493 matches
-
poem unde sînt anunțate toamnele bacoviene și, subliniază eseistul, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică în poezia română, ceea ce Bachelard numește maniheismul culorilor. Peste tot poetul caută un spațiu confortabil, cuibul prezent în cabinetul său de recluziune hibernală, în mica sanie, în natura metamorfozată și ea într-un imens cuib - locuri ale stabilității și siguranței, ale visului romantic, ale reveriei calme. La Alecsandri, dar și la alți întemeietori, prioritară este literatura, nu realitatea: "Îndată ce literatura se instalează
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
amenajări, precum construirea unor rampe de acces, dotarea intersecțiilor cu semafoare vizual-acustice, adaptarea mijloacelor de transport în comun, a instrumentelor de comunicare (telefoane, calculatoare etc.), a grupurilor sanitare. Acest prim nivel are rolul de a reduce cât mai mult posibil recluziunea persoanei în dificultate și dependența acesteia de ceilalți. De asemenea, contribuie la sporirea confortului personal și la îmbunătățirea imaginii de sine prin satisfacția produsă de posibilitatea de a se descurca autonom în cât mai multe situații profesionale, sociale, educaționale. Tot
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
deschide în celulă? S-ar părea că parodiez și totuși autorii dialogului trag, îndrăzneț, toate concluziile. Cine a făcut experiența carcerală, a trecut prin Gulag, știe că au existat și mici momente de evaziune, de izolare totală de mediu, de recluziune spontană pură. Dar aceste momente rarisime pot să consoleze și să compenseze ravagiile unui întreg sistem penitenciar, terorist și totalitar? Poate fi acceptat și un raționament ca acesta: dacă lumea este iremediabil condamnată, ce mai contează dacă... cedezi, colaborezi sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Rostire imprezentabilă, dans al slăvirii cuvântului ce se naște - nu e aceasta imaginea invizibilă a zămislirii noului cuvânt, preludiul inaparent al unui chip de neprivit care își țese trupul în lumina poemului?22. În Ivoriu bunăoară, nu de o imaginară recluziune e vorba, de insularitatea unei conștiințe abandonate care își deplânge condiția. Dimpotrivă, ceea ce pare la prima vedere exil voluntar definitoriu pentru natura poetică este de fapt retragere a lumii, eliberarea locului în care poemul poate crește: Într-un sfârșit în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare și semnifică, se arată la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului și a nesfârșitei sale faceri. Lipsa semnelor mundane nu e o expresie a claustrării, a detenției. Recluziunea e reculegere, iar turnul întruchipează însăși figura libertății 23 - a prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară, din înnoptarea nonsensurilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de data aceasta însă nu cel dimprejur, ci propriul tău câmp de durere și de apăsare. Nu o atmosferă întâlnim aici, sau starea psihologică a cuiva pătruns de tristețea tabloului automnal. Mai degrabă o întrepătrundere în care febra toamnei, îmbătrânirea, recluziunea și înstrăinarea sunt tot atâtea semne ale unor imagini în declin. Dar ceea ce semnifică imaginile - descărnate parcă de corpul vizibilității imediate - se spune mai curând decât se vede, se aude în cântecul greierilor, în sfântul lor dor de izolare ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
această importantă operațiune. Un inginer chimist a numărat 19 ofițeri care-l supravegheau, care adunau Înregistrările și le rezumau și care făceau apoi sinteza rapoartelor. Cineva care a studiat dosarul lui Nicolae Steinhardt, un simplu călugăr Într-o mănăstire, după recluziune, constata că s-au ocupat de acesta 50 de ofițeri și 70 de informatori. Un ofițer avea norma de 50 de informatori pe care-i racola prin șantaj sau oferirea de beneficii. Un intervievat constata cu amărăciune că vecinul de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
barbarilor, Revoluția franceză, Napoleon I. Dar curiozitatea sa nu cunoaște limite. Avea să și-o satisfacă în bună măsură și în anii berlinezi 1872-1874. Continuă frecventarea prelegerilor asupra filozofiei hegeliene și a cursurilor de istorie modernă. În momente de "totală recluziune studioasă" își adâncește lecturile, iar în calitate de secretar particular al agentului diplomatic al României la Berlin, Th. Rosetti, își perfecționează exercițiile de stil în limba germană la efectuarea corespondenței. Începe traducerea "Criticii rațiunii pure" a lui Kant, citește din ce în ce mai mult din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Procesul a atras la Curtea cu jurați o mulțime mare. Nici un membru al Partidului național-democrat n-a luat apărarea vinovaților. Petraru a fost osândit la 20 ani de muncă silnică, profesorul Pătescu și diaconul Cârlova, complici, la câte 9 ani recluziune. Societățile