor lui Galilei - vorbim iarăși strict de spațiul românesc - au ăntretinut imaginea plata și fără nuanțe a unui savant an perpetua opoziție cu biserică. El era implicit judecat că un spirit antireligios. Or, lucrurile nu stau ăntru totul
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
vorbim de literatură, ci de manuale!) este, și el, specios. Educația nu se poate face întorcînd spatele realității. Continuînd să opunem literatura (frumoasă, ideală, nobilă) vieții, perpetuam atît o greșită idee de literatură, cît și o mentalitate idealista care blochează receptarea la nivelul trivial al consumatorilor de telenovele, cu binele mereu triumfator asupra răului, cu happy-end și tot dichisul. Este un cerc vicios: gustul dominant impune o educatie prin care își garantează poziția dominantă. Se autogenerează la infinit. Cercul acesta vicios
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
e deja și la noi inflamat de conotații steril negative, cat si păgubos pozitive. Dacă nu ar sta pe rafturile librăriilor laolaltă cu infamele manuale, poate că i-aș propune o altă lectură acum, una mai "științifică", mergand pe firul receptării ei, al carierei pe care au făcut-o unele dintre conceptele propuse de Kuhn an acest volum, ori al influenței avute de teoria să asupra dezvoltării unor discipline din panoplia științifică dar și din cea umanista. Dar așa, cu riscul
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
Pillat, mulțumiri și recunoștință. Am comentat anca primul volum al ediției și am constatat - prin colaționare atentă - unele erori de transcriere, abateri an dispunerea strofica a unor poeme și, mai ales, ănlocuirea comentariilor critice cu reproducerea, ăn ample citate, a receptării critice a fiecărui volum. Editoarea s-a supărat pe mine (riscul din totdeauna al criticului) dar, ăn restul volumelor, a cam ținut seama de observațiile semnalate. Ediția s-a ănchiat, cum se și cuvenea, cu un volum de corespondență (imensă
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
și mii de oameni. Misterul deschis pur și simplu ne amuțește. Faptul că orice gest al meu se poate repercuta în ambianța cosmică determinând mutații ontologice mă smulge definitiv din condiția de autor speculativ și mă transforma în autor vizionar. Receptarea unui asemenea text are aceeași importantă. După lectură nu mai pot să rămân același om indiferent, care trăiește la întâmplare. Nici nu mai muncesc, nici nu mă mai distrez. Sunt doar atent fiindcă știu că prin respirația mea mor și
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
în cadrul Festivalului Theater der Welt de la Berlin, la sfîrșitul lunii iunie, pe scena de la Hebbel Theater), la Teatrul Odeon (Saragosa - 66 de zile fiind o coproducție Philip Morris, SMART și Teatrul Odeon) am reluat românul, încercînd să-i imprim propriei receptări o lectură dramatică, teatralizantă. Greu. Aproape imposibil pentru că, nefiind regizor, îmi lipsea ideea, gîndul care să atragă, ca un magnet, o structură nouă, scenica a românului. Firesc. Mi-am depășit atribuțiile. Eu sînt spectatorul. Mărturisesc de la început că Saragosa - 66
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
pentru care Lévinas e un nume încă doar sonor, nu și cu adevarat familiar. Un avertisment că, oricît ar părea de notoriu sistemul filozofic pe care îl propune autorul Totalității și infinitului a și este, fără îndoială, măcar printr-o receptare la mîna a doua, via Alain Finkielkraut, tradus deja cu multe cărți în românește, acesta vine totuși împotriva matricii epocii. Lévinas aduce o gîndire radical altfel, nu numai prin opoziție cu alte filozofii contemporane, cît prin simpla comparare cu reflexele
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
primele serioase dedicate acestui poet. Demersul său critic are un scop clar: acela de a crea o meta-poveste a lui Călin Vlasie, o biografie, un corp din litere care-i lipsea acestui important optzecist. Ne sunt descrise astfel haosul primordial (receptarea aberantă, nedreptățile cenzurii, Cenaclul de Luni), o consolidare a viziunii poetice, un moment de cotitură (experimentul), "schimbarea la fața" a poeziei vlasiene și într-un sfârșit renunțarea: "De patru ani încoace Călin Vlasie n-a mai publicat nici o poezie în
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