Dacia și România fuzionează. Consiliul de administrație e astfel compus: președinte, prințul Dimitrie Ghica, vicepreședinte, Vasile Boerescu, membri: prințul Al. Știrbey, George Cantacuzino, colonel Dabija, Protopopescu-Pache, Dimitrie Frank, Cozadin și Hilel. Director general, Seculics. în cercurile politice se știe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Dorohoi și Botoșani, cu capitala Suceava. * „Recursul ziariștilor” se intitulează o știre din numărul 254 care spune: Ziariștii Ion Slavici, L. Theodorescu Arghezi, Dan Theodorescu și alții care au colaborat la gazete germanoovreiești au fost condamnați de Curtea Marțială la recluziune de câte 510 ani. Recursul acestora înaintat la Curtea de Casație începe a se dezbate astăzi 1 octombrie 1919. La 4 ianuarie 1920 se anunța: „Au fost puși în libertate ziariștii condamnați: Slavici, Theodorescu, Arghezi, Grossman și Karnasat. Se vorbea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a cuiva din anturajul sau cunoștințele noastre sau cu a vreunei celebrități. E adevărat că Napoleon a pus, printre primii, definiția destinului În legătură cu politicul - „Politica este destinul!”, o propozițe cam uscată după gustul nostru și vagă. Dar tot el, În recluziunea sa ultimă, pe insula Sfânta Elena, a exclamat: Quel roman que ma vie!... Iată cum, dacă soarta unui personaj romanesc se poate confunda cu cea a unui om viu, ca o parabolă plină de sensuri și simboluri, viața „cuiva”, om
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ne vom deda la orgii. Chiar dacă a plouat mai tot timpul, programul a fost excelent, iar comitetul organizatoric - blond și foarte inimos. În tren, în lipsa altor ispite, colegii mei redevin „scriitori”. Devii, preț de câteva ore, prizonier al unei recluziuni mobile, și dacă ai epuizat momentan subiectele de discuție, se cade să mai pui mâna pe pix. Îmi observ colegii trecând pe culoar, de la unul la altul, cu coli de hârtie în mână, pentru a-și mai completa secvențele lipsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
destine literare - și nu numai, unii autori stigmatizați ca aplecați spre „arta burgheză, idealistă” deveneau ușor ținte ale securității statului! -, cereau impetuos o „artă angajată, militantă”, răspunsul nostru nu putea fi decât „esteticul pur”, și nu ca o formă de recluziune, de evazionism, cum pare unora din România, de acum și de atunci, dar și unor spirite „militante” altădată, europene, de nivelul unui Sartre, Aragon, apoi Grass, Böhl, Marquez... Esteticul, ca principiu, trebuia să însemne refuzul de plano al oricărei tematici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
H.P. Bengescu, de fapt, în anii aceia, Liviu Rebreanu sau un Victor Hugo mi-erau modelele și mai puțin „experimentaliștii”și admirabilii Svevo, Proust sau Joyce. De Proust m-am apropiat însă, ca și de Mann, mai ales în anii „recluziunii” mele sociale și de „pelerinaj”!Ă Ambiția mea, pur literară și socială, sub șocul „Tezelor din Iulie”, când mi-a devenit clară ambiția paranoidă a lui Ceaușescu de a crea o dictatură „a lui” într-o altă dictatură, mai largă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
proză. Dar despre acestea și altele în legătură cu prezentul și viitorul romanului, poate altă dată... Să nu se creadă nici o clipă, repet, că mă plâng - așa cum, cred eu, nimeni nu m-a auzit văitându-mă în cele aproape două decenii de recluziune și singurătate socială, lipsuri materiale etc. Nu, eu am voit-o și, cum o spuneam, pronia augustă a artei mele, ca și zeii mei tutelari m-au răsplătit însutit pentru pierderile și neînțelegerile „din jur” și, vrând-nevrând, a trebuit să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pictorii Vasile Gorduz și soția sa Silvia Radu, Tana Maitec, graficianul și pictorul Octav Grigorescu, ce făcuse cu câțiva ani înainte „experiența mea” de „revoltă în străinătate” și la întoarcerea în țară trebuise să sufere câțiva ani buni de recluziune socială totală, un exil intern aproape absolut, cu care regimul îi pedepsea pe recalcitranți, indiferent de valoarea lor profesională. 10 Unul dintre vechile, repetatele, insistentele, „auto-educativele” mele exerciții „dialectice”, încă din prima junețe, este acela de a încerca ceea ce numesc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în stradă. Trece un alai de sărăntoci. Jeg, zdrențe, estropiați. Sunt și persoane cu membrele amputate, dar și chipuri năuce de arierați mintal, șchiopi, urduroși, degenerați și sunt mult mai mulți pe-aici decât în Cisiordania. Alt efect fiziologic, al recluziunii: căsătoriile consangvine. Devin aproape inevitabile căsătoriile între verișori, în sânul aceluiași clan. Bărbații nu mai au bani să-și cumpere o soție din afară. Între cultura violenței și cultura asistenței cele două dându-și mâna -, această societate devine una a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
profanului în sacru - „tot amestecul e cel de care trebuie mereu să te păzești”. Colindele de fecior și de fată mare, baladele fantastice și basmele evidențiază o etapă cathartică fin interțesută la nivel simbolic; eroii își abandonează neputința umană prin recluziune, rătăcire, sete, foame ori prin urcarea în spații consacrate cum e muntele. „Simbolismul morții ca fundament al oricărei nașteri spirituale, adică al oricărei regenerări” va fi și el recunoscut doar la nivelul conotației, disiparea sensurilor în forma metaforică a creațiilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și supune flăcăul luptei arhetipale cu răul. Înghițirea inițiatică, un alt tipar universal, cufundă neofitul în energiile primare, nediferențiate ale începutului și îl face să renască apoi ca ființă spirituală. Tânăra nubilă va fi surprinsă într-un cadru static, al recluziunii transformatoare la nivel ontologic. Ocupațiile aferente universului feminin vor căpăta în contextul simbolismului selenar și acvatic valențe cosmologice și domesticesc însăși fiara haosului. Călătoria inițiatică privește subiectul în mișcare, funcția formatoare a plecării din universul familiar antrenând motive universale, precum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adânc venerat în mentalul arhaic românesc) fiind locul genezei și sursa puterilor întemeietoare ale protagonistului. Basmul FrunzăVerde, cules în Pătuleni, Dâmbovița, valorifică motivul concepției imaculate: fata împăratului înghite o frunză din codrul cu puteri fertilizatoare și este alungată, deci supusă recluziunii inițiatice. Pruncul îl are naș pe Sfântul Petru, care răspunde imboldurilor venite de la Dumnezeu însuși: „- Cum îi pui numele Petre? - Poi cum să-i pui, Doamne, știu eu?! Să-i pun Petre? - Nu! Să-i punem Frunză-Verde, că-i făcut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Călușelul lui/ Puiul zmeului./ Seușoara lui/ Două fălci de zmeu./ Tăftărașul lui/ Două năpârci berci/ De coadă nodate,/ De gură-ncleștate./ Frâușorul lui/ Doi bălăurași,/ De coadă nodați,/ De gură-ncleștați./ Bicișorul lui/ Puiul șearpelui”. Chipul flăcăului conține indicii inițiatice ale recluziunii, interdicția expunerii la soare și vânt corespunde fazei de regres în spațiul gestațional al începuturilor. S-a observat deja, cu exagerare, rolul de sacrificiu al eroului mioritic. Comparațiile metaforice de mai sus caracterizează însă viziunea tradițională care face din natură
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru calul excepțional al lui Iorgovan se circumscriu ordinului ofidian, deci momentului precosmogonic, și se identifică cu țelul incursiunii în haos: șarpele mitic. Năpârca, „asociată femeii, comorilor și cunoașterii locurilor ascunse” anticipează descoperirea Fetei Sălbatice sub o piatră, așadar, în recluziune inițiatică. Cu asemenea înzestrare eroică, Iovan nu poate să rateze încercarea extremă a confruntării cu fiara atemporală, el a asimilat toată forța necesară în probe anterioare, doar implicite în text. Șarpele este și preopinentul lui Mistricean din balada antologată la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare de aur”. Pe lângă evoluția paralelă a voinicului cu șarpele, cel din urmă pare să fie complet izolat sub talpa casei, loc bazic (Vasile Lovinescu) ca și „buricul pământului/ La mijlocul câmpului”. Așa se poate explica transformarea în balaur, condiționată de „recluziune, fuga de om, de orice viețuitoare, de lumina soarelui chiar”, după zece ani inițiatici, în baladă. Ipostaza ofidiană din Mistricean I(7) combină simbolul șarpelui protector al casei, întâlnit și în mitologia greco-romană sub forma lui genius loci cu implicații
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
călcat din piatră-n piatră/ Pân’ la-al nouălea grajd de piatră;/ Grajd de piatră-a sfărâmat,/ Cai de-a rândul a luat”. Extragerea armăsarului din mediul lui este violentă, semn al forței eroului, dar și al faptului că perioada recluziunii subpământene s-a încheiat. Cuplul Scorpia-feciorul ei (cu o formă fals umană) se bazează pe lăcomia trecătorilor pentru a-i anihila. Aflați într-un canal de comunicare cu celălalt tărâm, „La puțul porumbului”, Scorpia și fiul ei imaginează o strategie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și ale principiului acvatic vor fi prelungite și augmentate de alte segmente ale inițierii feminine. Valoarea magică a leagănului în care dominanta statică este recunoscută se conjugă cu acțiunile subsumate legării: fata coase, chindisește, țese daruri de nuntă. Mai mult, recluziunea ei are o dominantă auditivă excepțională, cântecul știut de fecioară putând opri apele din revărsare și tulbura împărații. Recluziunea - formă a morții initiatice. Apropierea critică a momentului inițiatic este marcată de necesitatea îndepărtării fecioarei din planul cotidian, concretizată fie prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]