I a trebuit refăcut în întregime". Se adaugă că materia știuta a vol. I din Memorii a fost scrisă (sau rescrisa) în vacanță mare a anului 1931, la Fălticeni. O bună parte a cripticelor însemnări din 1930-1932 sînt ocupate cu receptarea, adesea învrăjbita, a acestor memorii încă neapărute și, apoi, apărute, cu scandalurile iscate. Mai ales cînd a început, în toamna lui 1931, să citească portrete chiar celor portretizați, din al doilea volum al Memoriilor. Camil Baltazar, absent de la ședințe, ascultîndu-si
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
Avrea dreptate, cartea prezentată drept român nu era, atunci, decît un autoportret, ce-i drept foarte izbutit. Astăzi o astfel de scriitura romanesca ar fi perfect acceptată. Nu și în 1932, cînd tipologia românului era perfect țărmurita, abaterile nefiind îngăduite. Receptarea a fost, în general, negativă. O demonstrau cronicile lui M. Sebastian, Șerban Cioculescu, Perpessicius, de abia Pompiliu Constantinescu încercînd o strategie țintind spre favorabil, prin aceea că nu consideră cartea un roman ci al treilea volum din Memorii. Criticul devenit
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
nu consideră cartea un roman ci al treilea volum din Memorii. Criticul devenit romancier a notat în jurnal opiniile din toate aceste cronici (la aceea a lui Cioculescu a conchis lapidar "catastrofală"). Lovinescu a fost atît de descumpănit de calitatea receptării negative a cărții sale încît a comis imprudenta de a răspunde în numărul de Crăciun al "Vremei" (O scrisoare a lui Bizu, iscălita Anton Klentze), sub forma unei epistole a lui Bizu. Să citez un fragment: "Biată mea viață, în
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
de fapt a de format mare, care costă de două ori mai mult. Astfel încît cititorii ultimei cărți a lui Günter Grass au fost din start "segregați" în două categorii care nu au nimic de-a face cu capacitatea de receptare a literaturii sau a actului estetic, ci pur și simplu cu darea de mîna a fiecăruia. Procedeul este ciudat, fiindcă atît editorul Steidl cît mai ales autorul Grass șunt reputați pentru convingerile lor de stînga... Dar ce oferă cititorului lectură
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
e că toți participanții la un miracol istoric, cum a fost 1989, repede dezumflat, au ales să stea deoparte, scârbiți sau dezorientați. De aceea eroul lui Adrian Buz găsește „adăpostul benefic în indiferență”, firește, blamabil moral, dar unică soluție a receptării istoriei contrafăcute. Nu întâmplător protagonistul are de gând să scrie istoria dramatică a Bucovinei „contaminat de literatura memorialistică”, ca și cum, prin reorientarea spre un moment istoric autentic, conștiința lui istorică se poate, finalmente, formata. Cu această nouă conștiință, eroul spune că
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
istoriei literaturii contemporane. Punctul central al rememorărilor și reconstituirilor lui Radu Brateș îl reprezintă, firește, volumul Aspecte din viața Blajului, din 1942. Apărută într-un moment de suferință a spiritului național, în urma Diktatului de la Viena, cartea a beneficiat de o receptare favorabilă din partea criticii, Octav Șuluțiu subliniind nu numai erudiția și rigoarea istorică și filologică a autorului (deloc suprinzătoare), ci și calitățile literare ale scrisului său. Radu Brateș a înțeles întrun mod original ideea de istorie culturală a „micii Rome”. Nu
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește peste lucruri, versul ne transmite ceva uimitor: „toate cântăresc greu în inimă”. Cu alte cuvinte, înlăuntrul ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile semnale venite din afară. Să reținem, așadar, această sugestie, măsurând ponderea răsfrântă în ordinea sufletească a imponderabilelor existenței, sugestie care contribuie din plin la finețea și la calitatea expresiei poetice din
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
facto al redescoperirii dramaturgiei lui Gellu Naum, după 1989. Asocierea lui la ediție reprezintă, pe lângă un gest firesc de reverență profesională, și un câștig în materie de aparat critic, căci cronicarul dramatic era, probabil, cel mai potrivit a alcătui tabloul receptării teatrului lui Naum. Structura și principiul volumului de teatru sunt aceleași cu cele urmate de Simona Popescu în primele două volume ale ediției, dedicate poeziei și, respectiv, prozei. Și anume, 1) reunirea în sumar exclusiv a operei antume a lui
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
în poezie și proză, și în teatru, scriitorul încearcă să ajungă, printr-o regresiune la originile artei, la textul originar, acela de dinaintea apariției genurilor. Ediția Simonei Popescu și a lui Ion Cocora mai conține și un foarte util dosar al receptării critice a teatrului lui Gellu Naum, destul de precară înainte de 1989 - cu excepția unui text precis al lui Laurențiu Ulici, din 1979 -, dar foarte abundentă după aceea. În toate, ediția de la Polirom este exact ceea ce trebuia pentru ca opera lui Naum să rupă
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
avizați s-au pus de acord că autorul ieudului fără ieșire este cel mai important poet apărut la noi după 1989; după cum tragicul Cristian Popescu, care a debutat, cum-necum, înainte de Revoluție, e liderul generației ‘90. După acest întâi val de receptare, am impresia că și poezia lui Ioan Es. Pop, și critica pe marginea ei au intrat în impas. Superlativele au fost consumate, elogiile și-au pierdut forța caracterizantă, devenind stereotipe și înscriindu-se într-o inerție evaluativă. Expresionism, vizionarism, poète
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
la o dezagregare a valorilor, a limbii în primul rând. Și nimic nu este mai important în societate decât limba. Ea este evocată ca element comun obligatoriu, ce creează posibilitatea unui pact al scrisului, dar și al cititului ori al receptării critice: „printre diversele dezordini în care ne aflăm cufundați azi, una e haosul în domeniul limbii (...) și e nevoie să ni se amintească permanent de răspunderea pe care o poartă poeții și criticii noștri în ocrotirea limbii noastre” (p. 403
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
în Tradiția și talentul personal, prezintă dezideratul unei emoții semnificative, care trăiește în poem, nu în povestea vieții poetului. Deosebirea dintre artă și evenimentul real este, așadar, în opinia sa, întotdeauna absolută. În mod similar, detectează un mister în procesul receptării critice: problema autorității neputând fi deslușită și definită ferm - ea aparține până la urmă unei intuiții instinctive. Dacă Ștefan Stoenescu apreciază că actul critic este pentru Eliot o circumscriere lejeră a obiectului, se poate observa și că rămâne enigmatic, bazat pur
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
într-o luptă care nu le suprimă, nici nu le împacă. E un popor de critici și de vizionari” etc., din Cum am devenit huligan) împing însă discuția întrun spațiu verosimil în interbelic, dar neașteptat astăzi. În acest fel, nici receptarea romanului De două mii de ani nu poate fi încadrată într-o viziune fenomenologică a literaturii (p.23-24), pentru că acest roman nu este ficțiune, ci o confesiune dramatică îmbrăcată în haina „obiectivă” a romanului: este un exemplu excelent al confesiunii abia
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
sa repetată că se regăsește mai mult în Julien Ospitalierul, decât în poezia erotică prin intermediul căreia a intrat și în manuale. Este doar o cochetărie de autor cu spirit ludic, căruia îi place să-și păcălească exegeții și să deturneze receptarea? Sau, dimpotrivă, este o afirmație gravă a unui autor care, fără să fie deranjat de succes, este ușor incomodat de neînțelegere? Cred, așadar, că unul dintre sensurile adâncirii lui Emil Brumaru în dialogul permanent cu cititorul, prin intermediul publicisticii și al
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
interpretarea scriitorului, pe care critica de întâmpinare o produce în succesiune. Iar ediția Emil Brumaru e cu atât mai meritorie, cu cât autorul, de-a lungul carierei sale literare, a fost, într-un fel, dezordonat și neatent cu propria sa receptare. Cele patru volume apărute până acum ne demonstrează, însă, că poetul grațios și imponderabil, de până acum, are greutate.
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
Nimic nu pare să fi neutralizat ceva din substanța operei unui scriitor cu care realizăm constant procese de identificare, fie și numai într-o anumită dimensiune a ei. În orice caz, nu se poate vorbi despre un adevărat vid de receptare a operei lui Caragiale. Eventual putem discuta despre cosmetizarea din vremea totalitară, dar și așa nu se poate afirma că am traversat vreun timp fără Caragiale. Astăzi cu atât mai puțin. Este ceea ce-l atrage pe Angelo Mitchievici, care adună
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]